1,224 matches
-
puternici, cinstiți, de cavaler fără pată și prihană. Te-am privit până când aerul din sala de baie s-a întunecat într-un cafeniu foarte închis iar eu am început să tremur în pijamaua prea mare pentru mine... Am intrat în cămăruța de culcare hiper-încălzită, unde doar lampa de pe masă tăia un cerc de lumină peste hârtiile și cărțile mele, restul rămânând în penumbre groase, am deschis ușița înroșită a sobei și am privit fascinat, multă vreme, flăcările ver-zui-gălbui-albăstrui, arlechinești, care jucau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
străvedea 98 undeva. Totuși, într-un târziu, am ajuns în capul scării, singur și dezorientat în lucirea lividă a becului, care lumina slab o ușă cu belciug și gemuleț mânjit cu var. Am deschis-o și m-am înfiorat. In cămăruța violent luminată, pe scaunul de faianță, stătea sora mea, care mă privea zîmbindu-mi ciudat. Pe podeaua de mozaic, în fața picioarelor ei, se aflau, răsucite și-mprăștiate, filme alb-negru, cu scene de familie în negativ. Pe un singur deget, arătătorul de la mâna
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
măștilor și ciclurilor, unde, ca un abur mecanic, ca un abur arhitectural, ca un abur structurat și complicat precum universul, sufletul sublimează din trup. Tot mai adânc, tot mai fierbinte, tot mai imposibil de respirat. Prietene, scriu mai departe în cămăruța cu sobă încinsă, cu fereastră prin care se văd munții, la fel de cețoși și-ndepărtați ca tot ce există pe lume. Rătăcesc seară 108 de seară prin holul înghețat, printre mobilele reci și greoaie, privesc prin geamuri cum cade zăpada în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prin geamuri cum cade zăpada în lumina vreunui felinar. Vorbesc uneori cu glas tare, pe când aprind focul în sobă, pe când pășesc de-a lungul marelui bufet, trăgând o linie cu degetul prin praful de pe luciul lui. Merg la baie, în cămăruța strimtă și înaltă în care bazinul closetului bolborosește stins, ca să mă privesc în oglindă. încremenită în straturi nesfârșite, transparente și înfoliate, imaginea bărbatului tânăr care, în amurgul luminos al iernii, se uită în propriii săi ochi în oglindă are ceva
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-ntinde tot mai mult pe argintul ei, urmat de un bitum dezolat în care mai lucesc doar ochii tăi, Victor. Ochii tăi deodată lărgiți, cu pupilele înghițind tot irisul și făcând întuneric în sala înghețată. Mă-ndrept pe bâjbâite spre cămăruța mea, unde lumina albastră, vuitoare, a focului din sobă aruncă raze pe pereți. Intru în pat, trag pătura peste cap și mă prăbușesc, abrupt, în vis. De ce mereu aceleași rețele subterane? Aceleași cabine verzui în grote cu apa până la glezne
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
amintesc brusc visul: e ca o mișcare fină în creier. După asta, totul devine clar precum ziua. Visul mă duce mulți ani înapoi. Dar totul e ca și cum s-ar fi petrecut ieri. Părinții mei m-au vizitat pe neașteptate în cămăruța mea cu chirie - să mă acuze că am ales un drum greșit în viață. Mama regretă că m-a născut, ar fi putut să mă avorteze. Avea lacrimi în glas. Căutam în servietă caietul meu de elev să i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
meu. Dar mama plângea și vedeam cum îi cădeau lacrimile pe mâinile ei frumoase. Era un vis ciudat, mama nu plânsese niciodată în prezența mea. Visul se rătăcise printre adevăratele evenimente ale vieții noastre. În realitate, mama venise odată în cămăruța mea cu chirie, pe care eu o numisem „atelierul meu“. Mama avusese un coșmar: un străin venise în vizită în țara noastră, se îndrăgostise de mine și fugisem departe, într-o țară al cărei nume ea nu-l cunoștea. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fost imposibil să mă viziteze. Ea nu avea cum să știe că acel coșmar al ei semănase o sămânță în inima mea, sămânță care va da flori și fructe. Nu mult după acea vizită unică, m-am mutat definitiv în cămăruța cu chirie și nu m-am mai întors niciodată acasă. Începusem să-mi vând desenele și să studiez Artele Plastice. În cămăruța mea puteam să fac tot ce nu-mi era permis în casa părinților: să mă dedau cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
sămânță care va da flori și fructe. Nu mult după acea vizită unică, m-am mutat definitiv în cămăruța cu chirie și nu m-am mai întors niciodată acasă. Începusem să-mi vând desenele și să studiez Artele Plastice. În cămăruța mea puteam să fac tot ce nu-mi era permis în casa părinților: să mă dedau cu totul iubirii, artei și prieteniei. Fericirea mea era creată de mine și nu depindea decât de mine s-o transform într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
numai ca să mă ridic din nou. „Ce se întâmplă cu mine?“, întrebam vărsând în sala de baie. Mâncarea mea se compunea din două chifle și un iaurt. Nu mă simțeam bine și nici Nunu. Într-o seară a venit în cămăruța mea, între timp nu mai locuiam împreună, închiriase un adevărat atelier, pe aceeași stradă cu mine. - Cum a fost la școală? - Chiar îți pasă de asta, am răspuns furioasă. - Ce vrei să spui cu asta? - Du-te mai bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și vechea mea siguranță părea să fie numai o fascinație pe care întotdeauna am avut-o în fața vieții. Starea simțurilor era capricioasă și plină de furie. Nu mai credeam în nimic. Într-o seară, a venit Reli în vizita în cămăruța mea - dorea să mă ajute să avortez. Era rudă cu un celebru chirurg, fost profesor la Facultatea de Medicină, poreclit de femei Doctor Amorel. Era bătrân și sărac și făcea avorturi ilegale ca să se întrețină. - În cazul tău, spunea Reli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Dormeam fericită în sângele meu. La miezul nopții am fost trezită de un zgomot ciudat la ușă. M-am îngrozit, apoi m-a liniștit gândul că ar putea să fie câinele vecinului de la parter. Sângele meu, poate, îl mânase spre cămăruța mea. M-am ridicat pe două picioare, m-am dus până la ușă și am dat cu piciorul în ea strigând: „Marș!“. Da, era câinele, l-am auzit schelălăind, ca și cum mi-ar fi recunoscut vocea. M-am așezat în pat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ultima mea scrisoare, foarte veche, era pe masă sub ochelarii lui tata. Pe perete - desenele mele frumos înrămate. Amurgul cădea peste ele cu o lumină semănând cu o piele îmbătrânită. Era o vară apăsătoare în București. M-am întors în cămăruța mea, plimbându-mă în lung și în lat. Mi se părea că pământul mi se clătina sub picioare. Simon s-a întors pe neașteptate la București, căutându-l pe Nunu. Apoi ne-am întâlnit toți trei. Simon m-a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
vor cu femeile, apoi dispar. Pe el însuși nu se punea în categoria bărbaților. Apoi a tăcut. La sfârșit a încercat să-mi sărute picioarele, dar l-am respins și i-am spus noapte bună, părăsind atelierul lui mare pentru cămăruța mea de la mansardă. Când a sosit timpul călătoriei noastre în Franța, Nunu s-a îmbătat și și-a rupt clavicula. Am luat avionul singură, exact așa cum mă visase odată mama. Aveam de gând să nu mă mai întorc niciodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cât durau jocurile miilor de oameni care veneau periodic în speranța că, cunoștințele lor din Semantica Generală aveau să le câștige dreptul de a migra pe Venus. Fiecare individ susținându-și testul, singur, într-unul din cele o mie de cămăruțe confortabile, separate... Remarcase de la început ceva deosebit în atitudinea lui Lyttle, în felul în care-și ținea corpul, capul. Adevărul era că folosirea zilnică a cunoștințelor de Semantică Generală dădea o astfel de atitudine majorității oamenilor. Dar aici se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
numai o confesiune îl putea salva de însușirile speciale ale acestui pui de drac... Numele pe care reuși cu greu să-i distingă - Gorrold - se dovedi a fi un individ de pe lista lui Blayney, cu cei două sute de susținători din cămăruța din dos. Iar Gosseyn, care se dusese drept la biroul acestuia, stătea acum în picioare, ușor nedumerit, privind la trupul mătăhălos și figura insolentă a lui Gorrold. Pentru că nu era frumos să transferi dodecimal o persoană așa de subțire îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
chiar te cerți și cu pompierii/funcționarii etc. Îți aduc aminte (dat fiind că scriu epistola asta de la birou) că ai în persoana subsemnatului un... funcționar. Altfel nu m-aș mai caracteriza, dat fiind că până seara, când ajung în „cămăruța mea de lucru“, nu am de-a face decât cu avansuri, roialități, plăți etc. Și-ți aduc aminte că îl cam lovești și pe domnul Kafka atunci când bagi funcționarii în hoarda de meseriași care nu și-au pus amprenta asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
loc în loc, clipeau amenințător din manometrele cu cifre negre și acoperite cu sticlă verzuie. Ne simțeam ca într-un templu cu zeități puternice și de neînțeles. După ce am trecut printre monștrii pântecoși, ne-am apropiat în vârful degetelor, de ultima cămăruță, cea mai adânc ascunsă în burta blocului, camera fochistului. Ușa dintre sala cazanelor și această odăiță era tot de tablă, dar avea un gemuleț prin care, săltîndu-ne pe vârfuri, am putut privi înăuntru. Am înghețat. Camera era străbătută în diagonală
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu șarpele, Gina își lipi palmele de pereții curbi ai unui borcan și privi adânc în ochi, cu o concentrare dureroasă, unul dintre acei gnomi palizi. Am intrat apoi, printr-o ușă strâmtă, pe care n-o remarcasem, într-o cămăruță ca de mansardă, un "dulap" ca acela în care locuia Raskolnikov, cu afișe jupuite pe pereți, cu o sofa veche care ocupa mai mult de jumătate din spațiu, cu un mic raft de cărți pe care se aflau hârțoage vechi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
animalele mele. Așa-mi închipuiam că se plimba fata moșului din poveștile Penelopei printre acei balauri ridicoli. Le cunosc pe toate, e un farmec care le cuprinde pe toate și pe mine. Dar cel mai mult îmi place în această cămăruță, aici, adânc, adânc, adânc de tot. Aici mă simt eu însămi." În timp ce vorbea, Gina, de mult transfigurată, devenise pur și simplu alta, o vrăjitoare ciudată, o călugăriță cu mâinile împreunate extatic. Am luat-o în brațe și am culcat-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sau de maracase. La auzul său, cel de lângă mine (îi zic așa pentru că nu puteam crede că "acela" e Gina) tăcu, apoi, cu o expresie de perplexitate, mă înșfacă de mână și mă tîrî cu o forță nebănuită afară din cămăruță. Călcând pe podea, am strivit cu tocul pantofiorului uriașul fluture, care mai bătea încă din aripi zdrențuite. Zgomotul acela de junglă, înăbușit, se amplifica de la o clipa la alta. Ieșiți în sala fetușilor, i-am văzut cum deschiseseră larg ochii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
păr, am urcat cu toții în turnuleț, pe scara de lemn care se răsucea o singură dată în jurul unui stâlp rece ca gheața. Acolo sus era minunat. Și astăzi mi-aș dori din toată inima să locuiesc într-o astfel de cămăruță, rotundă, cu patru ferestre ogivale. Pe jos era parchet, care mirosea a lemn lustruit cu palux. Un covor persan minuscul, tocit până devenise aproape străveziu, dar plin de minunate arabescuri, abia acoperea un petic de podea. "Buhara alb, veritabil, vechi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prima însuși Soarele) și câte unui segment de dreaptă aflat în relații armonice cu celelalte, după regula Numărului de Aur, ajunsese acum să fie reinventată de un maniac care o cânta la infinit, ca un disc zgâriat. Ajuns acasă, în cămăruța sa de doi metri pe un metru și ceva, cu pereții plini până sus de cărți jerpelite și cu un colaj reprezentîndu-l pe Sfântul Augustin privind sânii goi ai unei femei din cine știe ce revisțtă obscenă, agățat pe ușa murdară, Profesorul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fi exultat sălbatic. Probabil că tocmai această comuniune de spirit, această sentimentală comuniune cu mulțimea a protejat, în jocul meu, imaginea de sine, o imagine care mi s-a arătat parcă aievea după câteva zile. Stând culcat pe divan în cămăruța mea întunecată, mi-am închipuit că, pe o estradă așezată în mijlocul unei piețe pline de lume, mi se aduce pentru execuție un băiat neamț. — Taie-l! mi se spune, nu, mi se ordonă, Omoară-l, taie-i capul, taie-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deja iarnă și te apropii de fereastra de sub pervazul căreia radiază o căldură uscată, îți dai seama ce izolată e camera în care te afli. În funcție de dispoziția sufletească, această izolare îți dă senzația de confort sau de însingurare. De la fereastra cămăruței mele, văd drept în față peretele casei vecine cu șuvițe de ciment încremenite pe cărămizi; dacă privesc în jos, pot admira locul străjuit de un mic turn pe care portarul nostru Matei îl numește pompos grădina stăpânilor. E, însă, suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]