20,803 matches
-
ins meșterea la el ceva. Era Ghiță, nea Ghiță, el era șofer, șoferul gospodăriei, îi atrăsese atenția preotelului, care era și el ardelean de pe lîngă Lancrăm. Acest Ghiță, regățeanul, ialomițeanul era tot ce se poate mai invers, măi invers decît Capătă. Vorbareț, pilangiu, siret, mincinos, - toate păcatele imperiului otoman ce pecetluise rămășițele lui dunărene, pe care o tercuseră prima dată, grandios, românii... Că să vedeți ce se alesese de ei pînă la "nea Ghiță", care îi fură oul de sub găină. Capătă
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
Capătă. Vorbareț, pilangiu, siret, mincinos, - toate păcatele imperiului otoman ce pecetluise rămășițele lui dunărene, pe care o tercuseră prima dată, grandios, românii... Că să vedeți ce se alesese de ei pînă la "nea Ghiță", care îi fură oul de sub găină. Capătă vorbea rar cu el și îl salută primul cînd se vedeau prima dată în zi, desi Capătă împlinea 70 de ani, pe cînd ialomițeanul Ghiță avea 54. Îl salută pe acestă cu un fel de teamă și respect, cum saluți
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
tercuseră prima dată, grandios, românii... Că să vedeți ce se alesese de ei pînă la "nea Ghiță", care îi fură oul de sub găină. Capătă vorbea rar cu el și îl salută primul cînd se vedeau prima dată în zi, desi Capătă împlinea 70 de ani, pe cînd ialomițeanul Ghiță avea 54. Îl salută pe acestă cu un fel de teamă și respect, cum saluți în general, un boier de orice neam o fi el. Dar să vedeți ce-i spusese noul
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
și cunoașterea trebuincioasa vieții, spre a ne apară de rău și de dușman. Nici să mănînce lupul oițele cînd vrea el n-ar fi fost bine. Așa și cu oamenii toți. Uite acela, - și-l arătase cu mîna pe Ion Capătă. "Care?" făcuse ziaristul. "Cel cu șapca" spusese preotul, - și-l cheamă Ion Capătă. Un om al lui Dumnezeu... Dacă toată lumea ar fi așa... Dar uite că nu e; și trebă să avem și noi, să mă iertați, "răii noștri", oameni
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
Nici să mănînce lupul oițele cînd vrea el n-ar fi fost bine. Așa și cu oamenii toți. Uite acela, - și-l arătase cu mîna pe Ion Capătă. "Care?" făcuse ziaristul. "Cel cu șapca" spusese preotul, - și-l cheamă Ion Capătă. Un om al lui Dumnezeu... Dacă toată lumea ar fi așa... Dar uite că nu e; și trebă să avem și noi, să mă iertați, "răii noștri", oameni cu experiență, să facem față, stiti, inamicului, - nu-i frumos ce spun, - dar
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
stipendiu (care, apoi, i s-a reproșat) îndemnîndu-l să-și dea doctoratul. Dar Slavici apare, în 1874, la Iași în căutarea unei slujbe (după ce mai lucrase, în Banatul sau, ca notar și secretar la un birou avocațial) și în 1875 capătă una, la București, ca secretar al Comisiei documentelor Hurmuzaki, apoi, în 1876, devine redactor la recent întemeiatul Timpul, pentru ca, din 1882, să fie profesor. Timpul încetîndu-si apariția în 1884, liberalul Dimitrie Sturdza (care îl menținuse în funcția de secretar - de
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
lui Natl (bine conturatul, în român, Hubăr) privesc cu condamnare și dispreț "față Marei", interzicîndu-i s-o vadă, fiind trimis, pentru a o uită, în călătorie îndelungată la Buda și Viena. E drept, lucrurile s-au potrivit. Natl, pentru a căpăta diplomă de meșter trebuia să aibă un stagiu de doi ani perfecționare în alte orașe, unde să-și practice meseria. Părinții s-au grăbit să se folosească de acest prilej, expediindu-l pe Natl mult departe de Persida. Disperat, tînărul
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
Mircea Nedelciu, la atît de puțin timp după aceea a prietenului sau, este poate un ultim act de solidaritate, o formă absolută a comuniunii lor atît de puternice. Acum, cînd și Nedelciu a plecat, veghea lui la căpătîiul lui Dumitriu capătă, pe lîngă plastică ei hieratica și monumentala, si o valoare morală și simbolică demnă de momentele depline ale unei umanități de cele mai multe ori nesigure și precare.
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
formă de libertate interioară, ci într-una cu accente maladive, periculoase. Obsesiile, frustrările, stereotipiile mentale sînt exprimate scenic printr-un limbaj redundant alcătuit din gesturi leit-motiv, repetitive, pentru fiecare personaj în parte. Lipsa dialogului acestei lumi, chinul comunicării dincolo de eu capătă pe scena diverse înfățișări. În cuplu sau nu fiecare personaj își are momentul sau de solou, susținut superb de fiecare actor. Pentru că trebuie subliniat faptul că în DaDaDans interpretează nu balerini, cum am fi tentați să credem, ci actori. De
O altă generatie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17768_a_19093]
-
cu un firesc și o directete nespus de calde și de cuceritoare, România nu există, ea e, în cel mai bun caz, un simplu nume dat unui ținut îndepărtat. Trăiesc din nou este povestea prin care acest spațiu complet necunoscut capătă o identitate, nu atît una oficială și astfel inevitabil neutră, cît una foarte umanizata și de aceea mai lesne de perceput. Contaminat de spiritul celei care scrie, România devine un loc în care oamenii țin unii la ceilalți, sînt devotați
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
se înregistrează în inscripțiile de pe crucile din cimitirul de la Săpînța: în cel puțin trei cazuri, sintagma este folosită cu referire la primul război mondial: "În anu patrusprezece / S-a-nceput un război rece / Acolo am fost chemat / și gré boal-am căpătat"; În anu patrusprezece / S-a-nceput un război rece / Trupu meu este-ngropat / În Galitie subt on brad"; "În anu patrusprezece / S-a-nceput un război rece / Eu de-acasă am plecat și trei copii am lăsat". Cum respectivele cruci
"Război rece" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17783_a_19108]
-
omenească nepieritoare, l-am numit "purtătorul de servietă". Care a fost soarta subsemnatului, în acest vîrtej al schimbării, în care nu e greu de presupus că prețiosul aliat supraacademic și "apolitic" cît încape mi-a cerut capul? Trebuia doar să capete o compensație pentru lipsa d-sale de contraargumente, nu-i așa? Întîi de toate, mi s-a suprimat rubrică, fără nici o explicație. În al doilea rînd, nu mi s-au mai publicat textele trimise în ultima vreme, nici macar aforismele, inocentele
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
vorbesc de senzația unui "tîrziu" și de psihismele celui neajuns "nicăieri, niciodată". Definirile prin negație ("Șunt eu, omul fără de însușiri pe curînd/ pe ecrane...") sînt singurele potrivite pentru cel care, din festinul unei orbitoare potențialități adăpate cu dulci iluzii, a căpătat doar fărîmiturile unui prezent dezamăgitor și restrictiv; un prezent derutant pînă la a implora, precum un poem mai vechi: Da un titlu la viața asta". Deambularea plictisita a unui "navigator solitar fără de ieșire la mare", în stare să mai zăbovească
Despre o anume tristete by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17829_a_19154]
-
o Biblie. Nu se gîndea la căsătorie ci la călugărie, continuînd să vestească, după un vis socotit o vedenie și o porunca dumnezeiasca, să arate tuturor, de la vlădica la opinca, în 1940, mari nenorociri și prăbușiri de rînduieli lumești. A căpătat, deodată, darul - rar - de a cunoaște păcatele oamenilor și într-o adunare începea să denunțe faptele păcătoase ale celor care îl supărau, nedîndu-i crezare. Inclusiv ale vlădicilor preoțești, dezlănțuind, peste tot pe unde trecea, imense scandaluri. Prezicea și că vodă
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
lui Slavici. * Fiindcă a venit vorba de "prezenta feminină", merita să ne oprim puțin la editorialul redactorului-sef Vasile Dan, Feminismul și critica literară. Poetul și eseistul arădean, pornește de la constatarea că, după ^89, prezența femeilor în literatura noastră a căpătat o amploare fără precedent, în special în paginile revistelor culturale, în condițiile în care reputați scriitori au fost atrași de alte domenii ale vieții publice: Noutatea neașteptată a acestui moment literar este însă apariția pe scena noastră literară (mai ales
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17807_a_19132]
-
liberalismului. Dar inclinațiile sale către stînga sînt reticente față de mesajul PDSR-ului, ele ar merge către PD, dar nu spre acest PD care își ridică în cap muncitorimea, cu măsurile sale reformatoare. E de asemenea posibil ca acest partid să capete voturi și din partea celor care au votat cu Convenția, mizînd pe o schimbare profitabilă. Ciudățenia acestui partid e că pentru a-și putea păstra consistentă electorală de azi, cînd e creditat doar cu voturi teoretice, nu se poate alia cu
Fenomenul APR si clasa de mijloc by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17822_a_19147]
-
ani distanță, în 1998, apare și al treilea volum al ediției, cuprinzînd tot proza, dar cea din periodice. Prima piesă din sumarul acestui din urmă volum este, firește, Duduca Mămuca (Din memoriile unui studinte) care, la apariția în volum, a căpătat titlul modificat Micuța, (nuvelă, ea însăși, fiind ușor remaniata dar, spre onoarea autorului, nu în substanță). Cum se știe, aceasta nuvelă hasdeiana a început să apară, în 1863, în revistă viitorului enciclopedist Din Moldova, schimbat apoi în Lumina. Autorul nuvelei
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
luat de Carmen Chihaia lui Nicolae Balotă la Neptun are inadmisibile greșeli de transcriere, mai ales la numele și cuvintele străine, "trase pe Academiei", fără ca redactorul, corectorul și capul limpede să se sesizeze (Heidegger apare scris Heidegher, prestigioasa instituție pariziana capătă grafia L^École Normal Superieure, cineva e profesor agregè etc.) - ceea ce l-o fi necăjit pe eruditul intervievat. Dînsul spune, între altele, că din elită tinerilor trimiși să studieze în străinătate, nici unul dintre cei care au terminat cu calificări superioare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17821_a_19146]
-
studiu asupra "mesajului straniu, de o polisemie amețitoare, care refuză să se lase decodat". Acest scurt fragment, citat spre sfîrșitul lucrării, probabil din motive de prelungire a suspansului, este cheia unui cod de interpretare autorizat de însuși Caragiale, cod care capătă astfel autoritate în fața oricăror presupoziții externe. Pe scurt, sufletul omenesc este comparat unui bob de roua, "o infinită oglindă sferica cu conștiința absurdei adîncimi proprii", care este compus, si nu poate fi vorba de o coincidență, într-o accepție binara
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
jilțul stricat și umbrela pătrată/ ale străinului//pe seară mama strîngea rufele de pe frînghie/ lasă peste noapte vreo cămașă mai groasă/ să se zvînte și cînd ieșea luna/ cu un buzunar în întuneric și altul în lumina/ cămașă tatălui meu capătă puterea/ pe care n-o avusese în timpul zilei// iarnă mergeam la școală cu mănuși de lină/ pe care le uităm prin arbori/ mîinile goale și fericite rotunjeau și zvîrleau bulgarii/ ghetele negre țopăiau pe malul lacului/ ca niște cățelandri/ tăcerea
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
groase și împreunate deasupra unui nas de om matur - o discrepanță ce o făcu să se gândească imediat că ar fi fost poate mai bine sa ramana leșinata cel puțin pentru o vreme, până când toată această șarada amețitoare avea să capete un sens. Dar era imposibil, căci băiețelul, îmbrăcat într-un foarte cuviincios costum de marinar, îi apasă pe frunte o pungă plină cu cuburi de gheață. Mai simți apoi o pișcătura în sânul stâng și, deschizând ochii observa cu indignare
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
puternicii de azi care jură pe valorile democrației visînd în continuare la valorile democrației de tip ceaușist. Teza că societatea românească e condamnată să simuleze credință în valori care îi sînt fundamental străine, prizoniera fiind unui post-totalitarism colectiv care a căpătat o temperatură călduța prin efectul de distanțare nostalgica față de înghețul ceaușist, e ideea cîtorva trecători lideri de opinie și a unor politicieni care își închipuie că ei sînt cei care hotărăsc ce și cum se gîndește în România. România reală
Rămăsitele Legii lui Ticu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17902_a_19227]
-
e ROMÂNIA LIBERĂ, dar și acest cotidian nu pare deloc convins că ziarul s-ar putea vinde grație unor articole de acestă factură. *Marile procese ale revoluției, precum sentințele date împotriva generalilor Chițac și Stănculescu sau aceea din procesul Otopeni, capătă aproape automat un loc în pagina întâi a ziarelor, ca și sondajele de opinie. Aceste sondaje sunt și povestite, dar și reprezentate grafic. Foarte adesea însă ele sunt interpretate după ureche. La fel cum tot după ureche, ca să nu spunem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
mai puțin, actul scriptic însuși constituie un indice al inadaptării funciare a scriptorului. Incomoditatea, jena transcendentă a scrisului, care e totuși absorbant ca o stihie, apar aproximate la modul kafkian al unor comparații epice. Aci proza ca atare se dilată, capătă suveranitatea consemnării nude, înainte de-a fi trasă în mrejele speculației care a făcut-o posibilă: "A scrie, nimic altceva decît a scrie. Într-o zi, întîlnești pe stradă un om care te salută dar pe care nu-l cunoști
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
în subconștient, ci și în Care e mobilul inadaptării, ce reprezintă laitmotivul Micului manual..? E, vorbind în termeni existențialiști, absurdul. Acea conștiință a unei existențe deposedate de finalitate, care inspiră o revoltă surdă, lipsită și ea de sens. Spaima nonsensului capătă o forță macabră: "Sînt și mai singur în apele imaginii reflectate, zgomotele bulevardului mă afundă într-o imensă torpoare, îmi aduc aminte de vieți netrăite, de clipe pendulatorii, de prietenii care s-au afișat prin ură sau dispreț pentru că torsiunea
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]