6,191 matches
-
nu-l putea pricepe cu mintea-i de copil. Ei, hai să trăiești, bade Vasile, că eu m-am dus!... mai grăi căruțașul și, sărind înapoi în căruța lui, pocni din bici și o luă pe uliță în sus. Curând, căruță și căruțaș fură înghițiți de întunericul nopții și în urma lor se așternu liniștea. Bătrânul hâcâi din gâtlej și alungă cu toiagul un câine mic și arțăgos, care lătra prin apropiere. Apoi dădu poarta într-o parte. Bună seara, deadule! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
altă lume. Nu se auzeau nici glasuri, nici lătrături de câini și nici un fel de zgomote, iar luna poleia cu raze stinse acoperișul caselor din preajmă, cufundate în somn adânc. Poarta de la drum era deschisă și prin ea se zăreau căruța și căruțașul așteptând. Cel pe care deadul Vasile îl numea "badea Petre" stătea în picioare lângă căruță, cu biciul la subțioară și pufăia dintr-o țigară, cu ochii înălțați înspre cerul plin de stele. Copilul șovăi, cu părere de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
luna poleia cu raze stinse acoperișul caselor din preajmă, cufundate în somn adânc. Poarta de la drum era deschisă și prin ea se zăreau căruța și căruțașul așteptând. Cel pe care deadul Vasile îl numea "badea Petre" stătea în picioare lângă căruță, cu biciul la subțioară și pufăia dintr-o țigară, cu ochii înălțați înspre cerul plin de stele. Copilul șovăi, cu părere de rău că trebuia să se despartă de bunicul său, dar deadul Vasile, punându-i o mână pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că trebuia să se despartă de bunicul său, dar deadul Vasile, punându-i o mână pe umăr, îl împinse ușor înainte. Unul din cai fornăi înăbușit și lovi nerăbdător pământul cu copita. Hai, nepoate, hai! îl zori căruțașul, săltând în căruță și punând mâna pe hățuri. Că, dacă mai întârziai puțin, o lua căruța la vale fără tine!... Omul părea să fie cu chef și vorbea cam în doi peri. Culae săltă în căruță și își luă bun rămas de la deadul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o mână pe umăr, îl împinse ușor înainte. Unul din cai fornăi înăbușit și lovi nerăbdător pământul cu copita. Hai, nepoate, hai! îl zori căruțașul, săltând în căruță și punând mâna pe hățuri. Că, dacă mai întârziai puțin, o lua căruța la vale fără tine!... Omul părea să fie cu chef și vorbea cam în doi peri. Culae săltă în căruță și își luă bun rămas de la deadul Vasile cu lacrimi în ochi. Dumnezeu să-ți ajute, nepoate! îi ură bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nepoate, hai! îl zori căruțașul, săltând în căruță și punând mâna pe hățuri. Că, dacă mai întârziai puțin, o lua căruța la vale fără tine!... Omul părea să fie cu chef și vorbea cam în doi peri. Culae săltă în căruță și își luă bun rămas de la deadul Vasile cu lacrimi în ochi. Dumnezeu să-ți ajute, nepoate! îi ură bătrânul. Restul vorbelor i se pierdură în urmă. Badea Petre plesni din bici, trăgând de hățuri și căruța începu să gonească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Culae săltă în căruță și își luă bun rămas de la deadul Vasile cu lacrimi în ochi. Dumnezeu să-ți ajute, nepoate! îi ură bătrânul. Restul vorbelor i se pierdură în urmă. Badea Petre plesni din bici, trăgând de hățuri și căruța începu să gonească la vale. Culae își întoarse capul și mai apucă să zărească o umbră stând nemișcată în drum, apoi umbra se mistui în noapte. 3 Căruța continua să gonească la vale, zgâlțâindu-se și scrâșnind din toate încheieturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pierdură în urmă. Badea Petre plesni din bici, trăgând de hățuri și căruța începu să gonească la vale. Culae își întoarse capul și mai apucă să zărească o umbră stând nemișcată în drum, apoi umbra se mistui în noapte. 3 Căruța continua să gonească la vale, zgâlțâindu-se și scrâșnind din toate încheieturile, apoi o cârmi într-o șosea pietruită și largă, unde își mai domoli mersul. Culae recunoscu drumul pe care venise cu o seară mai înainte și zări undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
scurt în barbă. He-he!... Păi cum unde mergem?... Înapoi, peste apa Vavilonului, nepoate!... Că avem cale lungă de mers și până la ziuă trebuie s-ajungem!... Smucind din hățuri, omul o cârmi la dreapta și o apucă peste pod. Sub roțile căruței, bârnele podului începură să tresalte zgomotos. Adică de ce peste apa Vavilonului, bade Petre?... îngăimă nedumerit copilul. Păi uite-așa!... chicoti bărbosul de căruțaș, aplecându-se în față, ca să așeze mai bine hamurile. Unul din cai, bălan cu pete pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Strângându-și găidulca la piept, îi ciupi puțin coardele și închise ochii. Somnul îl fură pe nesimțite. 4 Când se trezi, se lumina de ziuă. Se ridică în capul oaselor, se frecă la ochi buimac și se uită în jur. Căruța se oprise lângă un podeț de lemn, într-un loc unde drumeagul se despărțea în două. Badea Petre coborâse din căruță și cerceta, cu biciul în mână, una din roți. De ce ne-am oprit, bade?!... întrebă Culae nedumerit. Căruțașul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se lumina de ziuă. Se ridică în capul oaselor, se frecă la ochi buimac și se uită în jur. Căruța se oprise lângă un podeț de lemn, într-un loc unde drumeagul se despărțea în două. Badea Petre coborâse din căruță și cerceta, cu biciul în mână, una din roți. De ce ne-am oprit, bade?!... întrebă Culae nedumerit. Căruțașul se îndreptă din șale și își potrivi pălăria mai bine pe cap. Păi fiindcă aicea, nepoate, trebuie să ne despărțim! îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se îndreptă din șale și își potrivi pălăria mai bine pe cap. Păi fiindcă aicea, nepoate, trebuie să ne despărțim! îi dădu el de veste. Culae stătu câteva clipe nehotărât, apoi se ridică în capul oaselor și sări jos din căruță. Badea Petre întinse biciul și îi arătă cu el undeva pe drum înainte, dincolo de podețul de lemn, unde se zăreau, în lumina zorilor, țiglele de la acoperișurile unor case. Ei, nepoate, până aicea te-am adus eu, îi vorbi el. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
întoarse și îl căută cu privirea acolo unde îl lăsase, nu văzu pe nimeni și se frecă mirat la ochi. Drumul pe care venise până acolo era cu desăvârșire pustiu, iar badea Petre parcă intrase în pământ. Nici urmă de căruță, de cai sau de căruțaș. Doar niște aburi albicioși se ridicau ici și colo din iarba izlazului. Bade Petre, unde te-ai dus?... Bade Petreee!... , strigă el, frecându-se la ochi, cu gândul că poate badea Petre o luase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gândul că poate badea Petre o luase pe drumeagul celălalt și că nu putuse să ajungă prea departe. Dar din dosul salcâmilor și al mărăcinișurilor uscate, care se înșiruiau în dreapta podețului, ducând cine știe unde, nu răzbătea nici un zgomot de roți de căruță și nu se vedea nimic care să arate că badea Petre o apucase într-adevăr pe acolo. Buimăcit, Culae mai zăbovi o vreme, cercetând cu îndărătnicie locurile, fără să vadă nimic altceva decât izlazul pustiu, presărat cu mușuroaie de cârtițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o apucă încet pe șosea drept înainte, așa cum îl povățuise badea Petre. 5 Deodată Culae se opri și se frecă la ochi, părându-i-se că are din nou vedenii. Pe drum, drept în fața lui, din ceața dimineții, apăruse o căruță pe care o mâna tatăl său. Dar de data aceasta vedenia nu mai vru să dispară. Chiar tatăl său era în acea căruță care o pornise la drum în zori de zi, iar lângă el, cu un cojoc în spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i-se că are din nou vedenii. Pe drum, drept în fața lui, din ceața dimineții, apăruse o căruță pe care o mâna tatăl său. Dar de data aceasta vedenia nu mai vru să dispară. Chiar tatăl său era în acea căruță care o pornise la drum în zori de zi, iar lângă el, cu un cojoc în spinare și cu o căciulă țuguiată pe frunte, se vedea vecinul Ivan, bunicul lui Mituș. După ce stătu puțin pe gânduri, Culae își luă inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
iar lângă el, cu un cojoc în spinare și cu o căciulă țuguiată pe frunte, se vedea vecinul Ivan, bunicul lui Mituș. După ce stătu puțin pe gânduri, Culae își luă inima în dinți și-o porni mai departe, în întâmpinarea căruței. Când ajunseră față în față, tatăl său smuci tare de hățuri, mai-mai să le rupă și să rămână cu ele în mâini. Chipul omului era înnegrit de o barbă nerasă de multe zile, iar ochii îi erau duși în fundul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
te-ai dus?!... Culae își plecă fruntea în piept și nu spuse nimic. Cu sufletul plin de amărăciune, tatăl său continuă să-l mustre acolo, în mijlocul drumului, cu vorbe aspre. Apoi, când se mai liniști, îi porunci să urce, întoarse căruța grăbit cu plesnituri de bici și cu smucituri de hățuri și-o porniră cu toții în goana mare înapoi, spre casă. Și așa, mă, Culae..., grăi hâtru badea Ivan. Ți se urâse cu binele!... Ai fost și tu pe-acolo pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bălmăjești tu acolo, mă?!... grăi omul cu glas răgușit, îngălbenindu-se la față. Cum era să te duci tu la deadul Vasile?!... Că doar nu ți-a luat Dumnezeu mințile!!... Și plesni cu sete caii cu biciul pe spinare, iar căruța începu să salte hodorogind pe șoseaua plină de pietre. La deadul Vasile am fost, tată! Poți să te duci să-l întrebi..., repetă Culae cu încăpățânare, în timp ce pe chipul tatălui său se așternu o expresie de adâncă tristețe. Păi deadul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
voiaj, încuie cu grijă toate ușile casei și puse un lacăt mare la poarta de la drum și, pe o vreme de ploaie amestecată cu lapoviță, îmbrăcat cu un vechi palton și cu căciula bine trasă peste urechi, se urcă în căruța lui Mitică al lui Caloianu și o porni spre gara Vidra, iar de acolo mai departe, spre stațiunea din vestul țării, unde spera să afle alinare pentru suferințele trupești și să mai uite puțin, dacă s-ar fi putut, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bucure de copilărie în satul de lângă lunca Sabarului, așa cum se bucurase și el la vremea sa. În ciuda timpurilor nefericite, casa părintească rămăsese, în ochii lui, un mic rai. Acolo încă mai era plăcut să trăiești. Închizând poarta, Virgil văzu o căruță trasă în curtea casei și doi cai dormitând cu spinările acoperite de pături, dar nu dădu faptului prea mare atenție. Uneori moș Panciu, proprietarul, mai găzduia câte-un căruțaș venit cu treburi în reședința de raion. Spre surpriza sa, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de iscusit i se părea planul lui, socrul Grigore pocni din degete și îi făcu vesel cu ochiul. Dar, văzând că ginerele său întârzia să-și manifeste aprobarea sau entuziasmul, se văzu nevoit să pluseze: O să vă dau toamna o căruță de gogoșari și de varză, s-aveți ce pune la murat! Nu zic eu bine, ginere?... Total descumpănit de această propunere cu pământul cumpărat de socru și trecut pe numele său, Virgil nu găsi pe moment nimic de spus, silindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe față, ca în cazul lui Picior de Lemn. Popa Niță îi fusese și pe vremuri prieten lui Virgil, dar nu atât de apropiat. Fiu de țărani, el dusese o viață destul de rustică, până când ieșise preot. Vara se urca în căruță cu tatăl și cu frații săi și se ducea la seceră sau la coasă, pe când Virgil făcea excursii cu bicicleta lui franțuzească de curse sau petrecea cu nababul de Spirică Anastasescu la cârciuma lui Panaitescu din Ciocoveni. Alt soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Cât era de bună apa ! Cât de necesară pentru revenirea la viață ! Tăcerea a fost întreruptă de vorbele aspre a doi bărbați necunoscuți care au venit să ne scoată din beci și ne-au urcat fără nici o explicație într-o căruță la care era înhămată o vacă. Unul din ei a luat dintr-un cotlon întunecos al beciului gemăntănașul meu cafeniu, dar când am făcut un gest să îl recuperez am fost imediat oprită cu o lovitură brutală. Simțeam că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lovitură brutală. Simțeam că nu mai puteam suporta lovituri și m-am lăsat păgubașă. După peste trei ore de hurducături pe un drum de țară am trecut o barieră de cale ferată și nu peste mult timp eram împinse din căruță spre peronul unei gări al cărei nume n-am apucat să îl citesc, pentru că deîndată a trebuit să ne cățărăm pe scara înaltă a unui vagon a cărei ușă s-a închis greoi și s-a zăvorât în urma noastră. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]