2,531 matches
-
se întâmple. Pădurarul urcă printre lăstărișul de fag, ceva mai sus, până ajunsese chiar deasupra locului unde țăranii își vedeau de îndeletnicirea lor. - Hei, voi!!... Ce faceți acolo?! răcni pădurarul. Țăranii se speriară de-a binelea, se-ntoarseră cu gurile căscate spre locul de unde strigă pădurarul. Nu le venea a crede. Rămăseseră muți. Nici să fugă n-ar fi reușit, nu erau în stare. - N-auziți?! Cum tăiați voi copaci în pădure?! Arătați-mi bonurile de la Ocol!... Cei doi țărani nevoiași
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
doi bănuți pe care tocmai ce ii primise, l-am smotocit puternic. - Ce faci, măi? Ne faci de râs ziua în amiază mare?! Criști mă privi cu tristețe, scoase câțiva bănuți din buzunar și întreba: - Ne ajung de banane? Am căscat ochii, m-am domolit și, luându-l de mână, pornirăm amândoi către magazinul de lângă.... Pe la amiază, când mama veni acasă, mare îi fu mirarea când văzu pe masa bananele. Criști se juca liniștit în colțul lui, cu mașinuțele preferate. Eu
JURNAL DE DUMINICĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362714_a_364043]
-
clar nu avea de gând să plece cu Elena în acest moment. Daniel privi spre Inu, începu să îl macine tot mai mult secretul lui și parcă nu ar fi abandonat chiar așa subiectul. Poate totuși îl află azi. Marius căscă ochii, Elena era o fată grațioasă și destul de frumușică. După calculele lui, era o imagine bună, așa că se ridică și îi făcu semn galant că o duce el. Alla păru un pic surprinsă, dar mulțumită. Privi șăgalnic spre cei doi
SHARP, O ÎNTRUCHIPARE A MINŢII? de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353308_a_354637]
-
clar că agentului nu-i place berea pe burtă goală, așa că adaug și friptură. Adică altă sută.. Polițistul o sesizează, strâmba ușor din nas, după care îmi spune că îmi face un mare favor. - Hai, lasă-i pe ăștia și cască ochii pe unde mergi pe drum! Am plecat și mai îngândurat. Capcane la tot pasul! Ajung cu greu la locul unde trebuia , rezolv problema și mă îndrept , încet, spre stația de tramvai. Evident, în sensul invers! De data asta am
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
Oceanul Pacific de a susține “tranșeele” de pe uscat, aer sau apă de pe “frontul nevăzut sau din umbră”. Când a venit vorba de “securizarea” informațiilor de natură exclusiv militară și nu numai, un rând mi-a atras atenția: codul secret Navajo, am căscat ochii, mi-am notat și a urmat căutarea de surse, literatură de specialitate, documente cu referire directă la “isprava” simpatiilor mele amerindiene, poate și ca să am un motiv “serios și consistent” într-o probabilă reluare, chiar pe “contre”, a unui
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354248_a_355577]
-
Sierra de Mariola, Sierra de Carrasqueta, Sierra de Crevillente, Sierra de Salinas, Sierra del Maigmó, Sierra del Cid, Sierra de Bernia. „Capacul” li-l pune Sierra de Mariola, cu cei 1.389 de metri ai săi. Printre pereții abrupți se cască hăurile adânci ale faliilor imposibil de traversat, cunoscute sub numele de ”barrancos”. Cea mai temută prăpastie poartă numele fioros - cum era să fie altfel? - de Barranco del Inferno. Pe acolo trece un traseu de rang important la nivel național, un
LOCUL UNDE MUNTELE IESE LA... MARE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354454_a_355783]
-
cuprindea o panică subită când în primele două trei momente se rătăceau prin buzunarul gecii de iarnă. Cu toate că știam etapele călătoriei, un fior de nesiguranță mă urmărea mereu. Analizam curios toată agitația din jur dar îmi aduceam aminte să nu casc ochii la te miri ce fiindcă nu voiam să dau impresia că sunt pentru prima oară pe cont propriu într-o astfel de ipostază. Din două motive căutam și fețe cunoscute. Primul, aș fi fost mai liniștit iar al doilea
POARTA ALBASTRA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353061_a_354390]
-
înaintea plasmei. Zguduitura a prăbușit niște nivele mai sus în clădire însă în subsol lucrurile n-au fost foarte serioase printre zecile de mii de metri cub de beton de cea mai bună calitate turnate acolo. În spatele siluetei întunecate se căsca acum un gol cu diametrul cam de zece metri iar din ruptura peretelui ieșeau barele de fier din armătură care în locul în care erau rupte, metalul era încă topit la roșu. În urma șocului și a exploziei, binențeles că am rămas
FORTĂREAȚA V de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352708_a_354037]
-
sidefii se-anină de pleoape nevrotice tălmăcind un tatuaj tribal de pe umărul rătăcitului țipăt, cu pilaștri și palmete adâncite-n somn thanatic. Spațiul nu mai pune corset nicăieri. Doar pe compasiune încă stăpânește jugul nemilos al indiferenței și rana se cască neîncetat cu un rânjet cinic, în dimineți anoste, dar cu fard. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Tocire, în dimineți cu fard / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1181, Anul IV, 26 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mihaela
TOCIRE, ÎN DIMINEŢI CU FARD de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353582_a_354911]
-
de roada bogată/frontul bogat de cărbune a noului abataj, că sunt surprinși de o surpare a boltii. Trupul lui Boganici este prins sub bolovăni: Deodată, o ploaie de năruitura / Porni din înalt, si cură cu ură, / Tot mai larg cască moartea lacoma-i gură, / Tot mai crunt își scrâșnește deasupra-le colții, / Cu trosnet prăvale și un stâlp, propta boltii -/ Trup tânăr, minere, sub greu-i tu pici / - Tu n-o să mai bocăni pe-aici Boganici." Primul gând al lui
A.TOMA- SAU CUM A PĂTRUNS PROLETCULTISMUL ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353674_a_355003]
-
Acasa > Strofe > Timp > NOAPTE BUNĂ! Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1185 din 30 martie 2014 Toate Articolele Autorului Începe și a se însera, Genele ușor a se lasă, Moleșeala și ea cască, Ziua cu seara își marcă. Reușitele zilei a înghega, Relele rele a le scutura În liniștea serii a procura, Energia din ziua următoare, Oportunitatea să nu zboare, S-așeze pe ramuri roditoare, În camuri profund-interioare, Din ale viețuirilor celebrare. De
NOAPTE BUNĂ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353719_a_355048]
-
este mai bine? Să mori sau să trăiești? Ce este viața? Cum de mai rezista pământul ăsta sub noi? Cum de nu se scufunda înghițindu-ne în abisul lui? Cum de norii și soarele ne mai suporta? De ce nu se căsca o prăpastie care să ne absoarbă? Sau să ne pulverizeze ceva sau cineva în neant pe toți, să ne distrugă odată pentru totdeauna, să nu mai fie foamete, chinuri, țipete și cenușă? Să ascult liniștea munților, susurul apei și zumzetul
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
mergea repede, adus de spate și care ținea ceva ascuns sub haină. În spatele lui mergea o țigancă pe care abia dacă am zărit-o inițial. Nu m-am gândit că sunt împreună, ci am crezut că ea stătea acolo și căsca gura. Ceea ce mi-a atras atenția la el era felul cum mergea, ca un hoț, speriat, uitându-se în toate părțile. Când a trecut pe lângă mine nu și-a scos șapca în semn de respect. Așa era atunci, era obligația
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
Treblinka. Un deținut evreu a fugit cu o mașină a armatei naziste. Vestea a căzut ca un trăsnet, iar eu am simțit un duș de gheață pe șira spinării. Am înlemnit și m-am trezit de tot din mahmureală. Am căscat ochii și gura: - Ce tot spui tu acolo? Ce prostii îndrugi? - Mașina s-a răsturnat din cauza vitezei, la nici cinci sute de metri de poarta lagărului. A luat foc. În ea era Kaiser. A murit pe loc. - Poftim???, îl întreb
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
mai aduce aminte niciunul dintre ei când să fi făcut ultima oară împreună. Iar asta în primul rând pentru că el nu mai este tentat să fie proaspăt bărbierit, ea nu mai folosește de mult lenjeria intimă sexi și în plus cască amândoi când sunt împreună de li se rup fălcile. O să insistați și mă veți întreba din nou „Acesta este chiar tot romantismul din ei?” Cred că mai au totuși ceva rezerve, pentru că și-au făcut amândoi conturi pe site-uri
ROMANTISMUL SE TERMINĂ ACOLO UNDE ÎNCEPE REUMATISMUL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354158_a_355487]
-
Acasa > Orizont > Selectii > POVESTE DE PRIMĂVARĂ Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 443 din 18 martie 2012 Toate Articolele Autorului Un Colț de Iarbă căsca somnoros, mângâiat de razele calde. -Bună dimineață, Soare! -Să trăiești, piciule! Ești matinal. -Da, trebuie să-i trezesc pe frații mei..nu-i o treabă ușoară..nu ... nu. -Ne-ai trezit, lăudărosule. Sperii și greierii cu pălăvrăgeala ta. -Este o zi
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
trăsni în moalele capului: - Ți-am spus nevrednice că eu nu sunt polițist, sunt Mihail, Comandantul Legiunilor, idiotule! Te voi lăsa în grija Fratelui meu Întunecat, căci el sigur te va putea lămuri! Într-adevăr, sub picioarele lui Țonel se căscă o groapă, un fel de vârtej care-l absorbi înainte de a începe să ragă. Șpriț privi totul cu o firească detașare și plecă spre adăpostul din curtea fostei fabrici. Numai că, odată ajuns, se urcă pe un bloc de beton
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
ai celor trei rase umane de pe Pământ. Dovadă că Shakespeare e cel mai cunoscut poet și dramaturg universal. Dar înainte de a ajunge aici, parcurgând rețeaua de străzi înguste, însumate într-un labirint greu de străbătut în afara fluxului de turiști, am căscat ochii si gura ca un năuc în fața celei mai vechi si mai voluminoase construcții umane pe care eu am putut s-o văd vreodată: Arena romană, un fel de Colosseum în afara Romei, evident, păstrând proporția. Un colos din blocuri de
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (III) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347047_a_348376]
-
alte persoane nu ești pregătit. nu fi ca atît de mulți scriitori nu fi ca atîtea mii de oameni care se consideră scriitori, nu fi nasol și plictisitor și pretențios, nu fi consumat cu iubirea de sine bibliotecile lumii au căscat pînă la adormire din cauza acestui fel de scriitură nu te alătura la asta nu o face. numai dacă vine din sufletul tău ca o rachetă, numai dacă stînd nemișcat te-ar aduce la nebunie sau suicide sau crimă, nu o
CUM ŞI PENTRU CINE SCRIEM POEZIE de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357059_a_358388]
-
trecătoare... Sunt devastat de-atâtea triste toamne Câte să-ndur, să duc, m-ai blestemat Sau m-ai blagoslovit, Tu, Doamne, Să înfrunzesc murind neîncetat... Sunt nopți, sunt zile, dimineți și-amiezi Când porțile spre iad cât iadul larg se cască... Sunt clipe-n care omul pe care om îl crezi E doar o mască-a măștii peste mască... Sunt lungi amurguri și nesfârșite seri În care țipă cu tăișul împlântat în spate Pumnalul ucigaș și trădător, când speri Ca ucigașu-ți
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
aduc și arsenalele complete: cuțite, săbii, iatagane. Să fie, în caz de nevoie. Cine se duce în cimitir de Paștele Blajinilor are parte de spectacole gratuite, pe cinste. Poate ca să nu-și mai aducă aminte de cei dragi, cu ochii căscați la circul care se desfășoară, fără precedent, sub ochii lor, încă îndurerați de pierderea ființelor iubite? Eu cred că ar trebui, măcar în biserică și în cimitir, să se păstreze o anume decență și pietate. Așa se cuvine. Așa am
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
vechea și prietenoasa pungă din hârtie, la tradiționala țoșcă din sfoară, sau chiar la batista înnodată la capete. De spaimă, poporul muțește! Bine, unii muțiseră în scop de protecție încă de la prânz, dar erau totuși mai puțini decât acei care cască gura neîntrerupt la cel mai bun prieten al omului, televizorul! Totuși, un popor care a trecut prin atâtea în bimilenara sa existență are resurse suficiente pentru a dormi liniștit cu deviza: las’ că și mâne-i o zi ș-om
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
dincolo fără aceste treburi și-i păcat mare. Azi parcă e mai multă lume, e și mai cald afară și fiecare are un gând bun, să vândă bine și cel care cumpără să dea un preț mai mic, numai gurile cască nu au obiective. Scuipă semințele cumpărate de la Panseluța lui Ciocan și nici o clipă nu se gândesc cum sunt prăjite și învârtite acestea. Panseluța are o droaie de puradei și stau toți într-o cocioabă aproape dărâmată, dar ea niciodată nu
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
tare având partidul în spate și, de aceea, acum nu-i venea să-și creadă urechilor! Luat prin surprindere de debitul verbal și vehemența expunerii unui pârlit de student de la chimie, în primele secunde n-a făcut altceva decât să caște niște ochi de broască în spatele ochelarilor cu lentile groase și rame așijderea. Apoi, profitând de o pauză, făcută de mine pentru a-mi trage sufletul - mă ambalasem rău de tot, ca de obicei când nu eram de acord cu ceva
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
2012 Toate Articolele Autorului Cum astăzi e duminică Ori weekend - cum alții mai zic, Mă întind, la o adică, N-am niciun chef să mă ridic. Îmi trosnesc vreo două coaste, Un cârcel mă încovoaie, Gura îmi dă ghes să caște, Toate-n mine se îndoaie. Întind pielea de măgariu, (Cică iar se dă la metru); O s-o pun eu pe cântariu, Taman după... Sfântu’ Petru! Și mă lungesc, și mă întind, Și mă taie-o dulce lene... Niște brațe mă
ŞI IAR O TRAG PE... MÂNICĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358270_a_359599]