1,546 matches
-
când urma să fie scos din spital și dus în arestul miliției, medicul a vrut să-l consulte, dar s-a speriat strigând: ,,AstAșare un pistol în el’’ Ce se întâmplase în realitate? Criminalul fiind foarte periculos, fusese legat cu cătușe de pat și la un moment dat a cerut subofițerului din tură să îl dezlege pentru câteva minute deoarece îl jenează tare la mână, ceea ce a și obținut. Când a venit schimbul, a uitat să-i transmită că ucigașul este
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
intrat în serviciul ți-a scos tocul în care era pistolul și l-Așaruncat pe patul liber din salon. A ieșit apoi pe culoar și în acest timp criminalul a luat pistolul, l-Așascuns la piept sub corset și se leagă cu cătușele de pat. La întoarcerea subofițerului, criminalul șimulând somnul, spune că nu știe nimic despre pistol și nici dacă a intrat cineva în salon. În intenția sa era să se folosească de pistol în caz că va avea poșibilitatea să evadeze. La interogatoriu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
evocă dinamica mitologică din Star Wars. Oamenii se alătură rezistenței subterane de pe Terango. Promisiunea mântuirii este legată de sosirea de dincolo de orizont a pământenilor ce aduc odată cu ei și credința în posibilitatea științei de a elibera comunitatea de pe Terango din cătușele sclaviei. Convertit în space opera, Luc Orient se încarcă de miracolul descoperirii unui univers autonom. Societate sofisticată, Terango este incapabilă să se apere singură împotriva dominației lui Sectan. Acțiunile pământenilor le evocă, în deghizament spațial, pe cele ale membrilor Rezistenței
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am tresărit violent. ― Asta e. Evrika! am strigat. Gardianul a sărit în picioare. ― Ce-ai zis? ― Nimic, l-am liniștit, repezindu-mă la el și îmbrățișîndu-l. ― Ei nu, că ești nebun, băiete, mi-a zis gardianul, pregătindu-se să scoată cătușele și să mi le pună la mâini. Dar în clipa aceea a intrat directorul. ― Ei? se încruntă el la mine. Ai găsit ceva? ― Sigur că da, domnule director, am strigat fericit. Sigur că da. Și i-am explicat foarte mândru
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
intrat și eu aici? protestă nervos George. N-am făcut nimic! Ce mai e și asta? Ești suspect. — Suspect pen’ ce? întrebă George, îngrozit. — Aha! Chiar ți-e frică! Se întinse să-l apuce de braț și să-i pună cătușele, dar George smuci Consolația Filozofici de sub brațul lui Mancuso și-l lovi cu ea în cap. Ignatius cumpărase o ediție mare, elegantă, a traducerii englezești și toți cei cincisprezece dolari pe care îi plătise îl loviră pe Mancuso în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îi trece prin cap, comentă Ignatius. — O, mai lovește-l puțin, ciripi fericit Dorian. Cât e de nostim! — Te rog, scoate-mă din lanțurile astea-ngrozitoare, se rugă marinarul. Mi se murdărește de rugină costumul de marinar. În timp ce Dorian deschidea cătușele cu o cheie pe care o luase de deasupra ușii, Ignatius spuse: — Știi, cătușele și lanțurile au în viața modernă o anumită funcție pe care n-au avut-o în vedere inventatorii lor, într-o epocă mai veche și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cât e de nostim! — Te rog, scoate-mă din lanțurile astea-ngrozitoare, se rugă marinarul. Mi se murdărește de rugină costumul de marinar. În timp ce Dorian deschidea cătușele cu o cheie pe care o luase de deasupra ușii, Ignatius spuse: — Știi, cătușele și lanțurile au în viața modernă o anumită funcție pe care n-au avut-o în vedere inventatorii lor, într-o epocă mai veche și mai simplă. Dacă aș fi un antreprenor de construit suburbii, aș face să se monteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
anumită funcție pe care n-au avut-o în vedere inventatorii lor, într-o epocă mai veche și mai simplă. Dacă aș fi un antreprenor de construit suburbii, aș face să se monteze cel puțin o pereche de lanțuri cu cătușe în pereții fiecărei vile de cărămidă galbenă. Când locatarii s-ar sătura de televiziune și ping pong, sau orice fac ei în micile lor case, ar putea să se lege unul pe altul în lanțuri pentru un timp. Toți ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru motivul că este destul de tâmpit ca să muncească ziua întreagă să-i întrețină. Rudele bătrâne și cicălitoare ar fi legate în lanțuri în garaj. Li s-ar dezlega mâinile doar o dată pe lună ca să poată semna cecurile de la asigurările sociale. Cătușele și lanțurile ar oferi tuturor o viață mai bună. Trebuie să comentez pe larg acest lucru în însemnările și notele mele. — O, Doamne, suspină Dorian. Nu-ți mai tace gura niciodată? — Brațele îmi sunt complet ruginite, spuse Timmy. Abia aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mașini, intrară în clădire și se duseră direct la Brad, care stătea încă sprijinit de biroul Lisei. — Sunteți Bradley A. Gordon? O clipă mai târziu, unul dintre polițiști îl învârti pe loc, îi trase brațele la spate și îi puse cătușe. Dumnezeule! își spuse Josh. Brad urla de zor: — Ce dracu’ e asta? Ce mama dracului e asta? — Domnule Gordon, sunteți arestat pentru atac cu circumstanțe agravante și viol asupra unei minore. — Cum? — Aveți dreptul să nu spuneți nimic ... — Ce? Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Dihania e afară! — Ieși din mașină imediat! bubui vocea. Cu mâinile sus. Billy așteptă puțin, apoi ieși, ținând mâinile sus, clipind în reflectoarele puternice ale mașinilor de poliție. Un polițist se apropie și îl împinse la pământ. Îi puse rapid cătușele. — N-a fost vina mea, zise Billy, cu fața lipită de iarbă. A fost puștiul ăla, Dave. E sub mașină. Nu e nimeni sub mașină, băiete, spuse polițistul, ridicându-se în picioare. Doar tu. Nimeni altcineva. Iar acum, vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
duse în camera lui să-și strângă lucrurile, urmărind o emisiune despre criminali, unde poliția prindea un fugar periculos, prefăcându-se că îl transmiteau la televizor. Aranjaseră un decor de interviuri TV fals și imediat ce tipul se relaxase, îl puseseră cătușele. Iar acum, pe individ îl aștepta execuția. Poliția era din ce în ce mai vicleană. Brad termină cu împachetatul, își plăti factura și porni repede spre mașina sa. Capitolul 74 Autoproclamatul artist ecologist Mark Sanger, recent întors dintr-o călătorie în Costa Rica, ridică privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu mănușile lor de cauciuc și trăgându-l cu forța din dreptul computerului. — Porcilor! Fasciștilor! urlă Sanger, dar brusc parcă toată lumea începu să țipe și să urle în cameră. E scandalos! Porci fasciști! continuă Sanger să urle, în timp ce îi puneau cătușe. Dar când le văzu figurile în spatele măștilor, realiză că se temeau. — Iisuse, ce credeți că fac aici? întrebă. Iar unul dintre ei îi răspunse, răsucindu-l: — Știm ce faceți aici, domnule Sanger. — Hei! Hei! Îl traseră cu brutalitate pe trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
aprobă fără tragere de inimă. ă Cum se prezintă situația de față?, tonul gentil amuzat al lui Porfiri atenuă interogația. ă ștoarfa asta mică - o prostituată, ține cont... Salitov arătă spre o fată tânără și obosită. Aceasta era legată cu cătușe de un polizyeisky în uniformă neagră cu perciuni exemplari și o expresie indignată. Vârsta exactă e fetei era greu de determinat, însă era tânără. Fața îi era machiată țipător, după moda obișnuită a femeilor ușoare. Însă aceasta o făcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ne aparțin nouă, îi explică Porfiri. ă Dar eu nu îi vreau. Nu i-am vrut niciodată. ă Foarte bine, Lilia Ivanovna. Nu te putem forța să îi primești. Domnule ofițer, poți să o eliberezi pe prizonieră. Polizeisky-ul îi descuie cătușele. Fața Liliei Ivanovna se aprinse cu amuzament. Apoi se încruntă înspre Porfiri, ca și cum acesta era un puzzle pe care nu îl putea rezolva, înainte de a plonja în mulțimea incertă care mișuna prin birou. În urma ei, a rămas un parfum ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
tresărit violent. — Asta e. Evrika! am strigat. Gardianul a sărit în picioare. — Ce-ai zis? — Nimic, l-am liniștit, repezindu-mă la el și îmbrățișându-l. — Ei nu, că ești nebun, băiete, mi-a zis gardianul, pregătindu-se să scoată cătușele și să mi le pună la mâini. Dar în clipa aceea a intrat directorul. — Ei? se încruntă el la mine. Ai găsit ceva? — Sigur că da, domnule director, am strigat fericit. Sigur că da. Și i-am explicat foarte mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mă rog, fetele se așează În cerc și le dezbracă pe cele două Îndrăgostite foarte Încet, avînd grijă să le sărute un pic și să le mîngîie pe ici, pe colo.... Apoi le vezi ridicate și atîrnate de frîngii cu cătușe de catifea. Acum se află amîndouă cam la juma’ de metru de podea și fetele le leagă gleznele. Porumbițele stau față În față, cam la un metru distanță, privindu-se În ochi. Acum vine partea nostimă. Okay, avem și coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o luăm altfel. Eu aș evada și-aș fi încolțit, ce-aș face? N-ar trebui să ripostez? Și, obligat, aș muri. Sau aș sta închis la fedeleș, deci numai în lanțuri, ceea ce nu-mi place. Urăsc lanțurile alea și cătușele. Suntem sătui de noi ca de ciorapi, după Callo Mi-am dat seama că ambiția să mă țină, asta e rețeta la pușcărie, dar nu să mă tai. Ambiții mici. Ambiția să fac douăzeci de chiștoace învelite în ziar. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
vapoare, cu toate că eu le-am împachetat, le-am legat! Trei zile au căutat scafandrii! Și, cu chiu cu vai, au scos de acolo. Nu erau în stare să găsească sacul cu rămășițele pământești, până nu m-am dus eu în cătușe și le-am arătat locul, așa, cu degetul: „Uite!“. Cum au ajuns la dumneavoastră? Cum au ajuns la mine? Ne-au văzut niște colege de serviciu plecând împreună. Și, până la urmă, tatăl fetei a venit la mine acasă. Tatăl fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
unii dădeau. Din cauza faptei - îi indigna fapta mea. Și i-a indignat așa de tare că mi-au rupt coastele, ficații și rinichii. Și „macavela“... Macavela e un fel de par, așa, băgat pe la subsuoară, strâns... mâinile la spate, în cătușe, și suspendat între două dulapuri. Și-acolo primești pumni și palme în ficați până leșini. Deci ăsta e argumentul, logica anchetei, de a te face să spui adevărul. Am rezistat la tortură, la bătaie; n-am rezistat la vrăjeală. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
semnate de ei. Procurorul Vintilescu cu Nicolae Soporel, tatăl mortului. Și mă duce la „prelungire“, mă duce, mă duce, mă duce. Acuma aflu de la țigani, după ce-mi dă meseveul. Acolo, din prima unde am fost, mi-a pus lanțurile, cătușile și m-a dus înapoi la Jilava, direct pe secția a patra. Acuma, acolo, tot în timpul ăla, cade unchiul mortului, cel mai mare, unu’ Stan Costică. Care și spune: „Băi, ce prost ai fost“ - „De ce, mă?“ - „Bă, procurorul Vintilescu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care-i treaba?“ - „E căutat de viol și tentativă de omor“. „Numele dumneavoastră?“ - carnețel, eram locotenent, trebuia să am de alea, numărul matricol... să-i fac raport la șeful de la circa a zecea să-l treacă la primă. „Da, bine. Cătușele... le am pe astea.“ Am scos pe-ale mele, am dat cătușele la om acolo. Scos ceva pachete de la el. „Asta vroiai. Ia astea de-aicea. Mai vrei ceva?“ - „Vreau și eu un ceas din ăla mic și niște baterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dumneavoastră?“ - carnețel, eram locotenent, trebuia să am de alea, numărul matricol... să-i fac raport la șeful de la circa a zecea să-l treacă la primă. „Da, bine. Cătușele... le am pe astea.“ Am scos pe-ale mele, am dat cătușele la om acolo. Scos ceva pachete de la el. „Asta vroiai. Ia astea de-aicea. Mai vrei ceva?“ - „Vreau și eu un ceas din ăla mic și niște baterii“ - „Ia două-trei ceasuri, ia un snop de baterii“ - „Bă, ai ceva?“ - „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de-aicea. Mai vrei ceva?“ - „Vreau și eu un ceas din ăla mic și niște baterii“ - „Ia două-trei ceasuri, ia un snop de baterii“ - „Bă, ai ceva?“ - „Nu, nu, nu“ - „Bine, taci din gură!“. Mai spre Moșilor, încolo, am scos cătușele... „Băi, tâmpitule, fii, bă, atent la cine mai pune mâna pe tine. Te-am scăpat acuma, dar nu știu dacă mai pot.“ Ei, și domnul plutonier major Nițescu aștepta raportul de la Capitală, de la domnul locotenent Hrib, Brigada Specială Moravuri. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de a pleca din Aiud era să fac recurs la București. Seara ma-m pus și am făcut recurs și dimineața la-m dat afară. 9 Dar până la plecarea la București mai era. Într-o zi, gardianul ne-a pus cătușele, mie pe mâna dreaptă lui Cap de miel pe stânga mi-am ținut respirația ca să nu-mi trădez teama. „Dacă încearcă să evadeze și suntem amândoi împușcați?“ mă gândeam eu cu îngrijorare în timp ce urcam în mașina penitenciarului care ne ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]