1,214 matches
-
o forță enormă 25 mă ridica deodată din așternut și mă târa, cu tot cu cearșafuri, peste masa de scris, unde-nșfăcam stiloul și, înfășurat în falduri ca de togă, încremeneam cu vârful peniței pe pagină. Purpuriul dungilor de pe pereți devenea un cafeniu adânc și peste București ieșea luna, tramvaiele treceau huruind și scrâșnind pe Ștefan cel Mare, pe când eu încă mai priveam ca hipnotizat scânteia de aur din vârful peniței, întrebîndu-mă cu ce literă s-ar fi cuvenit începută Cartea și neîndrăznind
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fluierau în parcul dezordonat 49 păsări nevăzute, prinzând liniștea în linii fine, ca o rețea de puzzle. Bazinul era plin cu o apă putredă, în care pluteau coji de copac și alge cu bulbuci băloși. Am privit mai bine statuia cafenie din mijloc și mi-am dat deodată seama că este ceva neobișnuit în înfățișarea ei. La început părea o nimfă de bronz ca oricare alta, reprezentantă modestă a poporului de statui care parazitează fântânile municipale și își acoperă pudic cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
seama cât de adânc intrasem dimineața în văioagă. Am mers un sfert de oră până la dâmb, amețiți de mirosul proaspăt și de puful pe care miile de fluturi albastru electric, roșii, carmin, de culoarea untului, cu striații verzui și punctulețe cafenii îl răspândeau, ca minuscule paiete, pretutindeni. Asemenea fluturi stilizați desenasem în frize, în clasele mici, și străduindu-mă să-i colorez cu cele mai sclipitoare dintre cele douăzeci și patru de creioane colorate, frumos mirositoare, din trusa mea. Și păduricea de salcâmi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îngustă de lemn crăpat, dat cu petrosin, urcam la doi, privind 67 din când în când propriul meu chip palid în ferestrele rotunde, lucios-întunecate, din peretele curb în care se încastrau marginile treptelor, perete vopsit în ulei vernil, cu dungă cafenie. O ciudată oblicitate a luminii din becurile golașe, pătate de muște, care spânzurau de două fire zgârcite din tavan, făcea ca în fiecare fereastră rotundă din cele cinci-șase care se înșirau până sus, la etajul doi, și apoi, pe o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
întindea un spațiu albastru, străin, huitor. în ultima fereastră rotundă, cea de lingă marea ușă stacojie scorojită și scrijelită, plină de cuie strâmbe și litere încîlcite, mi-am văzut deodată obrajii de bebeluș și țeasta aproape cheală, ochii umezi și cafenii umpluți în întregime de iris. M-am proptit cu umărul în ușa buretoasă și aceasta a cedat, 68 împrăștiind mii de cojițe de vopsea și un puf de lemn putred. Am intrat sub cupolă. Nebunia mea de-acum se atinge
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
erau acolo pecetluite cu uriașe, obscene lacăte. Pe coridoare apăreau animale necunoscute, care miroseau îngrozitor. Pe jos nu mai erau covoare, ci un mozaic de ciment șlefuit, umed ca în sălile de baie. întunericul era roșcat, crepuscular, îndreptîn-du-se spre un cafeniu de lac în amurg. Drumul cobora, căci la capătul fiecărui culoar se aflau câteva trepte, tocite la mijloc de milioane de pași, care duceau spre un nivel inferior, la fel de închis în sine. Pereții zbârciți erau stacojii ca niște mațe. Ușile
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
al iernii, se uită în propriii săi ochi în oglindă are ceva străvechi, legendar, ca de stampă veche. Stăm încremeniți, fascinați, privindu-ne-n ochi ore în șir, pe când se face tot mai frig și mai întuneric. Oglinda se aburește, cafeniul se-ntinde tot mai mult pe argintul ei, urmat de un bitum dezolat în care mai lucesc doar ochii tăi, Victor. Ochii tăi deodată lărgiți, cu pupilele înghițind tot irisul și făcând întuneric în sala înghețată. Mă-ndrept pe bâjbâite
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sânt spermatozoizi înotînd fericiți către imensul astru de cleiuri și pielițe care-i cheamă printr-o chemotaxă magică, imperioasă, distrugătoare... De câtăva vreme rămăsesem cu ochii în gol, atent poate doar la insinuarea serii în aerul care prindea un iz cafeniu. Departe, în sala de discotecă, începuseră să încerce microfoanele " Alo. Alo. Se-aude? Pîf! Pîf! Unu. Unu. Unu, doi, trei, patru. Se-aude?" După câteva clipe, brusc, o muzică luată de la mijloc își rostogoli pentru scurtă vreme huruitul, ca să se
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu zăream nici o ieșire-n pereții uniformi. Trebuia ori să rămân aici și să mor pe mozaicul rece, ca un gândac, ori să mă-ntorc și să-nfrunt păianjenul. Curând însă, cum stăteam nemișcat în tăcerea țiuitoare, un strop de cafeniu, aproape neobservat, începu să difuzeze în mijlocul peretelui opus scării. Foarte încet apăru un dreptunghi, încă nedeslușit, pentru ca în cele din urmă să 150 prindă contur tot mai apăsat o ușă, cu gemuleț mat în partea de sus, cu clanță, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în mijlocul peretelui opus scării. Foarte încet apăru un dreptunghi, încă nedeslușit, pentru ca în cele din urmă să 150 prindă contur tot mai apăsat o ușă, cu gemuleț mat în partea de sus, cu clanță, cu balamale, vopsite toate-n același cafeniu posomorit. Ciudat, limpezirea imaginii din perete nu se opri în clipa când atinse realismul perfect, ci continuă până când ușa căpătă o prezență halucinantă, înnebunitoare, așa cum niciodată nici un obiect văzut cu ochii nu ar fi putut-o avea. Vedeam, de parcă ar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Am coborât ore în șir pe scărița de lemn, înșurubată monoton în pereții dați până la jumătate cu ulei vernil. Mii, zeci de mii de trepte prăfoase, tocite, scârțâitoare. Globurile murdare din tavan dădeau o lumină tot mai stinsă, crepusculul devenea cafeniu închis, echivoc. Din când în când ajungeam pe câte un palier cu uși numerotate, mereu închise, și cu scaune acoperite cu vinilin slinos de-a lungul pereților. Din spatele unor uși venea zgomot de conversație, de după altele un bâzâit continuu sau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vârful degetului, lacătul și-a retras carnea lent, prin mișcări ciudate de acomodare. O ură intensă, dementă mi-a suit în creier. 154 Sufocat de valurile de furie și scârbă, am apucat lacătul și l-am smuls din vergele. Sângele cafeniu a țâșnit în toate părțile, stropind ușa până jos și udîndu-mi mâinile. Am simțit satisfacția vinovată și îngrozită pe care-o aveam în copilărie, când apucam cornițele melcilor și le smulgeam din carnea perlată. Dădeam apoi cu melcul de pământ
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
târâtoare care se-ngrămădeau cu miile în cupele cleioase. Ca un imens gălbenuș de ou, dar purpuriu-stins, cu pielița străbătută de rețele alburii, schimbătoare, soarele umplea aproape tot spațiul, așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița lui și pereți, prin razele stinse, prin valurile moi de purpură, zburau monștri. Nu erau lilieci 159 , nici fluturi, nici păsări, ci
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
chiar Șerban Foarță*. —————— * A se vedea fotoportretul din antet! (Continuarea în numărul următor) CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Nu-ți lăuda prea tare areolele... Emil BRUMARU Nu-ți lăuda prea tare areolele ștampilate dulce ale sânilor, mult mai frumoase sunt nodurile cafenii din stivele de scânduri putrezind anonim în spatele casei. Nu-ți ridica șoldul la rangul voluptuos de stăpân al clipei longiline, adeseori traversa mustește în păcuri lubrefiante, sub marfare și trenuri mixte, de o mie de ori mai savuroasă, mai încleiată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
vreodată mizîndu-se la un joc de noroc. La un moment dat, animația acționarilor - cum aveam să aflu că se numeau cei care mizau în acest joc - scăzu, iar băutura rămase uitată în căni și pahare, umplând încetul cu încetul aerul cafeniu cu un miros acru de spirt și bere trezită. Privirile celor din pivniță alunecau tot mai des spre ușa scundă a acesteia. Ușa se deschise după un timp, și în sală intră un individ foarte asemănător cu amicul meu din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și prin niște gesturi pe care, acum, le-aș numi parcă rituale. Uneori parcă îndepărta de pe el o pânză străvezie de păianjen. Alteori arăta cu degetul spre cer, zâmbind enigmatic, în serile învăluite în ceață purpurie, trecând pe nesimțite în cafeniu, sclipirea metalică a mecanismului ortopedic purtat de primul băiat și gesturile sibilinice ale celui de-al doilea căpătau în ochii noștri, care pândeam din șanțuri protejați de măștile de carton, un aer bizar, enigmatic, greu de descifrat. Când plecau acasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pentru că erau substanță din substanța copilului. Trebuia să-l fi auzit vorbind și mai ales să-l fi văzut gesticulând, trebuia să fi simțit farmecul și spaima și melancolia acelor seri. Parcă priveam un film ciudat, în culori stinse, de la cafeniu la cenușiu și la grena-ul morii și verdele negru al frunzelor de salcâm. Nu mai spun că, întrerupîndu-se dintr-o povestire oarecare, cu arabi și caravele, ne lăsa pregătiți pentru revelație, învăluiți în parfumul aspru al ficțiunii... Așa ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
indecent, o blazare cinic-senzuală. Corectă această impresie folosind pudra cu care își tampona bine obrajii concavi. Regretă din tot sufletul lipsa fondului de ten, dar asta era. Se fâțâi în fața oglinzii, privind acest cap inedit. Pentru că în cameră aerul devenise cafeniu, aprinse lumina, și atunci putu să contemple, în toată sclipirea lor, culorile cu care se împodobise. Chipul sporise în frumusețe, avea o frumusețe pe care niciodată un chip de bărbat sau de femeie nu ar fi sperat s-o dobândească
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
celălalt să le bănuiască la mine . Din acea perioadă îmi amintesc niște ierni grele, cu omătul ajungând până la ferestrele școlii, cu amurguri coborând în valuri roșii-cenușii peste castanii din curte și peste depozitul nostalgic, de cărămidă, de lângă școală. Aerul devenea cafeniu și, în zloata de la ieșirea din școală, băieții care așteptau cu bulgări în mâini și mănușile fleașcă să treacă pe-acolo fetele aveau ochii purpurii, scânteietori ca ai păsărilor. Răsăreau în aerul tare primele stele, pe când noi, la ora a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gajuri (de fapt, eu nu jucam niciodată, ci doar asistam, cu un râs prefăcut, cu o indiferență dusă aproape până la lacrimi) și când se nimereau să facă pereche, se suiau pe o bancă în mijlocul clasei, așa cum cerea "pedeapsa", și, profilați cafenii pe amurgul greu de-afară, se strângeau în brațe și se sărutau. Gingășia și langoarea cu care ea se lipea atunci de el, și care aveau atât de mult din gestul somnoros al unei fetițe care-și îmbrățișează mama, mi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ruga s-o ajut, să fiu mereu lângă ea. Mă îmbrățișa cu aviditate și atunci am luat-o și eu după umeri și am ajuns, mergând astfel, până la casa ei. Ne-am oprit în holul acela plin de un aer cafeniu și ne-am sărutat penibil, mai mult pe obraji și pe ochi decât pe gură. Fața ei era udă de lacrimi, iar eu, spunîndu-i mereu numele, strîngînd-o în brațe, mîngîindu-i gâtul și sânii prin pardesiu, încercam din răsputeri să evit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ținîndu-și mâna în buzunarul lui și râzând în hohote. L-am privit și pe el, când ajunseserăm practic față-n față. Avea o față prelungă și palidă, cu ochi adânci în orbite, cu o mustață abia răsărită, ca o umbră cafenie sub nările prelungi. Ne-am privit o clipă în ochi înainte ca ei să treacă mai departe, îndreptîndu-se spre strada Ginei: acel tânăr eram eu. De atunci am fost de multe ori la Gina, care a părut pentru o vreme
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fusese curățată de pe gheață pentru patinaj, așa că omul care se apropia trebuia să vină pe acolo. După un timp, tocăniturile încetară, înlocuite de un zgomot înfundat, aproape imperceptibil; într-un loc, ceața începu să se coloreze cu un strop de cafeniu, la început palid, apoi mai accentuat. De fapt, era discernabilă mai curând mișcarea, la câțiva metri, a unui corp nedefinit. Când a putut să mă zărească, ființa s-a oprit și ea, a ezitat, dar s-a îndreptat spre mine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
peste blugii ei care-i acopereau vârfurile pantofilor. Ne-am așezat pe o bancă de lângă bordura de piatră care desparte parcul de strada Pictor Verona. În parc nu era nimeni, doar mai departe o femeie în vârstă, cu un cățel cafeniu, cu vestuță, după ea. O țineam pe Gina după umăr, iar ea, blândă și delicată, știa că sânt ultimele clipe ale unei legături în definitiv frumoase și savura acea melancolie a sfârșitului. I-am vorbit liniștit, i-am spus încă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar fi urinat cineva, gneisul striat, gresia. Zone speciale erau rezervate pietrelor semiprețioase, cu luciu mat sau limpezi ca apa: aventurinul verde translucid, cum erau înfățișate pe harta lui Piri Reis mările Chinei, agatul cu o mie de culori, de la cafeniu sticlos la roșu sticlos și de la albastru sticlos la portocaliu sticlos, calcedonia azurie, cuarțul ochi-de-tigru, pe care cine îl vede moare în același an, piatra de Mokka, de o culoare necunoscută, fără nume, sardonixul, heliotropul zis și matostat, malachitul de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]