34,172 matches
-
Ursu zăcea întins pe jos dedesubt gîfîind de căldură, cu limba scoasă. L-am întrebat pe Buturuga dacă nu-l dezleagă, să mai alerge și el, să se bucure. Dar țiganul a obiectat, întins pe jos pe iarbă, aproape de botul calului, nu prea bătrîn, după dinți, si care smulgea iarbă cu pîrîituri de ierbivor puternic avînd din belșug hrană, ...a obiectat sau a zis, nu contează, că fiecare trebuie să stea la locul lui, cum i-a dat Dumnezeu să stea
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17770_a_19095]
-
înapoi/ în ciutura vărsătorului/ apă cu gust amărui;/ eu mă preling din sertar/ și de pe perete/ din poză decupata din ziar" (Departele meu). Miturile sînt, pentru a spune astfel, visceralizate, li se acordă o corporalitate familiară: "ai dreptul să desfizi calul troian,/ ulei de măsline curge prin venele lui,/ știu că poți să refuzi/ povestea unui biet cal;/ curcubeul pe hainele tale/ pătează orgoliul muntelui la orizont" (Dialog). În sînul materiei suverane sînt acceptate tot soiul de relații, de la cele pur
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
poză decupata din ziar" (Departele meu). Miturile sînt, pentru a spune astfel, visceralizate, li se acordă o corporalitate familiară: "ai dreptul să desfizi calul troian,/ ulei de măsline curge prin venele lui,/ știu că poți să refuzi/ povestea unui biet cal;/ curcubeul pe hainele tale/ pătează orgoliul muntelui la orizont" (Dialog). În sînul materiei suverane sînt acceptate tot soiul de relații, de la cele pur analogice pînă la cele de ordin simbolic: Ca un prag pus anume să fie călcat/ stă frînghierul
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
jalea citadinului după valorile primordiale ale unui contact pierdut, dureros refigurat în secunde de eliberare: "O piesă terestră se joacă,/ noi înșine înotând de pe dig/ și-n apă vie din care scoatem capul/ e cald e frig..." - O piesă terestră. Caii dând din copite la apropierea speranței, dintr-o altă poezie, oglindă zilei în amiază, "vibrând în chipuri de sticlă/ ce nici o gură n-au sărutat", dau în special măsură apetitului de plenitudine răbufnitoare: "Și trec despletita prin vântul gigant,/ viespi
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
că acest român n-ar fi putut fi publicat înainte de ^89, ajungem la însăși structura de rezistență a acestei cărți: lumea românească interbelică, privită cu o explicită simpatie. Expoziția jubiliara ca simbol al României europenizate în timp record, cursele de cai ce adună o splendida protipendada, vacanțele la mare, vizitele în saloanele marilor familii, pensionul Notre-Dame de Sion unde învăța Adriana, sora naratorului, sunt toate elemente ale unei lumi interzise cândva și idealizate astăzi. Alexandru George, Oameni și umbre, Editura Albatros
Romanul prozatorului la tinerete by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17861_a_19186]
-
văzută din perspectiva unei uși, a unui picior de "secretar luichenz" (apar mai peste tot la Ioan Lăcusta aceste "evoluții metonimice de la numele proprii de produs (marca, firma) la un nume propriu", cum le numește Rodica Zafiu) sau al unui cal împăiat. În fine, cea de a treia tema (melodica) care intră în compoziția cărții lui Ioan Lăcusta o constituie notațiile de jurnal din cele două cicluri întitulate De la țară. Fragmentele devin solilocvii grave asupra condiției țăranului român, satului mutilat de
Contrapunct by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17908_a_19233]
-
eseu și studiul de istorie literară (Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul Ed. Eminescu, 1981; Introducere în opera lui Zaharia Stancu. Ed. Minerva, 1985), Mariana Ionescu a dat și proză originală: Exerciții de fidelitate - roman (Ed. Cartea Românească, 1987; Două părți cal și una vizitiu - nuvele (Ed. Albatros, 1990); Geografie cu îngeri - jurnal fabulatoriu (Ed. Eminescu, 1997). Reeditându-și volumul subintitulat roman, autoarea rămâne fidelă unei specii de graniță, am zice interdisciplinare, la confluența monologului nesfârșit cu introspecția morală a acelui Tu
Proză de cameră by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17196_a_18521]
-
ar trebui să ne preocupe mai mult prezentul și viitorul, decât trecutul. Formulată în felul acesta, ea nu e lipsită de pertinență. Un popor predispus la nostalgii, precum al nostru, ar trebui, din principiu, să se ferească de fetișizarea trecutului. Caii albi ai lui Mihai Viteazul, sceptrul de aur al lui Ștefan, barba colilie a lui Mircea, invocate în exces, ne-au transformat în niște nostalgici păguboși, mereu cu un ceas, cu un secol, cu un mileniu în urma istoriei. Aici, însă
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
lui Răzvan Temeșan, fostul director al Bancorex, s-ar putea spune că fiecare ziar are corupții săi. Sau, mai bine zis, propriile sale dosare în care sunt învinuite de corupție personaje mai mult sau mai puțin cunoscute din lumea politică. Calul de bătaie al ziarului ADEVĂRUL este șeful FPS-ului, Radu Sârbu, pe care cotidianul citat îl pune pe prima pagină de cel puțin două ori pe săptămână. *EVENIMENTUL ZILEI e specializat în primari și polițiști, fără a ierta miniștri, parlamentari
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17187_a_18512]
-
metri și gros de trei, ținea sus torța uriașă cu făclia electrică imensă măsurînd aproape zece metri. Degetul arătător, trei... Treaptă cu treaptă (168), ajung în capul Zeiței. Urcușul, în spirală, este istovitor. Abia mai răsuflu; sus, mă gîndesc la Calul troian al mirmidonilor, în frunte cu Ulisse... Achile. Nici vorbă de vreo minciună... Dacă omenirea a căpătat un dar, acesta este al înțelepciunii și tehnicii, meșteșugurilor, însușirile fecioarei născute din capul lui Zeus, gata înarmată, Atena, la greci, Minerva la
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
sfătuim pe avocatul dezlănțuit să regăsească în Codul penal și articolul care se referă la instigare la crimă). * Foarte activ în revistă e un oarecare Victor Duță care, pe lîngă aforisme de tot banale, reia pe un spațiu larg vechiul cal de bătaie al complotului iudeo-mason care stăpînește lumea și care e autorul noii ordini mondiale. În opinia duțoistă ONU și Nato sînt niște organizații diabolic criminale care vor să ne anihileze ca națiune și la care nu trebuie cu nici un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17221_a_18546]
-
cultural îi socoteau pe Eminescu, Alecsandri, Creangă drept "clasici moldoveni", în timp ce Titu Maiorescu era taxat drept "estetician român burghez". E adevărat că autorul Luceafărului era admis, cu scrîșnire, în Parnasul "progresist", fiind totodată numit, pentru publicistica sa de ordin politic, "calul troian al naționalismului românesc". Veronica Micle nu se bucura de nici o cetățenie etnică. Amuzantă e împrejurarea că linia despărțitoare se întîmpla a trece și prin interiorul aceleiași familii. Dacă C. Negruzzi, care locuise la Chișinău și-l cunoscuse pe Pușkin
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
diversiunii comunisto-securiste. Știind la perfecție ce țară în ruină lăsaseră, ce imagine deplorabilă aveam în străinătate, cât de mărunte erau șansele de redresare, oamenii lui Ion Iliescu erau conștienți că timpul se scurge în favoarea lor. Posedând în coaliție niște desăvârșiți cai troieni - cu voie sau fără voie, asta au făcut oamenii lui Petre Roman: au lucrat metodic în favoarea pegrei comunisto-securiste -, n-au așteptat decât prilejul ieșirii la atac. De cealaltă parte, dl. Constantinescu și oamenii săi, cu totul neștiutori într-ale
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
aminteau, ca într-un vis rău, că nu e decât o formă fără fond, proiecția dorinței de schimbare a părții inteligente a populației. Că dl. Constantinescu n-a dorit nici o clipă schimbarea, a devenit limpede în câteva săptămâni. Călare pe caii mari, fostul rector al Universității din București s-a mulțumit să fie doar președintele Cotroceniului, uitând cu totul de țară, de electorat, de reformă, de promisiuni, de criminalii din decembrie, de corupție. Plutind angelic prin aerul înmiresmat al bastionului întărit
Ordalii asortate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17240_a_18565]
-
la o nouă viață ceea ce părea la un moment dat înțepenit și caduc - evident că referentul este acum o simplă abstracțiune -, nu poate fi supus unei probe care se sprijină fundamental pe platitudinea rețetei și pe nimfomania memoriei. Altfel spus, calul de curse, cu glezna lui subțire și cu nervii încordați ca strunele viorii, nu mai poate fi dus înapoi la rîșniță sau la saca fără să-l umilești ori chiar să-l ucizi. Toate aceste gînduri, stimați cititori, care par
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
în volumul de debut din 1966 este evidentă convingerea poetului că poezia poate eterniza clipa, că îl poate salva. Starea sa de spirit din această perioadă seamănă cu aceea a unui căruțaș care doarme fără grijă în căruță, dus de caii "veșnic vii": "caii se mișcă din ce în ce mai încet/ roata din dreapta cât o planetă/ cea din stânga lunecă/ și celelalte pe rând/ caii se mișcă tot mai încet/ legați într-un fel și de stelele fixe// omul doarme cu fața în sus/ ce
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
debut din 1966 este evidentă convingerea poetului că poezia poate eterniza clipa, că îl poate salva. Starea sa de spirit din această perioadă seamănă cu aceea a unui căruțaș care doarme fără grijă în căruță, dus de caii "veșnic vii": "caii se mișcă din ce în ce mai încet/ roata din dreapta cât o planetă/ cea din stânga lunecă/ și celelalte pe rând/ caii se mișcă tot mai încet/ legați într-un fel și de stelele fixe// omul doarme cu fața în sus/ ce ușor e drumul
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
sa de spirit din această perioadă seamănă cu aceea a unui căruțaș care doarme fără grijă în căruță, dus de caii "veșnic vii": "caii se mișcă din ce în ce mai încet/ roata din dreapta cât o planetă/ cea din stânga lunecă/ și celelalte pe rând/ caii se mișcă tot mai încet/ legați într-un fel și de stelele fixe// omul doarme cu fața în sus/ ce ușor e drumul printre plopi/ noaptea prin țară/ cu somnul ascuns în copitele/ cailor veșnic vii" (Veșnic vii) După treizeci
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
din stânga lunecă/ și celelalte pe rând/ caii se mișcă tot mai încet/ legați într-un fel și de stelele fixe// omul doarme cu fața în sus/ ce ușor e drumul printre plopi/ noaptea prin țară/ cu somnul ascuns în copitele/ cailor veșnic vii" (Veșnic vii) După treizeci de ani, poetul nu mai crede în capacitatea poeziei de a-l face nemuritor (ideea este de altfel și ironizată, printr-un joc de cuvinte: "binemuritorul"). Resemnat și surâzător, el așteaptă declicul final: "în spatele
FRUMUSEȚEA IDEILOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17260_a_18585]
-
scurtcircuitată de artificiu, precum o vagă parodie a manierismului abscons, nichitastănescian. Incredulitatea se ramifică în figuri ale unei imaginații ostenite parcă de propria-i încordare, sugerînd o discreditare a textului în presupusa-i funcție taumaturgică: Creierul meu va descăleca de pe cal și se va culca lîngă ea și atunci/ cuvîntul iarbă va naște pămînt și cuvîntul cal va trage căruțe/ pline de cărți putrede scuturate din arbori/ pe jumătate deja ciugulite de păsări, bune doar pentru oțet/ ca pieile roșii ca
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
ale unei imaginații ostenite parcă de propria-i încordare, sugerînd o discreditare a textului în presupusa-i funcție taumaturgică: Creierul meu va descăleca de pe cal și se va culca lîngă ea și atunci/ cuvîntul iarbă va naște pămînt și cuvîntul cal va trage căruțe/ pline de cărți putrede scuturate din arbori/ pe jumătate deja ciugulite de păsări, bune doar pentru oțet/ ca pieile roșii ca unele triburi din Africa sînt tatuat/ cu semne și litere direct pe plămîni pe rinichi pe
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
a ierbii pălite de soare// acolo în munți va fi s-adormim/ țesut pat de sticlă ne cere/ cu tine petrec mesteceni-aluni/ în umbra lor verde de miere// se va fi-nvelit sfințit de polen/ păianjenul casei acum/ ții minte un cal înclină-te-n gînd/ spre blînda lui umbră de fum// feuda cu flori ca-n straniu căuș/ coboară spre micile stînci/ rîzînd mă gîndesc în fîntînă să cad/ crezînd că-am murit să mă plîngi// ce joc rămuros în simplu
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
înseamnă nu numai să nu-i sucombi, dacă apare, ci mai ales să n-o cauți cu lumînarea. Dar nici să nu-ți îngropi talantul. M-a fascinat dintotdeauna ceea ce cred a fi lecția fundamentală pe care i-o dă calul eroului (sau eroinei) din unele basme românești: "Dacă o vei lua, te vei căi, dacă n-o vei lua, iar te vei căi; însă mai bine este să o iei". Pietricica, frunza sau cosița pe care a pierdut-o Cosînzeana
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
cea relativizantă, jovială. Badinînd, își dă la iveală un temperament și un mod de-a se recomanda în spațiul poeziei: Gîndul despre mai jos expusele contradicții îmi veni/ în vreme ce încercam să desenez o zebră/ care mi se părea un biet cal în zeghe de pușcăriaș/ ecologic mai imaginîndu-mi cum de mare durere de/ insuportabilă febră zebra și-ar contracta dungile negre a/ spasm/ pentru ca în fine oarecum frivol postmodernist să-mi zic/ că zebra ar fi prototipul xeroxului - ...dar/ să nu
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
faimos discurs, care tocmai distihul cu pricina îl cita. în al doilea rînd, poezia începe să fie citită tendențios, interpretată adică după chipul și asemănarea unei doctrine sau a alteia. N-a ajuns astfel Hyperion din Luceafărul să urce pe calul Sfîntului Gheorghe ortodoxist și să răpună balaurul necredinței? Trebuie să constatăm că dacă Eminescu a fost și mai este socotit "poetul național", tocmai prefacerii operei sale din nobil scop în mijloc banal i se datorează faptul. Cine, zicînd "poetul național
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]