824 matches
-
Dar celălalt știa că minte si parcă i se făcu frică. Au plecat s-o caute pe Didina. Pe drumul Filantropiei se aprindeau felinarele. În geamurile negustorilor, lămpile palide luminau mărfurile învechite, pătate de muște. Era cald și măturătorii loveau caldarâmul cu bocancii lor grei. Nuielele măturilor zgâriau pietrele pline de praf. Li se făcuse somn și scârbă. Era ultima lor seară. Gheorghe strânsese bani și avea de gând să-i lase. I-a spus lui Paraschiv: - Haide cu mine, ia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce vedeți? ARTUR: Ce? GARDIANUL: Băltește. Cerul băltește. Știți de cât timp băltește? De zece ani. Și s-a umplut și de fum. Ni s-au tocit acoperișurile, ni s-a înmuiat caldarâmul. Nu mai e ce-a fost. Până și osândiții arătau altfel. Credeți că arătau ca dumneavoastră? Păi știți cum era adus osânditul de la închisoare la eșafod? Păi, știți ce trăsură aurită avea? Păi, știți ce se adunau de dimineață și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
trebuia. GARDIANUL: Cel mare e ca și mine... gardian! ARTUR (Meditativ.): Cei mari... ăștia știu ce vor... GARDIANUL: Mijlociul e bun de gropar... De mic a avut o chemare... ARTUR: Când eram mic... îmi plăcea să mă plimb desculț pe caldarâmul ud... Era atât de subțire caldarâmul și apa clipocea... GARDIANUL: Uneori îți sapă câte o groapă atât de frumoasă, încât ți-e milă să o umpli... ARTUR: Și când stăteam în casă și se întuneca... Aveam impresia că aud un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și mine... gardian! ARTUR (Meditativ.): Cei mari... ăștia știu ce vor... GARDIANUL: Mijlociul e bun de gropar... De mic a avut o chemare... ARTUR: Când eram mic... îmi plăcea să mă plimb desculț pe caldarâmul ud... Era atât de subțire caldarâmul și apa clipocea... GARDIANUL: Uneori îți sapă câte o groapă atât de frumoasă, încât ți-e milă să o umpli... ARTUR: Și când stăteam în casă și se întuneca... Aveam impresia că aud un scrâșnet și că tavanul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Pe cealaltă parte, casele erau Încă vinete de frig și diverse umbre lungi se turteau treptat În acea manieră degajată În care tânăra zi ia locul nopții Într-un oraș bine Îngrijit, bine stropit, unde mirosul tare de asfalt al caldarâmului scoate În evidență mireasma sevei copacilor ce Îl umbresc; dar pentru mine partea optică a chestiunii părea foarte nouă, ca un mod ciudat de a pune masa, pentru că nu văzusem niciodată acea stradă În zori, deși, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
romancieri. Teren de zburdă pentru creatorii de caractere (mari!), pentru analiști ai sufletului, pentru iluminați și apostoli. Așa-i. Dar astea sunt bune în literatură. Sunt cutremurătoare acolo. În viață... Umilința și sufletul zbuciumat trec pe stradă cu aceiași pași. Caldarâmul, pământul suportă la fel și pașii fericiților, și ai nefericiților. Aerul se despică la fel în fața lor... Caracterele sunt doar ale literaturii. Ale realității sunt doar viețile astea mizere ale noastre. Abia acum, când N.N. nu vine, aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
găsi: același birou anost, amintind de sala unei autogări dintr-un orășel, aceeași atmosferă de veșnică mutare, același aer prăfuit, obosit până și el. Cobor, ca de obicei, pe Bulevard, împleticindu-mă între siluete dintr-un timp încremenit parcă în caldarâm, în vitrine, în balcoanele coșcovite, așteptând la intersecții să traverseze dintr-o amăgire în alta, dintr-o himeră în alta. Abia acum, când am prins a scrie astfel de pagini, am început să simt această parte de Bulevard ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
peste volan. O șuviță de sânge se prelingea pe tâmpla lui Werther von R. Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..." Oamenii deschiseră portiera. Trupul colonelului se prăvăli pe caldarâm. CAPITOLUL I DUPĂ TREIZECI DE ANI Mihai Panaitescu pătrunse în holul întunecos inhalând aerul cald. Se împiedică izbindu-se dureros de scrinul greoi din capătul încăperii. Fusese cândva o piesă elegantă cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei heraldice, așternuseră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de trap gâfâit, din locul unde lăsase mașina până la ușa pe care, cu sufletul la gură, tocmai intra. Sper că nu sunt ultimul, îi spuse secretarului care îl aștepta, la adăpost de rafalele de ploaie, aruncate de vânt, care transformaseră caldarâmul într-un lac. Mai lipsește locțiitorul dumneavoastră, dar ne încadrăm în orar, îl liniști secretarul, Pe ploaia asta va fi o autentică performanță dacă vom ajunge cu toții aici, spuse președintele în timp ce treceau în sala în care avea să se desfășoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Cercel, și zbura pe deasupra noroiului, cu caii suri ai Universului care alergau ca niște campioni de curse. Băiatul își găsi o distracție, ca să nu se plictisească: să urmărească scânteile care se făceau uneori, când potcoava atingea câte o piatră din caldarâm. Birjarul avea o sticlă cu tărie și o ducea din când în când la gură, scoțând apoi un icnet de parcă s-ar fi ars. Cât despre portar, ațipise, și Nicu îi admiră îndelung nasul borcănat și roșu. Ciudat, vizitiul n
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
furtunii care deja trecuse. Aici în gară totul părea mai liniștit, viața intrase în normal. Liniștea de după furtună se așternea văzând cu ochii. Grindina dispăruse, în timp ce norii goneau undeva, spre sud, cerul se degaja răspândind mai multă lumină. Doar luciul caldarâmului, proaspăt spălat, precum și apa, care se scurgea șiroaie în unele locuri, erau ultimele dovezi ale furtunii ce acum se dezlănțuia în altă parte. Spaima, prin care trecuseră călătorii, încă se mai menținea. Aceasta se observa în comportamentul și în felul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
din clădiri, ciocnindu-se și ferindu-se unii de alții, ducându-se și întorcându-se, într-un soi de dans absurd în care, dintr-o dată, toți înțepeneau la marginea unui trotuar, ca să se arunce apoi pe neașteptate, la unison, pe caldarâmul larg, unde autobuzele, taxiurile și sute de vehicule de diferite forme se opriseră brusc, de parcă le-ar fi frânat o puternică mână invizibilă. După ce privi spectacolul un timp, Gacel ajunse la concluzia că mâna aceea aparținea unui bărbat grăsuliu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ca o lumânare, care se apropie prea iute de final. Nu târziu - o altă veste-șoc a invadat lumea lor, îngustă, și săracă în evenimente: Mihaiu s-a aruncat din turnul de pază al închisorii și s-a zdrobit total de caldarâm. Acum, cei care se mai găseau prin parc, se întrebau, când Maria și-a făcut apariția, pe alee: oare a cui o fi umbra asta de om? Nu era a nimănui. Era Maria, devenită, ea însăși, umbra propriului trup. S-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
clar că nu toanele fiecărui automobil purtau vina, ci o maladie de origine necunoscută, care trecea de la injector la injector, de la supapă la supapă, care poate, cine știe?, se lua prin intermediul gazului de eșapament, al petelor de ulei Întinse pe caldarâm sau al lichidului de parbriz pulverizat În atmosferă. Guido, omulețul nervos din duba cu efigia pictată a propriului chip, se Îndrepta grăbit către noi. Părea extrem de agitat, iar mustața Îi tremura ca o coadă de veveriță aflată În plină alergare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând caldarâmul cu călcătura sa. — Lăsați pe mine! a strigat Silvio, aplecându-se după un bolovan. Pălită drept În frunte, unealta a căzut la pământ, unde a continuat să se zbată convulsiv, ciupind cu talpa mecanică din baza zidului. Deasupra, din toate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unui magazin, se mai agăța de-un ștergător ori de capătul vreunei bare de protecție, dar În principiu Înaintau Împreună nestingherite pe bulevard, Întrucât toți cei care, În vremuri normale, s-ar fi aplecat rapid să le culeagă zăceau pe caldarâm, nepăsători la micile avuții care le treceau pe sub nasuri. În zonă se aflau, e drept, și oameni care Încă ar fi putut Întinde o mână Întru sporirea averii - de pildă, bătrânica lungită sub Škoda galbenă, care chiar avea brațul drept
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
demonstrat cu această ocazie caracterul slugarnic, redați activității lor primordiale, aceea de a-și procura hrana singuri, fără ca mâinile grijulii să le așeze dinainte blidul cu granule. Pe străzi au apărut pudeli fragili, smocuri de vată de zahăr mișcătoare Înțepând caldarâmul cu bețe subțiri, lipsiți Însă de damele al căror apendice bulevardier fuseseră până nu demult, ciobănești germani scăpați de orbii pe care-i aveau În grijă, terrieri jucăuși, obișnuiți să țopăie pe lângă șoldul stăpânilor, sau dobermani cândva agresivi, târându-și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
social cu mult curaj, care dă o mână de ajutor, însă în cazul acesta Hans nu are nevoie de el deoarece propria lui voință ajunge pentru mai mulți. Uneori mai e împușcat câte un om, care zace apoi mort pe caldarâm. Lucrurile n‑au voie să meargă atât de departe încât să se recurgă la arme de foc, trebuie căutată din vreme o altă soluție. Fericirea și cariera nu se împacă neapărat cu infracțiunea, ba chiar aceasta din urmă le exclude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
treceau pe lângă tarabele înguste din piață, la un pas unul de altul, uitaseră de femeia despre care vorbeau. Fata în față, cu mersul abrupt, voinicul în dreapta, încordat. Genunchi sticlos, zvâcnind ritmic : pelerina se despica, roșie, peste piciorul lung, tocul fulgera caldarâmul, trupul tresărea, lovit de fiecare dată de șocul și sunetul atingerii. Bărbatul șchiopăta discret și păstra pasul lent, dar distanța rămânea aceeași, ca și cum alerta fragilei făpturi din stânga nu parvenea să se concretizeze. Străbăteau de mult aerul rece, fumuriu și lumina
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
așterne veșnicia și acolo în ceruri lumina lor transformată în alte forme va deveni flori albe și pururi nestinse. Frământările și durerile pământești vor înceta! Camarazilor mei: „Noi suntem mărturia unei lumi ce-a fost, Cu sânge cald roșit-am caldarâm și flori, Noi am slujit vecia neamului și-un rost Pe fruntea țării pus-am aurori.” „Adu-ți aminte, Doamne, de toți ai mei. Primește-i sub scutul Tău. Iartă-i și odihnește-i în pace. Celor vii dă-le
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nu au învățat nimic din amurgul droaielor lor de păcate, comedieni, joacă roluri noi sub aura nevinovăției, obrăznicie și nerușinare. Despre suprimarea vieții lui Corneliu Zelea Codreanu, a statului major legionar, a sutelor și miilor de legionari care au înroșit caldarâmurile în toate capitalele de județ, temnițele Râmnicul Sărat, Vaslui, Miercurea Ciuc, spitalul Brașov, nu suflă o vorbă și ne pregătesc noi catastrofe sub masca promisiunilor amețitoare. Legionarii sunt singurii care au gândit corect și tot ei sunt victima celor mai otrăvite
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
la o mișcare creștină și națională. Din această cauză permanent au fost prigoniți. Ei au executat ani mulți și grei de temniță, mulți dintre ei au fost omorâți prin răstigniri ascunse, arși în crematorii, ștrangulați, decimați în munți, expuși pe caldarâmuri pe întreg cuprinsul țării, pentru a înfricoșa și îngrozi poporul, în special tineretul. Niciunul dintre ei, mă refer la cei pe care i-am cunoscut personal, nu a ucis și nu a săvârșit fapte infamante. Singura vină a fost apartenența
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
târfă armeancă fierbinte, care-și freca pântecele de el În așa hal că parcă-l ardea. O luase, după un scandal, de la un artilerist englez subaltern. Artileristul l-a chemat afară și s-au luat la bătaie pe stradă, pe caldarâm, În Întuneric. Îi trase doi pumni puternici În maxilar, și când văzu că englezul nu cade Își dădu seama că se băgase Într-o bătaie adevărată. Artilersitul Îl lovi În stomac și Încă o dată lângă ochi. El băgă o stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iar artileristul căzu peste el și-l apucă de haină, rupându-i mâneca, și atunci el Îi băgă două după ureche și-l spulberă cu o dreaptă, În timp ce-l Împingea de pe el. Artileristul căzu și se izbi cu capul de caldarâm, dar el luă fata și fugiră, fiindcă-i auziseră pe cei de la poliția militară. S-au urcat Într-un taxi și au pornit spre Rimmily Hissa, de-a lungul Bosforului, și apoi ocoliră și se Întoarseră prin noaptea răcoroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
provizii pentru hotel, așa că se spânzură. Asta era ceva ce ai fi putut dicta, dar nu ai fi putut dicta nimic din ce se Întâmpla la Place Contrescarpe, unde florăresele Își vopseau florile-n stradă și vopseaua se scurgea pe caldarâm, În stația de unde pornea autobuzul și unde bătrânii și femeile erau mereu beți, după ce beau vin și rachiu prost; și copii cu muci la nas, În frig; mirosul de transpirație jegoasă și sărăcie și beție de la Café des Amateurs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]