4,161 matches
-
în beznă, se sui în mașină și porni spre motelul Shangri-Lodge. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI Ascunzătoarea lui Mickey Cohen era o garsonieră. Mick și Davey Goldman exersau un număr nou de cabaret, folosind în loc de microfon țeava unei puști automate de calibrul 12. Johnny Stompanato juca rummy cu Morris Jahelka, discutând între partide detalii despre asigurarea pazei la marea afacere cu droguri din cadrul întâlnirii Cohen-Dragna. În fine, Buzz intervieva gorilele lui Mickey de la Teamsters, consemnând bârfele și zvonurile care circulau în rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
încetare timp de trei ore, cât a ținut el sub supraveghere intrarea în agenție. Strada fiind inundată, în parcare n-a tras nici o mașină, iar Danny oprise într-o zonă unde parcarea era interzisă, lăsându-și legitimația și pistolul de calibrul 45 acasă, pentru că acum era de fapt Ted Krugman. Geaca de piele a lui Ted și simpatia lui Considine îi țineau de cald, așa că stătea cu geamul deschis. Danny hotărî că dacă Gordean nu va pleca de la birou până la 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Considine îl pusese pe el să-i facă ei. CEEA CE ÎNSEMNA CĂ INDIVIZIII ȘTIAU CINE E EL. Danny se duse la raftul de deasupra frigiderului, locul unde ascunsese semnele identității detectivului D. Upshaw. Își luă insigna, cătușele, scoase pistolul de calibrul 45 din toc și ținti înspre lume. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL TREIZECI Comandantul detectivilor, Thad Green, dădu din cap în direcția lui Mal, apoi în cea a lui Dudley Smith. — Domnilor, nu v-aș fi chemat atât de dimineață dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de acces care duce la semnul cu „Hollywood”. Sergentul Eugene Niles de la secția Hollywood. Îngropat și împușcat în față. L-am chemat pe Nort Layman pentru o examinare rapidă, iar el i-a scos din cutia craniană două gloanțe de calibrul 38. Au fost trase cu un pistol Iver-Johnson Police Special, adică arma standard din dotarea celor de la LAPD și LASD. Niles a fost văzut ultima oară alaltăieri, la secția Hollywood, unde s-a bătut cu amicul vostru din echipa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
propria-i limbă i se părea uriașă. Ochii lui se opriră asupra cabinei de interogare, cu trei siluete masculine așezate în jurul unei mese pe care se găsea, exact în mijloc, un revolver mare și negru. O voce întrebă: — Upshaw, pistoalele calibrul 38 sunt dotarea standard în departamentul tău. Tu de ce porți unul de calibrul 45? Danny clipi și tuși, scuipând sânge. Clipi din nou și recunoscu vocea bărbatului: Thad Green, șeful detectivilor de la LAPD. Ceilalți doi inși de lângă Green îi apărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de interogare, cu trei siluete masculine așezate în jurul unei mese pe care se găsea, exact în mijloc, un revolver mare și negru. O voce întrebă: — Upshaw, pistoalele calibrul 38 sunt dotarea standard în departamentul tău. Tu de ce porți unul de calibrul 45? Danny clipi și tuși, scuipând sânge. Clipi din nou și recunoscu vocea bărbatului: Thad Green, șeful detectivilor de la LAPD. Ceilalți doi inși de lângă Green îi apărură mult mai clar. Erau cei mai gigantici polițiști în civil pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
neascultător. Danny scurma cu nasul prin linoleum, printre mucuri de țigări. Auzi „Du-l pe Considine în camera de gardă”, apoi fu ridicat cu scaun cu tot. Boxerul se duse în spatele lui, desfăcându-i cătușele. Thad Green ridică pistolul de calibrul 45 de pe masă. Danny se ridică în picioare, întinzându-se. Green îi întinse arma. — Nu știu dacă ai făcut-o sau nu, dar nu există decât o singură modalitate de a afla adevărul. Mâine la prânz întoarce-te la sediul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dată la maximum. Mal muncea. În birou - masa de lucru, fișetele și un scrin cu sertare - se găseau o groază de scenarii de film, copii la indigo ale corespondenței politice a lui Minear, corespondența primită, diverse rapoarte și un revolver calibrul 32 cu încărcătorul gol și țeava afumată. Dormitorul era decorat în culori pastelate și era înțesat cu mormane de cărți. Se mai găseau acolo un garderob plin cu haine scumpe și câteva rafturi cu pantofi. Un scrin vechi conținea sertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zise: — Ne vedem mâine la prânz. Apoi închise. Formă un număr din East L.A. și auzi — Quién? Quién es? — Vorbește englezește, Chico. Sunt Meeks. — Buzz! Padrone! — Vreau să-mi schimb comanda, Chico. Nu de 30. Fă-o cu țevile retezate. — Calibrul 12, padrone? — Mai mare, Chico. Cel mai mare. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL PATRUZECI ȘI DOI Pușca era de calibrul 10, cu repetiție, și avea încărcătorul până la cot. Cartușele erau din cele folosite pentru vânătoarea de cerbi. Cele cinci încărcătoare erau suficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
es? — Vorbește englezește, Chico. Sunt Meeks. — Buzz! Padrone! — Vreau să-mi schimb comanda, Chico. Nu de 30. Fă-o cu țevile retezate. — Calibrul 12, padrone? — Mai mare, Chico. Cel mai mare. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL PATRUZECI ȘI DOI Pușca era de calibrul 10, cu repetiție, și avea încărcătorul până la cot. Cartușele erau din cele folosite pentru vânătoarea de cerbi. Cele cinci încărcătoare erau suficiente pentru a transforma tot magazinul de confecții și personalul venit la întâlnire în mâncare de câini. Buzz ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de jaluzele în față și îl trânti pe capota unui Continental ’49. Omul scoase pistolul. Buzz îi trase un genunchi între picioare, îl pocni în nas cu palma deschisă și văzu cum îi zboară din mână un pistol semiautomat de calibrul 45. Încă o lovitură de genunchi îl puse jos, cocoșat de durere. Buzz dădu un șut pistolului, aruncă cutia de jaluzele și se folosi de patul puștii cu țeavă retezată ca să-l amuțească pe paznic. Complicele lui dispăruse. Gardianul vărsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
zăpezii. Și, deodată, avansarea lor fu oprită de un zgomot uluitor. Artileria. Mihaloglu nu văzuse nicăieri nici o artilerie, dar bubuiturile sacadate care veneau de dincolo de creasta versantului pe care erau postați Apărătorii nu puteau veni decât de la tunuri de mare calibru. Urmă, ca Într-un coșmar, sunetul prelung al ghiulelelor rostogolindu-se peste vârful muntelui și peste capetele Apărătorilor, căzând În mijlocul ienicerilor cu explozii care aruncau În aer zeci de trupuri. - Opriți Înaintarea! strigă Mihaloglu. Trâmbița anunță semnalul de retragere grupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să ne adăpostim. - Nu știu ce vezi tu, În depărtare, spuse Oană, dar tunetele astea nu sunt furtună. Sunt explozii. Explozii cu mult praf de pușcă. Sau salve de artilerie, dacă cineva ar avea o artilerie de peste două sute de tunuri de mare calibru. Spune-mi ce vezi. - Focul a cuprins dealurile Sucevei și se apropie. - E un foc, sau mai multe? - E un foc mare, imens, dar parcă În unele locuri flăcările sunt mai mari, ca și cum ar izbucni brusc și apoi ar deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
loc cu vânătoarea de rațe sau călăria. Ea și Gus n-au avut copii, dar nici o clipă nu s-a gândit la asta ca la un eșec sau o dezamăgire. Instinctele ei materne sunt direcționate spre perechea de rațe de calibrul doisprezece, pe care le ține sub fiecare braț. Când ajunge la țintă, mai trage de timp, inspirând adânc aerul jilav al dimineții, ajustându-și patul puștii pe umăr. Cea care-i încarcă arma, o tânără de la palat, se uită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cuvântare care sfidează noua lege marțială proclamată de general. Intrarea a fost atât de îngustă, încât generalul n-a putut să-și introducă mașinile blindate, lucru care l-a iritat foarte tare, pentru că spera să folosească tunurile lor de mare calibru. Era al naibii de cald și el, ca de obicei, suferea în tăcere. Durerea generalului era permanentă, nu contenea nici o clipă, era la fel de severă ca întotdeauna. Cu toate că picioarele sale sclerotice, de două ori greu încercate, trimiteau semnale dureroase de-a lungul spatelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a produs apoplexie și orbire temporară, iar el a decis să îmbunătățească rețeta prin adăugarea de orez. Lăsându-se pradă unor accese de depresie în timpul cărora a luat ostatici muncitorii de pe plantație amenințându-i cu o pușcă de vânătoare de calibru mic, domnul Bridgeman a realizat că nici măcar orezul nu putea salva visul său de la un eșec total. Dezamăgirea l-a făcut să fie morocănos, însă după negocieri cu ofițerul districtual (susținut de un pluton de infanteriști Gurka) el a eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
praful Începuse să se așeze și țipetele de spaimă și surpriză să se ostoiască, atât refugiații Înghesuiți În vagoane, cât și oamenii ce se aflau În preajma ruinelor gării băgaseră de seamă că singurele victime făcute de acea bombă vicleană de calibru mic fuseseră cerșetorul olog și câinele său, un dulău alb, cu ochii nefiresc de mari, pe care toți cei din măruntul târgușor știau că-l chema Ilie și că fusese nemaipomenit de credincios și de blând. Viitoarea bunică vitregă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cândva, venetică În sat. Aceia, nu se știa de unde, aflaseră că Directorul se Îndeletnicise În tinerețe și cu vânătoarea, de care Între timp se lăsase, și era cu neputință să nu mai aibă pe undeva, dosite, măcar câteva cartușe de calibrul doisprezece și Îi ceruseră câteva lui Ectoraș, care era destul de ușor de dus cu vorba și-i era rușine să-i refuze. Mai târziu avea să pună păcălitul lucrurile cap la cap și să-și dea seama că Băjenarii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din sat, care băteau câmpurile ținând În mâini niște pocnitori străvechi, decolorate, cu sistemele de Închidere și percutare obosite și cârpite cu te miri ce. Ion Femeie, care nici el nu avea armă nouă și-și dorea cu ardoare un calibru doisprezece În loc de șaisprezecele lui, nu scăpa din ochi deplasările cinegetice ale Directorului, fiindcă știa din lunga lui experiență de vânător de vânători că pe toți Îi Îndemna demonul lăuntric să calce pe de lături. Și-l prinsese Într-o seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a nedumerit pe mine și probabil pe multă lume din țara acesta, care trage din ce în ce mai greu la carul cu roți pătrate a prețurilor, ci faptul că în loc să se ocupe de treburile Băncii așa cum i-ar sta bine unui supercontabil de calibrul său, el s-a proțăpit ca proasta în capul târgului și s-a pus pe fixat prețuri la ouă (!!!), chibrituri, combustibili și alte chestii din acestea, pe care țața Ileana lăptăreasa le chitește mult mai bine, fiindcă de atâta mers
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
excepțională. Povestea sordidă scrisă de un fost star de telenovele care avusese, odată, o aventură fierbinte cu soția unui bine-cunoscut magnat european, era lipită de un tom voluminos despre operațiunile militare din Iraq, descrise de un consilier de securitate de calibru. O serie de cărți despre diete, care avusese un succes fenomenal - purtând, pe coperte, citate sclipitoare din fani precum Gwyneth Paltrow - împărțea același raft cu un roman inteligent și bizar care fusese adaptat ca musical pentru Broadway. Apoi era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cât de mult îmi doream asta? El edita și discuta concepte cu autorii, în vreme ce eu îndosariam metodic cataloage de artă, cereri de contracte și rapoarte de cheltuieli. El lua prânzul la restaurantul Michael cu Joni, Binky și alți agenți de calibru, în timp ce eu îmi aduceam prânzul într-o pungă de hârtie maro și-l mâncam la birou, răspunzând și la telefoanele lui. Cum de putea să-mi spună să nu pun mâna pe o astfel de ocazie și să nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să știi că ce ți-a spus e adevărat. Nu se ocupă cu toate aiurelile și nebuniile alea fundamentaliste. Crede în Iisus și în viața de apoi, dar, față de unele din lucrurile în care cred alții, nu e nimic de calibru greu. Necazul e că are impresia că poate fi sfânt. Vrea să fie perfect... Așa că da, am mers cu el la biserică în fiecare duminică. N-aveam de ales, nu? Dar nu era chiar atât de rău, mai ales cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Hampstead. Dar n‑am fost acolo decât o dată, acum o mie de ani. De ce mă sună? — Dați‑mi în primul rând voie să vă spun cât de onorați suntem să avem printre clienții noștri o personalitate din domeniul televiziunii, de calibrul dumneavoastră. — O, vă... mulțumesc, zic, radiind de încântare. Plăcerea e de partea mea. Ce frumos. Știu precis de ce m‑a sunat. Vor să‑mi dea niște haine de‑ale lor gratis, nu? Sau poate... da! Vor să le creez o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pe-a lui o lăsă pe scaun: — Mi-a făcut-o cadou tatăl meu când eram copil, zise, și niciodată n-am folosit alta... Dar e veche și pe zi ce trece e tot mai greu să găsesc muniții de calibrul ei. — O s-o păstrez ca piesă de muzeu, răspunse locotenentul. O să-i pun o plăcuță pe care să scrie: „Pușca lui Gacel Sayah, «banditul-vânător»“. — Nu sunt un bandit. Surâse, liniștindu-l. — E o glumă... — Glumele sunt bune seara, la foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]