850 matches
-
pe De Longpre, stătea gata de acțiune echipa de filmare a lor, a celor de la Teamsters: demonstranți actori pregătiți să provoace o diversiune care să-i facă pe cei de la AUFT să-i lovească. Trei operatori așteptau acolo, în spatele unei camionete acoperite cu o prelată. După ce norii de praf se vor împrăștia, oamenii lui Mickey vor apărea pe peliculă în postura de băieți buni. În timp ce privea scena acțiunii, Buzz continua să se gândească la Mal. Dezvăluind faptul că Minear îl turnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ospătar 6 patiser 3 pregătitor utilaje tehnologice 48 profesor învățământ preșcolar 1 programator 4 recepționer 4 recuziter 1 referent relații externe 3 regizor tehnic (maghiară) 1 sculer-matrițer 2 secretar administrativ (engleză) 1 secretară (rusă) 1 șef serviciu comerț 1 șofer camionetă 2 spălător vehicule 5 subinginer construcții 1 tălpuitor 1 tâmplar universal 3 vânzător 61 vopsitor îmbrăcăminte blană 1 zidar tencuitor 15 zugrav vopsitor 16
Agenda2005-36-05-bursa muncii () [Corola-journal/Journalistic/284143_a_285472]
-
-i făcu pe oameni să se întrebe dacă nu cumva o luaseră razna puțin. Alunele și bananele nu mai însemnau nimic pentru ele acum. La câteva zile după prima lor întâlnire cu alcoolul, descoperiră o ladă de bere într-o camionetă de livrări. La o săptămână după aceea, o sticlă de whisky într-o ricșă. Apoi și mai multă bere. Apoi și mai mult rom. Cu niște fețe întuncate și pline de hotărâre, cu ochi sălbatici, lichizi, alergau în salturi uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
trei bărbați, devotați unul altuia, plini de considerație, uniți prin legături de afecțiune și atenție reciprocă. Tot cartierul fremăta de pregătiri febrile pentru intrarea sâmbetei. Gospodinele cărau coșuri de piață pline, negustorii ambulanți Își strigau marfa cu glasuri guturale, o camionetă cu un far spart ca ochiul negru al unui huligan dădu Înapoi și-nainte de patru-cinci ori până reuși În mod miraculos să parcheze pe trotuar, aproape lipită de alte două camionete la fel de ponosite. Succesul acesta Îl bucură pe Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ambulanți Își strigau marfa cu glasuri guturale, o camionetă cu un far spart ca ochiul negru al unui huligan dădu Înapoi și-nainte de patru-cinci ori până reuși În mod miraculos să parcheze pe trotuar, aproape lipită de alte două camionete la fel de ponosite. Succesul acesta Îl bucură pe Fima, de parcă ar fi anunțat vreo oportunitate care Îl aștepta. Un bărbat cu Înfățișare de est-european, palid, cu umerii lăsați, cu ochii puțin holbați, părând să sufere de ulcer, dacă nu de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
rar cuvântul „iubire“. Poate doar În perioada excursiei În Grecia, când nici el, nici cele trei fete nu erau prea preocupați de alegerea cuvintelor. Se rotesc cocorii. Și se duc. Traversând strada auzi un scrâșnet ascuțit de frâne. Șoferul unei camionete Îl Înjură pe Fima și țipă: —Ești În toate mințile? Fima medită o clipă la asta, se cutremură cu Întârziere și mormăi prostește: —Scuze. Îmi pare rău. Iartă-mă. Șoferul strigă: Idiot afurisit, ai mai mult noroc decât minte. Fima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
a trecut de vechea mină din Shoup, a realizat că erau singuri pe drum. Sfârșitul de septembrie, în sălbăticia din Salmon, era exact așa cum sperase - întunecos, rece și pustiu. În parcarea de la Avanpostul lui Duncan nu era decât o singură camionetă. Trecând peste un podeț din lemn, fragil și cu o singură bandă de mers, ploaia cădea răpăind pe parbriz. Această ultimă strâmtoare îi ducea către capătul drumului, către locul de unde aveau să-și lanseze ambarcațiunea. Zach a condus cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mașini și camioane, iar de la Innsbruck chiar o motocicletă, m-au purtat pe mine și suferința mea, care scădea sesizabil de la o oprire la alta, prin trecătoarea Brenner, în țara în care înfloresc lămâii. Departe am mai ajuns! Cu o camionetă pe trei roți, cu căruțe trase de măgari, cu un Toppolino, îndrăgita mașină de două locuri a acelor ani. În sus și-n jos prin cizmă. Și mai departe încă, prin insula Sicilia, unde între Siracuza și Palermo eram înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din atelierul Göbel, chiar dacă starostele calfelor Korneff și cu mine duseserăm în câteva din satele învecinate, dar niciodată în Oberaußem, și fixaserăm în dibluri pe socluri pietre de unul până la trei locuri, pe care eram obișnuiți să le livrăm cu camioneta firmei. Alături de noi stăteau în jurul gropii vecini și colegi ai tatălui. Nu sunt sigur dacă ploua, dacă era zăpadă sau doar rămășițe de zăpadă. Nu știu cine venise, cine nu venise. Nici un cuvânt n-a rămas de la înmormântarea cu preot și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În plus, soba al cărei burlan ieșea prin peretele exterior scotea fum. Am insistat să ne mutăm. Dar Anna a vrut să rămânem. Iar atunci când, la începutul lui 1956 sau chiar înainte să se termine 1955, încărcaserăm deja în micuța camionetă închiriată lăzile care ne țineau loc de mobilă, roata de olărit și salteaua de două persoane, ea nu se mai putea despărți de priveliștea din dreptul ferestrei, cu hățișurile din grădină, cu vila ruinată din vecinătate și cu asfințiturile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că el nu dorește să păcătuiască pentru veșnicie în schimbul banilor primiți pentru munca prestată în zi de sărbătoare. Și atunci, a intrat într-o combinație cu niște italieni de la o firmă de transporturi ca să le care ceva mărfuri cu o camionetă de la Aachen la Liége în schimbul unei plăți mai mult decât convenabile, de una sută cincizeci de € pentru nici două ore de rulat pe autostradă dus-întors și trecerea formală a unei frontiere aproape inexistente. Așa că transportatorul de ocazie, dar în principal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pe jumătate stins Între dinți, cu paharul de coniac alături, și să te gândești la dulceața clipei de acum și la eternitatea celei de dincolo de mormânt. Viața, ca și moartea, e o călătorie. Unii circulă cu căruța, alții merg În camionetă. Cei mai mulți călătoresc cu metroul sau cu trenul. Viața durează doar o clipă, În timp ce călătoria În eternitate nu are sfârșit. Mahmureala și fumul de trabuc aveau menirea să-l transpună În așa măsură În această viziune, Încât Noimann simțea chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi aruncat cineva pe față o batistă înmuiată în parfum de proastă calitate. — O fi miros de câine? Mirosea a substanțe chimice. Semăna cu mirosul neplăcut de pupă pe care o folosea și Takamori uneori ca momeală la pescuit. O camionetă a trecut pe lângă ei. În spate au văzut o cușcă mare din care și-au scos capetele patru sau cinci câini care schelălăiau. — O! Câine-san! Gaston a uitat de Tomoe și a început să fugă greoi după camionetă. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pescuit. O camionetă a trecut pe lângă ei. În spate au văzut o cușcă mare din care și-au scos capetele patru sau cinci câini care schelălăiau. — O! Câine-san! Gaston a uitat de Tomoe și a început să fugă greoi după camionetă. A fost învăluit în norul gălbui de praf ridicat de camionetă. Tomoe l-a văzut dispărând după zidul ce împrejmuia ecarisajul. Lui Tomoe, care nu prea iubea animalele, fuga lui Gaston după hingher i s-a părut cu totul ridicolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o cușcă mare din care și-au scos capetele patru sau cinci câini care schelălăiau. — O! Câine-san! Gaston a uitat de Tomoe și a început să fugă greoi după camionetă. A fost învăluit în norul gălbui de praf ridicat de camionetă. Tomoe l-a văzut dispărând după zidul ce împrejmuia ecarisajul. Lui Tomoe, care nu prea iubea animalele, fuga lui Gaston după hingher i s-a părut cu totul ridicolă. „Exact ca un copil“, gândi ea. De cealaltă parte a zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
s-au deschis într-un zâmbet larg, dezvăluindu-i dinții îngălbeniți. Strada era cufundată în beznă. Întunericul era întrerupt, ici-colo, de câte un felinar ce iradia o lumină palidă. Pe strada liniștită și pustie se auzea doar scârțâitul roților unei camionete - poate a lăptarului sau a vreunui țăran care-și ducea legumele la piață. Când au ajuns la colțul din fața băncii, Endō s-a oprit. Vizavi zdrăngăneau ușor obloanele închise ale cinematografului și ale Băncii Ryōu. — Unde mergem, Endō-san? — Ce importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trimisese un soț. După prânzul festiv de la Hotel President - prânz la care domnul J.L.B. Matekoni a consumat două fripturi mari, iar Mma Ramotswe, care avea o slăbiciune pentru dulciuri, a gustat mai multă înghețată decât își propusese - au plecat cu camioneta domnului J.L.B. Matekoni să-i cerceteze casa. — Nu prea mă dă ordinea afară din casă, se scuză domnul J.L.B. Matekoni îngrijorat. Încerc să păstrez ordinea, dar e o sarcină dificilă pentru un bărbat. Am o menajeră, dar cred că mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de cale; o nebunie de culori de bougainvillea; un gazon gros de mohor. Era un colțișor de rai înconjurat de un zid alb, înalt. Michael era ca un copil care tocmai descoperise ascunzătoarea borcanului cu dulceață. Se scula dis-de-dimineață, lua camioneta lui Jack și pornea pe Molepolole Road. Apoi colinda savana cam o oră înainte să vină acasă să ia micul dejun. L-am însoțit de două-trei ori, deși nu-mi place să mă scol cu noaptea-n cap și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
poliției că Michael pur și simplu a dispărut într-o seară. Luau masa împreună și fusese prezent la cină. După aceea nu-l mai văzuse nimeni. Sud-africanca nu avea nici cea mai mică idee unde ar fi putut pleca, iar camioneta pe care și-o cumpărase după plecarea noastră era încă în șopron. Nu aveau nici un indiciu despre ce s-ar fi putut întâmpla. Poliția i-a chestionat pe toți cei de la fermă, dar n-a reușit să obțină alte informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sosi el, Mma Potokwane era în biroul ei. Se aplecă pe fereastră și-i făcu semn cu mâna să intre. — Ceaiul este gata, domnule J.L.B. Matekoni, îl anunță. Dacă te grăbești, mai prinzi și o bucată de prăjitură. Își parcă camioneta sub ramurile umbroase ale unui baobab. Câțiva copii își făcuseră deja apariția și țopăiau în jurul lui în timp ce se îndrepta spre clădirea cu birouri. Ați fost cuminți, copii? îi întrebă domnul J.L.B. Matekoni scotocindu-se prin buzunare. — Am fost foarte cuminți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a ajuns la bebeluș și l-a luat în brațe. Copilul avea nările pline de nisip, dar încă respira. Fetița a făcut stânga-mprejur și a alergat prin savană către drumul despre care știa că nu-i departe. Curând, o camionetă de la Departamentul Drumuri și Poduri trecu pe acolo. Șoferul încetini, apoi opri. Trebuie să fi fost uluit să vadă un copil mosarwa stând acolo cu un bebeluș în brațe. Bineînțeles, n-a putut s-o lase acolo, chiar dacă nu înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acasă cu ea, dar pe care acum o va frige pentru el împreună cu vreo două cepe și i-o va servi cu o porție zdravănă de cartofi piure. Prânzul nu era tocmai gata când domnul J.L.B. Matekoni sosi acasă. Auzi camioneta și zgomotul porții trântite, apoi ușa deschizându-se. Când venea acasă, de obicei el striga doar „am ajuns“, să o anunțe că-i poate pune mâncarea pe masă. Astăzi, însă, nu o strigă; în schimb, se auzi o altă voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
sub ea scaunul cu rotile. Dar se descurca bine și, în curând, își termină porția. Băiatul înghiți cu poftă mâncarea, apoi își împreună politicos mâinile și-l urmări pe domnul J.L.B. Matekoni. După aceea, domnul J.L.B. Matekoni se duse la camionetă și aduse valiza pe care o primiseră de la orfelinat. Educatoarea îi înzestrase cu mai multe articole de îmbrăcăminte și acestea fuseseră puse într-o valiză ieftină, de carton, din acelea din care li se dădea orfanilor când plecau în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
creme și șampon și alte lucruri pe care s-ar putea să le placă fetițelor să le aibă. Acasă nu avea decât săpun carbolic, iar ea merita ceva mai bun de-atâta. Domnul J.L.B. Matekoni își scoase din garaj vechea camionetă verde, care în spate avea destul loc pentru scaunul cu rotile. Când ajunse acasă, îi găsi pe copii stând pe verandă. Băiatul găsise un băț de care, dintr-un motiv sau altul, legase o sfoară, iar fetița croșeta un capac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
auzeau când era în toane proaste - iar acestea îi confirmau prezența. Urmăriți de mutra acră a menajerei, care se uită după ei până ce dădură colțul pe lângă Clubul Apărării Naționale Botswaneze, domnul J.L.B. Matekoni și cei doi copii se hurducau cu camioneta bătrână pe drumul spre oraș. Suspensiile erau de mult făcute praf și nu puteau fi înlocuite decât cu mare dificultate, fiindcă fabricanții intraseră de-acum în istoria automobilismului, dar motorul încă funcționa, iar călătoria plină de zgâlțâieli era un prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]