8,208 matches
-
complexa și a-l domina astfel mai bine? Posibil. Cert este că Măriuca era topită după Radu Balcâzu și făcea tot ce e omenește posibil ca acesta să observe, fără ca să depășească relațiile stăpân-slugă. Dimineața, când se trezea, boierul găsea cana cu cea mai limpede și rece apă de izvor, teancul cu jalbe frumos aranjat și netezit pe noptieră, iar proțapurile orânduite pe lângă perete. în picioare, la căpătâiul patului, îmbrăcată în catrință și ie din care inevitabil, rimând, ieșea miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poetesele pensionare citeau poeme de amor În fața unui public octogenar birtul de la Lizeanu lîngă casa cu balcon de fier unde a locuit Tuculescu și mustăriile intimitatea lor rustică adăpostită de un gard de stuf mustul gros și tulbure picotind În cănile de lut Tiberiu avea doi ani și sugea ca un Bacchus mic și rotofei ne povesteam campionatele internaționale de atletism În umbra opaițului Bob Biman și Perry O’Brien și Ralph Boston ce bărbați nici un bărbat nu se mai uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prin curtea betonierei. Nimeni nu-mi spune nimic. Nu Îndrăznesc să Întreb. Caut o urmă, un semn. Pe poarta mare intră și ies basculante, pîlcuri de muncitori fumează, Își povestesc, Își dau coate, fac cu ochiu, unii beau cafea din căni de tablă, stau pe vine sau pe cîte-un bolovan. I-aruncă, băi, un ochi, vezi n-a mai venit șefu? Unu tuciuriu se zgîiește pe o fereastră spartă. — Țs, bag seama că ie groasă. Mă depărtez. Nu vreau să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu s-a prezentat, îi știam numele de la alții. Cum a trecut anul? M-am dezvoltat. Mirosul, din ce în ce mai mult. Simțeam vechea duhoare a lacului în timp ce-l sorbeam sau mă scăldam în el. O simțeam în ceaiul ușor stătut când goleam cana după o săptămână și în ploile care se porneau ca să nu se mai potolească o lună întreagă. Părerea mea e că, dacă există încă un iad, independent de ăsta, ăla e un acvariu. Cu cea mai veche apă în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu Engelhard și cu Baár Andor. Trupul mi se dezvolta în ritmul firesc, la fel ca toate cele cu trup. Mă întorc acasă de la Baár Andor, Engelhard e prăbușit peste masa din antreu. E alb, mobila tremură de la corpul lui. Cana de apă o ia către marginea mesei. Nu mă bag. Am s-o strâng cu mătura. Imediat o ajunge din urmă paharul. Mă dezmeticesc, dau fuga în cameră. Mai întâi fiola. Îi pilesc gâtul. Umplu seringa cum m-a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
iar în canal se scurgea apă maronie și groasă. Și-a șters mâinile de o cârpă de bucătărie și s-a îndreptat spre cuptor. În timp ce se uita prin cratițe, eu am privit-o pe tanti Mae, care fixa în gol cana din fața ei. Tata și-a umplut o farfurie și s-a așezat la masă. S-a uitat la mine și mi-a zis „Bună“, iar eu am dat din cap și am încercat să-i vorbesc, dar când am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
-și construiască un cuibușor de dragoste hippie cu Judy. Din nou, nu era treaba mea să îi spulber visele. în schimb, înarmată cu informația asta, am plecat în căutarea lui Claire, pe care am găsit-o în living, descântând o cană de ceai atât de tare că puteai să îndoi o linguriță în el. Bucătăria era de mult bucătărie doar prin denumire, în caz că acest cuvânt nu definește o cameră plină de cutii de bere, în care se găsește o chiuvetă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
așteptam oarecum să o fi sunat pe Judith cerându-i să mă dea urgent afară. Puteam să-i dau în judecată pentru concediere nedreaptă. Dar totul părea normal. Judith nici măcar nu venise la muncă în ziua aia. Shelley avea o cană de cafea în mână, o farfurie cu biscuiți și o listă cu sarcini pentru mine, lungă cât mâna ei. Să sun la expeditori, să trimit lista finală cu tablourile furate agenției de asigurări, să aduc pliante cu biografiile artiștilor, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îmi venea să-mi trag una. Doar că cineva făcuse deja asta în locul meu. * * * îmi era foame și aveam nevoie să mă gândesc, așa că am condus până la Highgate Tea Rooms și am comandat ciuperci, brânză cu pâine prăjită și o cană cu ceai. Nu prea stăteam bine la capitolul mâncare proaspătă în ultima vreme. Mi-am făcut o notă în minte să cumpăr fructe. Apoi mi-am mai făcut una, să le mănânc înainte să se strice. De multe ori treceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
semn cu degetul în aer ca și cum ar fi format un număr la telefon: Nu uita ce am discutat aseară! îi șopti ea repede. Aștept să mă suni. Blonda Ildiko intră în birou cu o tavă pe care se afla o cană de sticlă și două ceșcuțe de cafea. Turnă lichidul fierbinte și lăsă ibricul pe masă. Adu, te rog, și niște apă rece, drăguță! îi ceru Pop. Se ridică apoi de la masă și deschise larg fereastra. Scoase apoi dintr-un ungher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
eu în liniște fără să mă dăscălească nimeni. Toată lumea va crede că mirosul de tutun e din cauza ta. No, ce faci? Aprinde-ți și tu o țigară ca să fie mai plauzibil! Cristi se conformă după care sorbi o gură din cana aburindă. Nu era rea deloc, unguroaica se pricepea să prepare cafeaua. Se lăsă apoi pe spătarul scaunului, privindu-l tăcut pe bărbatul din fața sa. Era clar că acesta avea de dus o discuție nu tocmai comodă dar nu voia deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o streașină, fulgerele luminează priveliștea serii, bubuitul tunetelor răsună pînă În zănoagă. E vară, soarele dogorește, iar geometrii noștri (acum e cu unul, Dragović) se Întorc pe la amiază, ajunși În fața unei case (strada și numărul) bat la poartă, cer o cană cu apă. Iese o fată, le Întinde un urcior cu apă rece de izvor, ca-ntr-un cîntec popular. Fata asta nu e alta decît - ați ghicit desigur - aceea care va deveni mama mea. Mi-ar veni greu să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la punctul numit „Valea Dragului” a fost descoperită o așezare carpică, pe o suprafață de un hectar, bogată în resturi arheologice. La suprafață au fost găsite mari cantități de ceramică, chirpici, oase de animale, precum și ceramică superioară, lucrată la roată (căni, oale, fructiere, vase de provizii, amfore romane) sau lucrată, mai puțin fin, de mân (vase, borcane, cești). Au fost descoperite și monede de argint - probabil denari romani imperiali - care atestă că populația din Moldova - carpii - întrețineau legături cu civilizația romană
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
arderea în cuptor la care au adăugat, pentru mai mare și mai bună rezistență și folosire, smalțul și unele elemente decorative. Fiecare gospodărie și fiecare comunitate producea în interior tot ce avea nevoie: oale de diferite mărimi și întrebuințări, ulcele, căni, tăvi, linguri, chiupuri de ținut alimente pe termen lung (miere, untură, carne), vase mari de ținut cereale etc., care nu erau făcute de toată lumea, ci de câțiva care se 215 specializaseră în această meserie. Nu avem nicio mărturie despre olarii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a fost a preotului Antohi). Olăritul n-a mai fost practicat de localnici, fie că nu era rentabil, fie că era concurat de meșteri olari mai pricepuți ca cei din Răchitoasa 59, care veneau cu carele încărcate cu oale, străchini, căni, pe care le schimbau pe cereale. Se opreau la răspânătii și își strigau marfa: oale-e-e, hai la oale! Și lumea venea (femeile) cu traista plină de boabe. Rar se dădea și pe bani. Apoi n-au mai venit nici olarii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sting cărbuni în puțină apă și se împlântă apa cu un cuțit (se taie focul, arsura, temperatura) și se trece cuțitul prin apă. La descântatul „de speriat” este un scenariu care implică mai multe elemente: o mătură, un șervet, o cană cu apă. Cana cu apă o pui jos, iar mătura, șervetul le agiți ușor peste pacient și ce zice: „Cucoș negru, ponegru cu dinții rânjiți! Cu ochi păienjeniți, cu ițari crușiți, Nu te face, nu te coace, înapoi te-ntoarce
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
puțină apă și se împlântă apa cu un cuțit (se taie focul, arsura, temperatura) și se trece cuțitul prin apă. La descântatul „de speriat” este un scenariu care implică mai multe elemente: o mătură, un șervet, o cană cu apă. Cana cu apă o pui jos, iar mătura, șervetul le agiți ușor peste pacient și ce zice: „Cucoș negru, ponegru cu dinții rânjiți! Cu ochi păienjeniți, cu ițari crușiți, Nu te face, nu te coace, înapoi te-ntoarce, Cu dinții rânjiți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cerber Înfricoșător. Am zîmbit, la rîndu-mi, În sinea mea. Acum nu mai aveam nici cea mai mică Îndoială a cui era mutra drăcușorului de pe ciocănelul de la ușă. 10 Isaac Îmi aruncă pe umeri două velințe subțiri și Îmi Întinse o cană cu o combinație aburindă ce mirosea a ciocolată fierbinte cu vișinată. — Îmi spuneați de Carax... — Prea multe nu-s de spus. Primul pe care l-am auzit pomenindu-l pe Carax a fost Toni Cabestany, editorul. Îți vorbesc de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și eu. Șeful consimți, i se păru bună ideea și se așeză să revadă niște notițe pe care le scrisese înainte să adoarmă. Încă nu trecuseră cincisprezece minute când cei doi adjutanți apărură din nou cu tăvile, ibricul cu cafea, cana cu lapte, o cutie cu fursecuri, suc de portocale, iaurt, jeleu, fără îndoială, încă o dată serviciul de catering al poliției politice își meritase reputația cucerită în atâția ani de trudă. Resemnați să bea cafeaua cu lapte rece sau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
am întrebat. — Nimic. — De câtă vreme? a strigat Stroeve. Adică vrei să spui că de două zile n-ai mai avut nimic de mâncat sau de băut? E groaznic! — Am avut apă. Ochii lui se opriră o clipă asupra unei căni mari la care putea ajunge dacă întindea brațul. — Mă duc imediat, zise Stroeve. Altceva ce ți-ar plăcea? Eu i-am sugerat să facă rost de un termometru, de niște struguri și de puțină pâine. Bucuros să se facă util
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ușii și intră. Se așeză pe un loc liber de la masa cea lungă. Cu un gest, atrase atenția unui băiat care se Învârtea printre mușterii cu un ulcior de vin pe umăr și Îi făcu semn să Îi umple o cană de lut ce se găsea În fața lui. Îi zvârli o monedă și luă cana. Sorbind Încet din vinul acrișor, observa scena. Sala era plină de bărbați, o adunătură neobișnuită chiar și pentru o tavernă mare și cunoscută ca aceea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un gest, atrase atenția unui băiat care se Învârtea printre mușterii cu un ulcior de vin pe umăr și Îi făcu semn să Îi umple o cană de lut ce se găsea În fața lui. Îi zvârli o monedă și luă cana. Sorbind Încet din vinul acrișor, observa scena. Sala era plină de bărbați, o adunătură neobișnuită chiar și pentru o tavernă mare și cunoscută ca aceea. Se așteptase la așa ceva și totuși era ciudat că nu existau femei. Nici una din muierile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În mintea insondabilă a lui Dumnezeu. Împinse banca Îndărăt, rezemându-se de perete. Din punctul acela, ocrotit de un stâlp, putea observa În liniște o mare parte din Încăpere fără să atragă atenția, prefăcându-se absorbit În contemplarea propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată de trupuri rătăcitoare precum valurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Îndeletnicise cu strânsul În brațe și cu o conversație afectuoasă sărise În picioare, certându-se cu furie. În timp ce tonul urca strident, cei doi Începuseră să se tragă de păr, Îndepărtându-se către partea opusă a tavernei. Dante Își luă cana și, repede, furișându-se pe lângă perete până În spatele grupului, se apropie de locul lăsat liber lângă cei patru; se așeză acolo ca și când tocmai atunci ar fi intrat. Aceștia nu păreau să observe că sosise, prinși cum erau să urmărească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
văzut. Dante se răsuci spre cel de la care venea. O suflare pestilențială Îl Învăluise. Văzu o față lungă și galbenă, Înconjurată de o barbă subțire și bălaie, o față pe care ardeau doi ochi Înfrigurați. Omul ținea În mană o cană de vin, din care tocmai băuse. De fapt, câteva picături roșiatice Încă Îi mai scăldau colțul buzelor cărnoase. - Lasă-mă În pace, amice. Vreau să beau singur, murmură, ferindu-și privirea și aplecându-se peste cană. Încerca să mai prindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]