971 matches
-
Aici, în paradisul nostru prăfuit. Toate poveștile astea se vor sfârși cu povestea noastră. După miile de realități diferite ale pieselor de teatru și filmelor, ale religiei și stripteuzelor, clădirea asta va deveni pentru totdeauna Muzeul Nostru. Pețitorul le spune candelabrelor de cristal „piersici”. Tovarășa Lătrău îi spune fumoarului gotic „Camera lui Frankenstein”. În foaierul maya, Reverendul Fără Dumnezeu spune că basoreliefurile portocalii sunt strălucitoare ca lumina unui reflector de pe podium trecând prin petalele de mătase ale unei clasice fuste-lalea bufante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca numele meu să miște pendulul, să rupă sigiliile ultime ale mașinăriei care-mi ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ca numele meu să miște pendulul, să rupă sigiliile ultime ale mașinăriei care-mi ridică În scripeți Învierea. CÎnd nu s-a putut, sîngele meu orb a plictisit Îndeajuns umanitatea, Înșelînd la cîntar sîngele și cuvintele care se preling printre candelabrele ornate cu panglici multicolore, a căror strălucire va aduce mai devreme printre comedianți bocetul. O voce Îmi poruncește, o voce tivită pe gura profetului de duminică: „...ridică-te dintre semnele care ți-au crăpat mușchiul fecioriei pînă la osul de
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de aparentă ostilitate și de prigonire nemeritată. Întreaga învălmășeală de petrecăreți, ajunși la un grad înalt de turmentare, se buluciră după magnatul complexului de la Sans-Souci, urcând de îndată scările de marmură în urma lui și năvălind în sala imensă, plină de candelabre aprinse. Se răspândiră pe nenumăratele scaune tapițate cu piele de marochin și pe sofalele îmbrăcate în mătase de culoarea castanelor, ademenind, pe grupuri, lângă ei, câte o măsuță lăcuită, cu tacâmuri pentru servire din bucatele bufetului suedez. Amfitrionul, animat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sardanapalic, făcând să curgă râuri de votcă, de whisky, de vinuri ardelenești, de zaibăre oltenești, de vârtoase și tari vinuri basarabene, aducându-le mereu în damigene purtate de băieți stilați în vestoane de catifea, ce se mișcau agil, sub strălucirea candelabrelor, în pocnete răsunătoare de șampanie franțuzească. Afară, în curtea de unde zăpada fusese înlăturată de un utilaj adus din Franța, un chasse-neige, cu lamă de oțel și cu năprasnică suflantă, ardeau ruguri de lemne, între grătare special făcute pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
baza pe nimic real, ci doar pe îndepărtate și groaznice întâmplări povestite de alții. Probabil, în astfel de episoade mentale, ea se teleporta instantaneu în luxoase săli de bal de la Viena, admirate în filme cu ceremonii imperiale, inundate de scăpărările candelabrelor de cristal, unde zbura ca o libelulă, purtată pe brațe de balerini în ciorapi de gentilomi, strânse pe pulpe musculoase: atingea culmea nebuniei dansului, în învăluirile valsului Sânge vienez. O returnă, de acolo, de unde era transportată prin propria imaginație, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lor, se studiară cu binevoitoare căutături. Firește, era vorba, deocamdată, de un popas al amândurora, dar luîndu-l de mână cu prietenie, aborigenul O'Piatră îl duse mai la lumină, trăgându-l dincolo de un măreț arbore, ce semăna cu un elegant candelabru chaldeean, cu șase brațe, dispuse în grupe de câte trei, fiecare, de o parte și de alta a unui braț median, ca la o Menora. Acolo, timp de mai multe secunde, îi studie rana de pe obraz. Într-un grai greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se căznea să tatoneze intențiile celuilalt, Vânătorul spintecă aerul înmiresmat al pădurii printr-un un șuier melodios. Apoi, strigă ceva neînțeles. Părea că el are un al doilea grai, pentru cei din tribul său. A comunicat, astfel, ceva către frunzișul candelabrului chaldeean, unde părea că ascultă și stă la pândă o individualitate cu care se înțelegea în acel grai misterios, în acel cifru exprimat prin șuierături. Din freamătul de clorofilă al candelabrului, răsăriră, de îndată, mișcările smuncite, comice și curiozitatea hazlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din tribul său. A comunicat, astfel, ceva către frunzișul candelabrului chaldeean, unde părea că ascultă și stă la pândă o individualitate cu care se înțelegea în acel grai misterios, în acel cifru exprimat prin șuierături. Din freamătul de clorofilă al candelabrului, răsăriră, de îndată, mișcările smuncite, comice și curiozitatea hazlie a unui cap de maimuțică, de dimensiunile unui ou de găină cu urechi, purtat de un trupșor tot atât de minuscul și de fragil precum al unei Prințese a libelulelor. Chemată autoritar, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
curiozitatea hazlie a unui cap de maimuțică, de dimensiunile unui ou de găină cu urechi, purtat de un trupșor tot atât de minuscul și de fragil precum al unei Prințese a libelulelor. Chemată autoritar, printr-un alt șuier melodios, maimuțica sări din candelabrul înfrunzit verde în poiana tainicei păduri. Târându-și coada lungă prin iarba mătăsoasă, ea se opri la picioarele echipate într-un soi de sandale ale lui O'Piatră. Înclinându-și către ea panașul multicolor, stăpânul o ridică în brațe. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
suiș, către Lumea ta. Profesorul se întoarse cu totul către pădureanca cu suav grumaz prins în inele de aramă, surprinzându-i pe față cum încă îi stăruiau oroarea și compătimirea pentru gestul masochist la care el se pretase, adineauri, sub candelabrul de argint. Printre ramurile arborelui-candelabru, care păreau vrăjite de grumazul ei, constrâns, în spirala de cupru, să arate disproporționat și totuși feciorelnic, începură să se agite surescitabili și arțăgoși curenți de aer, iar, sub ochelarii rotunzi, ochii lui Albert sticliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la chemările repetate ale doamnei: Albert! Albert! Albert!... Albert, de câte ori să te anunț că micul dejun se răcește de tot? Peste șapte zile se trezi meditând astfel pe axa aceluiași gând: Atunci, în poiana străjuită de arborele în formă de candelabru chaldeean, parcă m-am întâlnit cu mine însumi... Hoinărind visător pe aceste poteci ale amintirii, reflectă la cromatica vopselelor de pe fața zugrăvită a lui O'Piatră, la logica dispunerii penelor din fastuoasa-i podoabă a capului, ca într-un oracol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Maestrul și mai cu seamă o Teorie nouă, că mai ba! Discipolii ți-i nimerești la întâmplare: buni sau nemernici, inteligenți sau idioți... Tu, Fată a Vânătorului, dreptate aveai: florile din preajma ta și din poiana cu arborele în formă de candelabru chaldeean s-ar fi sufocat, aici în osânda suficienței, a stupidității indiferente... Balada culeasă de la Vânătorul O'Piatră cel cu care vibrez în chip surprinzător cu greu va fi învoită și cu greu va avea acces la priceperea semenilor mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe lângă noi fără să-l observăm, spuse Takamori dezamăgit. Poate că nici nu a luat vaporul ăsta... Cei doi au urcat pasarela și i-au arătat paznicului japonez permisul de acces pe punte. Interiorul arăta ca un hotel impunător, cu candelabre strălucitoare și picturi murale. Pasagerii străini și ofițerii superiori în uniformele lor bleumarin conversau în franceză. Dușumelele erau acoperite cu covoare groase și Tomoe simțea cum i se afundă tocurile în pluș. — Tomoe, spuse Takamori ștergându-și sudoarea de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
asemănare cu Napoleon în înfățișare sau comportament. Dacă lumea ar fi rămas neschimbată din timpurile lui Napoleon încoace, atunci descendentul lui de azi s-ar numi Contele Gaston de Bonaparte. Tomoe încerca să și-l imagineze la Palatul Versailles, cu candelabrele lui sclipitoare, sărutând reverențios mâinile nobilelor doamne elegant îmbrăcate și valsând cu ele-n brațe în sala de bal. „Absurd!“ își zise ea. Numai simpla asociere a feței lui de cal cu grațiosul vals însemna spulberarea visului romantic... Dezamăgire totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a cuprins când am auzit-o spunându-mi: „Aa! Aceea era apa mea“. Nu reușeam să-mi explic natura acelui sentiment de rușine și nu doream să mai fac vreun gest necugetat. Pe suprafața de sticlă a măsuței se reflecta candelabrul suspendat de tavan. Era montat În formă de flori de crin și nu-mi dădeam seama dacă era o piesă de epocă originală sau o imitație. Tijele de crin dintr-un bronz cu un luciu opac se Întindeau Înspre exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
peisaj urban care depășea cu mult sfera de percepție vizuală a omului. Aveam o senzație de sufocare și În același timp simțeam un sentiment bizar și masochist de siguranță. Hotelul se afla la distanță de câteva străduțe față de cursul Senei. Candelabrele din sala de la intrare erau atât de strălucitoare Încât Îmi dădeau senzația de amețeală, iar lumina lor se reflecta stins În pardoseala din marmură. Prin comparație cu sala de la intrare somptuos, biroul de la recepție părea minuscul. Poate din cauza orei târzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai mult de-atât. Simțeam o excitare atât de puternică Încât Îmi venea să mă reped asupra Maestrului și să-i acopăr trupul cu săruturi, când l-am auzit strigându-mă: „Reiko, ia aprinde puțin luminile“. Am apăsat pe Întrerupătorul candelabrului și, În momentul acela, am avut impresia că aud sunetul luminii. Știi, un sunet ca atunci când se branșează la curentul electric un generator sau o rampă imensă de proiectoare și se aude un pârâit. Apoi am văzut un vârtej de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
muzicienii dau semne că au descifrat-o fără greutate, așa e arta, are chestii care par total imposibile unui profan și până la urmă nu erau așa. Moartea, bineînțeles, umple Întregul teatru până sus, până la picturile alegorice de pe tavan și la candelabrul imens acum stins, dar perspectiva pe care o preferă În acest moment este cea oferită de o lojă aflată mai sus de nivelul scenei, În fața, deși un pic lateral, instrumentelor de coarde grave, violelor, care reprezintă contraalto pentru familia viorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu ar fi putut să acționeze de unul singur. — Și atunci, de ce nu a zis ceva la proces? — I-au pompat ceva ca să-l facă să-și țină gura, i-au amenințat familia. Știi cum e. Nebe păși pe lângă uriașul candelabru din bronz care zăcea contorsionat pe pardoseala murdară de marmură. — Aici. Vreau să-ți arăt ceva. Deschise drumul, conducându-mă în marea Sală a Dietei, unde Germania văzuse ultima dată ceva ce semăna cu democrația. Deasupra noastră se înălța cochilia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am coborât din mașină. Interiorul nu era chiar ceea ce mă așteptasem să văd în sediul Sipo. Am stat puțin într-un hol al cărui element central era o scară cu ornamente aurite, decorată cu cariatide în mărime naturală, și cu candelabre imense. M-am uitat la Nebe, inducându-i din sprâncene că eram impresionat favorabil. — Nu-i rău, nu? zise el și, luându-mă de braț, mă conduse la glasvandul care dădea spre o grădină magnifică. Dincolo de ea, către vest, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Lima. Lui Zach îi plăcea să mă scoată la cină în restaurante cochete, retrase. Dintre ele, favoritul meu era Jo Jo, de pe East Sixty-fourth Street. Este chiar lângă Madison Avenue, are o ferestruică pe care se văd licărind lumânări și candelabre. Aici te poți lăfăi pe banchetele tapițate cu catifea, la mescioarele lăcuite cu negru. Pereții sunt zugrăviți cu un albastru șters, iar mesele de sus sunt separate cu panouri vechi și de demult. Sincer, acolo te poți simți ca și cum ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din New York. Chiar sunt alergică la pantofii aruncați te miri unde. Și nu pot fi prietenă cu o fată care se omoară după umerașele agățate pe bare în loc de mobilă. Eu pun mare preț pe calitate, înțelegeți? Am în sufragerie un candelabru superb, pe care l-am găsit la Paris, iar pe pereți fotografii și lucruri vechi, și o canapea albastru-deschis, moale, pe care mă întind și citesc sau ascult muzică ore întregi. Apoi, în dormitor am lenjerie albă, brodată, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
scălda nu e decât o vedenie. Chiar dacă realitatea poartă chipul omului cu cicatrice. Chiar dacă această noapte răcoroasă se vădește a fi cea din urmă pentru mine“. II În imensul divan al judecătorului, chipul lui Khayyam ia culoarea fildeșului În lumina candelabrelor Îndepăratate. De Îndată ce a intrat, două străji de vârstă mijlocie l-au apucat strâns de umeri, ca și cum ar fi fost un apucat primejdios. Și, ținut astfel, așteaptă În apropierea ușii. Așezat la celălalt capăt al Încăperii, cadiul nu l-a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i strigă unui chelner: — Jean, masa numărul 8 pentru doamna și domnul. Jean se prezintă instantaneu și-i conduce spre masa 8, amplasată foarte lateral. Lionel, ținând-o de braț pe Liliane, se îndreaptă spre masa centrală, așezată sub un candelabru fastuos. În drum, mângâie duios ananasul. Îi strigă lui Jean: — Jeane, te-ai înșelat: astăzi, asta e masa numărul 8. Jean are un schimb de priviri cu Robert, după care se apropie de masa centrală: — Vă rog să mă scuzați
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]