1,966 matches
-
simfonii cu-al toamnei cuvânt,/ Când crengile vieții se-nvârt că o dura.// Am pus în cuvinte și-n multe culori/ Chiar URA-nvelita-n poeme de zgură./ Din vârfuri de ramuri se scutură flori/ Și-mi picură-n suflet parfum și candori,/ Când crengile vieții se-nvârt ca o dură”. (AM PUS ÎN CUVINTE CE-AM PUS ȘI-N CULORI)... In inginera-poetă, Domnica Vărzaru, iși dau mana in bună înțelegere două aspect care par opuse: ancorarea în realitate și trăirea în emoție
POEZIILE DOMNICĂI VĂRZARU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366297_a_367626]
-
apa ochilor săi este liniștită, vei ști că totul este bine, dar... atunci când se tulbură, ceva nu este în regulă, fiindcă mama simte cel mai bine asta. Ea aude și mugurul verde al ierbii ce crește pentru copilul său! Bunătatea, candoarea, blândețea le citești în portretul mamei, iar freamătul său îți atinge pașii de departe. Gândul său veghează asupra ta permanent și împletește ghirlande din flori de noroc pe care ți le înșiră la gât sub formă de coliere strălucitoare. Mama
MAMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366399_a_367728]
-
Toate Articolele Autorului imagine sprințară Pe scena verde-i iarăși beție de miresme și-un basm vrăjit pictează simfonice culori, plutește-n aer cântec de note triumfale când primăvara-și duce corolele de flori. Ea îmi strecoară-n suflet miresmele candorii când hăulesc pe drumuri atâtea amintiri și-n pragul înserării aud iar glasul morii cum flutură-nspre mine parfum de vechi iubiri. Și văd prin ceața vremii, tablou în tremurare, chip candid ce-mi zâmbește pe sub răchiți trecând: imagine sprințară, ca
IMAGINE SPRINŢARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366511_a_367840]
-
căzut zăpezile pe tâmplă și-mi dă ocol neobositul corb. nopți peste nopți se-adună peste geană din amintiri fugare și tăceri, le cuibăresc adesea într-o rană și le îngrop în ziua cea de ieri. era frumos când născoceam candori și cerurile ne erau aproape, când viața o priveam în dulci culori, iar noaptea ne cădea ușor pe pleoape. mereu tu, rătăcito, și copil mereu, în lumea ta plecată în tăcere, ai aprins candele în empireu și te-ai ascuns
GÂND FUGAR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366549_a_367878]
-
09 mai 2017. imagine sprințară Pe scena verde-i iarăși beție de miresme și-un basm vrăjit pictează simfonice culori, plutește-n aer cântec de note triumfale când primăvara-și duce corolele de flori. Ea îmi strecoară-n suflet miresmele candorii când hăulesc pe drumuri atâtea amintiri și-n pragul înserării aud iar glasul morii cum flutură-nspre mine parfum de vechi iubiri. Și văd prin ceața vremii, tablou în tremurare, chip candid ce-mi zâmbește pe sub răchiți trecând: imagine sprințară, ca
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
stea, mă doare iar durutul uitărilor din mine și iarna care urcă argint pe fruntea mea Mă plec cu gândul către lumina ce pogoară în strai de sărbătoarea de mână să mă ia și îmbătat de pura și alba ei candoare iar plec către tărâmul de vise ce mă vrea Și trec apoi în firul de iarbă ce s-apleacă ... Citește mai mult ciob albitși cerul dând lumină din pulbere de stelerăstoarnă fire albe din ninse primăveri,și-aruncă peste-ntinderi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
aceeași pagină / nu mai descifrez / literele / se întunecă,, este o mostră de necăutare a rezolvării prin forță a problemelor umanității și ale individului, poeta rezumându-se doar la a lua act de desăvârșirea unui ritual cosmic, și supunându-se cu candoare, dar și majestuoasă relevanță, conștientă de asumarea vocației sale, supunându-se înscrisului implacabil, soartei. Acestă aplecare spre renunțare la lupta din războiul zilnic, nu este decât înțelepciunea prin care, autoarea reușește să se distanțeze de problemele care abundă, să privească
TAINA DE DINCOLO DE CUVINTE de MELANIA CUC în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366703_a_368032]
-
viață frustă. Aici ne apar tipologii diverse de oameni. O babă, gazdă de hoți, din „Pui de găi”, țiganca florăreasă, din pricina căreia taie sare la ocnă Năstase, osânditul, din „Tinca”, tâlharul cu figură de Adonys, din „Fătălăul”, spărgătorul pios din „Candori”, argintarul, fabricant de bani falși din „Lache”, milogul înzestrat cu har de vindecător din „Sfântul”, dezertorul mâncat de șobolani în beciul pușcăriei „Ion Ion”. Cina amară a deținuților din „Cina”, înregistrarea la morgă a decedaților din „Dimineața”, chinul recluziunii din
ESTE ARGHEZI UN POET OBSCUR? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365580_a_366909]
-
Sufletul lui Adrian Munteanu este în același timp, si materie și spirit, si păcat și inocentă, si constrângere și libertate, în el luptându-se Binele și Răul, ca forțe esențiale ale existenței, atestând autenticitatea unui candid sau numai setos de candoare, care se simte asediat de porniri “Într-n apus, suind din piept un tril. “ Al.Florin ȚENE Membru corespondent al Academiei Americană Română de Artă și Știința Președintele Național al Ligi Scriitorilor Români Referință Bibliografica: Paradoxurile din sonetele lui ADRIAN
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
azi. Fără ei am fi mai săraci, mai singuri și mai nefericiți. Și mai puțin iubiți”. La mulți ani, iubită Regină! Întoarcem, an cu an, câte o filă din cartea vieții Reginei, din cartea vieții Regelui. „Deși păstrează o anume candoare și inocență fără vârstă, Regele și Regina sunt oameni care s-au maturizat înainte de a ieși din copilărie. Poate de aceea au rămas copii în suflet chiar și la o vârstă avansată”, spune Alteța Sa Regală Principele Radu al României. Chipurile
REGINA ANA. FĂRĂ IUBIRE, PRAGURILE PUTEAU FI MINE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365597_a_366926]
-
contact cu jubilația în fața miracolelor vieții: „Inimă, ce rod al nectarului necules îți vorbește,/ încrucișează bătaia cu semnul meu dinadins,/ nu uita că mi-e frică și pune diseară să cânte/ samsarul cuvintelor tale învins...” Vârsta juvenilă pune sub semnul candorii motive lirice predilecte pe care poetul le va cultiva tradiționalist și euforic: „Maică a mea, sunt nebun de iubirea ce vine,/ nu mai știu cât de mult voi fi foc sau venin,/ podoabele sângelui meu se prefac dimineața în rouă
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
prezența fizică... Abandonând orice formă de cenzură sentimentală, poetul Theodor Răpan sintetizează o adevărată biografie umană: „În viața mea înspăimântare a fost totul! Mort nu mi-a plăcut niciodată! Am circulat între râs și surâs cu un funicular nevăzut al candorii. În genunchi am plâns, în genunchi m-am rugat! Uneori am râs cu lacrimi de rouă, alteori m-am lăsat mistuit de Cuvânt. De moarte mi-e teamă și-acum. De veșnicia ei, niciodată! Ceea ce este viu în mine a
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Orb” l-a asimilat până la lacrimi, înțelegând prin arta compoziției, că Borges e Borges, unic de altminteri, cum și Răpan e, inconfundabil, Răpan! La ultimul, fiecare rostire de cuvânt are o anume simbolistică, o anume conotație mitologică, dar și o candoare și gingășie dezarmante, totul fiind tras către Divin. Borges are și el momente divine, și el a închinat multe poeme marilor personalități literare, dar ceea ce îi unește îi și desparte! Iată, bunăoară, pentru Apollinaire, găsește o formulă-șoc. Reflintextul este realizat
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
la un adevărat dezgust față de literatură. Dar în momentul când nu mai simți nici o bucurie pentru lectură, te poți considera descalificat, în calitate de critic literar. Un ideal al criticii literare ar fi - oricât de departe ar merge profesionalizarea - să păstreze acea candoare inițială, acea capacitate pe care o aveam toți în adolescență de a ne bucura de o carte. Acel mod liber de a ne lăsa fermecați de frumusețea literaturii. Vreau să explic de ce mi-am intitulat conferința „Profesia de critic literar
CARTEA CU PRIETENI (L)- ALEX STEFANESCU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365702_a_367031]
-
Publicat în: Ediția nr. 706 din 06 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Ne întreceam să urmărim mișcarea Cristalelor gingașe-n dans de funigei... Prin voalul iernii-ți deslușeam candoarea Și gingășia pur-a jocului de miei... Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Valsam într-un ocean de alb sub zarea Cu străluciri de stele-n ramuri de polei Și îți sorbeam sărut, călcând
ÎŢI AMINTEŞTI? de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365752_a_367081]
-
Ediția nr. 712 din 12 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Să mă ridic dincolo de orizont obosit, dar iubind al nemărginirii fond respirind al nemuririi hâr peste al meu impus hotar. Sunt un impuls adus de sărbătoare prinosul se amestecă-n candoare, am în adâncul gândului un vis legat de un destin, un punct, un paradis. Și mă amestec cu volbura de luna din luciul ei puterea se adună prin scorbura durată în copac iar gândul doarme în hamac. Nu mă pedepsiți
ACACIA de PETRU JIPA în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365768_a_367097]
-
preacuvioasă?” Pe lângă culoarea verde pe care o atribui firelor de iarbă din anumite versuri, ceea ce o traduc prin anotimpul reînvierii și al speranței, albul invadează poemele în cartea lui Petre Ion Stoica, ceea ce îți dau acea senzație de liniște și candoare: îngerii care aleargă în vis cu poetul pe o câmpie, florile de salcâm asociată cu lumina din privirea senină, lumina zăpezii văzută prin „plicurile albe cu pliuri albastre”, iepure alb, lumina neonului, amintirile ca niște „fuioare albe de lână”, zăpada
PROPOZIŢIILE DE IARBĂ ÎN POEMELE LUI PETRE ION STOICA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2137 din 06 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366150_a_367479]
-
și pământ Editura Universitară București, 2015 Firimituri de frumos din „ramuri de lumină”. Acestea ne sunt oferite cu bucurie de autoarea de față, căutând cu o ansă de alun, locul magic unde sunt adânc ascunse „fântâni de vise”, „magie și candoare” pe care și-a propus să le destăinuie, lăsându-ne să-i pătrundem sufletul și gândurile. Pe linia subțire dintre zenit și nadir sau, cum spune chiar titlul cărții „Între cer și pământ”, acolo unde „trecutul poartă vălul de mister
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
Crăciunul, prieteni! Să vină Crăciunul... Îl simt, ( Cai, sănii și vremi troienite) Copilul din alt anotimp... Să vină Crăciunul, prieteni! Colinde pe uliți de sat, Verzi, cetini de brad, în pridvoare, Arome de timp-unicat. Să vină Crăciunul, prieteni! Cu daruri, candoare și mit ) Bunicul " certându-mă " tainic, Mustața-i zâmbind mucalit. Mi-e dor de bunica, de mama, De brad, turtă dulce sau ger, Mi-e dor de-un Crăciun de pe urmă... Umbrind aripi dalbe de cer. Să vină Crăciunul în
SĂ VINĂ CRĂCIUNUL! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366237_a_367566]
-
spre cetatea din vale, iar ceata de oșteni zorea în urma lor. * Mama îmi zice mereu ” Fii frumoasă, fii înțeleaptă, fii cu inima bună, căci ești fiică de împărat, mândria tatălui tău”. Eu o iubesc mult, căci mă priveste cu multă candoare și vrea să devin o fată fără cusur. Însă sunt curioasă din fire, și aș vrea pe toate să le știu. Ochii mei scrutează avid toate sertarele, toate încăperile din palatul tatălui meu. Lumea din cetate mă îndrăgește, căci sunt
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
sau ale celor din orientul îndepărtat antic le comunică; poezia lui Nichita Stănescu se întoarce, prin aceasta, la vârsta la care poezie și filosofie erau încă indistincte; pentru a-și păstra, totodată, aerul de supremă naturalețe, de copilărească gingășie și candoare; dacă ne-ar tenta etichetele, i-am zice suprarealism naiv, dar termenul spune prea puțin și duce, totuși, prea departe; poetul caută temeiurile originare ale muzicalității și nu le găsește în panoplia mijloacelor poetice frecventate de nume ilustre, ci în
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
în fiecare an, o stare specială. Sursă incontestabilă de lumină sufletească, primăvara dăruieste un alt veșmânt lumii. Duioșia cerului de primăvară, blândețea păsărilor, îmi renasc toate petalele inimii, reamintindu-mi că iubirea înflorește acum, cu lacrimi de cântec, înmiresmată de candoarea și fragilitatea emoțiilor dezghețate. Vă doresc să aveți lumină în suflete, să iubiți cu aceeași intensitate tot ce vă înconjoară, să îmbrățișați cu bucurie minunile acestei perioade. Mărțișorul să vă fie zâmbetul florilor si gândurilor sincere dăruite sau primite. O
MESAJ DE MĂRŢIŞOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351855_a_353184]
-
Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Un clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui soartă Vrea s-ofere caraghios din puținul ce îl are o aromă caldă, un miros amețitor de verdeață și candoare albă, ca și gândul păcătos remarcându-ți piciorușele înalte ce pășesc victorios prin zăpada afânată peste noapte. Astea-s vorbe azvârlite-n astre Șoapte stârnite din lună când universul străbate prima zi de primăvară! Referință Bibliografică: Ghiocelul imperfect / Aurel Avram
GHIOCELUL IMPERFECT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351992_a_353321]
-
văpaia soarelui se închid ca o umbrelă în bătaia vântului. Pe pământ, plină rouă, volbura-nsetată, și-a deschis splendid corola-n sidef irizată. E rochița rândunicii, elegant o-mbracă, fracu-i negru-albăstrui, coadă bifurcată. Azi trăiesc o reverie, plină de candoare, rândunica cuib își face, pentru oușoare. Rândunelul o ajută, cuibul să-și creeze, arhitecți ingenioși, sus pe metereze. Au cărat în ciocul mic iarbă și nuiele împletind un coșuleț trainic pentru ele. Au depus ouțe-n puf, apoi le-au
GRĂDINA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351977_a_353306]
-
cu candele aprinse,/Mă-mbrac în straiele de sfânt,/ Prin mănăstiri de îngeri părăsite,/Când vreau Dumnezeirea să o simt.“(Joc de iubire ). Gavril Moisa este un sentimental rafinat pentru faptul că transfigurează în chip superior și controlat, reflecția lucidă, candoarea și iubirea. Ingenuitatea e mai degrabă un efect liric spontan împletit cu un reflex psihologic. Citind volumul acesta mi-am adus aminte de zicerea poetului german, Heinrich Heine care spunea:” Dragostea este o poveste străveche, care este întotdeauna nouă“ fapt
GAVRIL MOISA ZÂMBETUL CLEPSIDREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352390_a_353719]