5,781 matches
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > KEMET LA CANTINA RAFINĂRIEI VEGA. Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 607 din 29 august 2012 Toate Articolele Autorului 8 KEMETLA CANTINA RAFINĂRIEI VEGA. Nu ne putem mândri mulți că știm ce este o rafinărie! Mirosul de produse petroliere este specific orașului Ploiești. De cum te apropii de gară sau de oraș, din orice parte intri, te întâmpină acest miros. Dar într-o
KEMET LA CANTINA RAFINĂRIEI VEGA. de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355312_a_356641]
-
oameni care nu te lasă să intri cu chibrituri sau brichete. Fumătorii sunt luați în evidență și scriși într-un registru. Kemet intra și el pentru prima dată într-o rafinărie. Mergea lângă italian care avea să-l ducă la cantină. Aleile asfaltate ale rafinăriei erau mărginite de straturi cu flori și bazinele enorme cu produse petroliere te însoțeau peste tot. Ajunși la cantină, italianul l-a predat pe Kemet administratorului acestei secții a rafinăriei, căci cantina era o adevărată secție
KEMET LA CANTINA RAFINĂRIEI VEGA. de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355312_a_356641]
-
și el pentru prima dată într-o rafinărie. Mergea lângă italian care avea să-l ducă la cantină. Aleile asfaltate ale rafinăriei erau mărginite de straturi cu flori și bazinele enorme cu produse petroliere te însoțeau peste tot. Ajunși la cantină, italianul l-a predat pe Kemet administratorului acestei secții a rafinăriei, căci cantina era o adevărată secție. Aici serveau masa zilnic câteva sute de persoane, printre care și militarii care asigurau paza rafinăriei. Administratorul se numea Tudorică, toți se adresau
KEMET LA CANTINA RAFINĂRIEI VEGA. de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355312_a_356641]
-
să-l ducă la cantină. Aleile asfaltate ale rafinăriei erau mărginite de straturi cu flori și bazinele enorme cu produse petroliere te însoțeau peste tot. Ajunși la cantină, italianul l-a predat pe Kemet administratorului acestei secții a rafinăriei, căci cantina era o adevărată secție. Aici serveau masa zilnic câteva sute de persoane, printre care și militarii care asigurau paza rafinăriei. Administratorul se numea Tudorică, toți se adresau lui cu nenea Tudorică, fie tânăr, fie bătrân, fie șef sau subaltern. De
KEMET LA CANTINA RAFINĂRIEI VEGA. de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355312_a_356641]
-
multele întrebări, l-a luat de mână și l-a prezentat celor care erau în tura de dimineață. L-a dat pe mâna bucătarului șef Ilie Stârceanu. Acesta deja știa povestea lui Kemet de la tanti Maria care era bucătăreasă la cantină. I-au dat să mănânce cât nu putea să mănânce un copil și apoi l-au dus la sala unde se pregăteau zarzavaturile pentru mâncarea de prânz. Aici era un grup de femei și fete tinere care au încercat să
KEMET LA CANTINA RAFINĂRIEI VEGA. de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355312_a_356641]
-
la bucătari. Nu era timp de povești, mâncarea trebuia să fie gata la ora fixă. Kemet era învățat cu manevrarea lăzilor, așa că nu i se părea ceva greu, iar fetele chiar se mirau de îndemânarea puștiului. Referință Bibliografică: KEMET LA CANTINA RAFINĂRIEI VEGA. / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 607, Anul II, 29 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
KEMET LA CANTINA RAFINĂRIEI VEGA. de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355312_a_356641]
-
vârstă dintre noi. Seara când a venit magazionerul adusese cu el și o damigenuță de vreo 3 litri cu vin. Fără prea multe fasoane a tras masa în mijlocul camerei și ne-a întrebat dacă am mâncat. Noi aveam abonament la cantină, și așteptam ora mesei. Magazionerul a scos dintr-o valiză de lemn, cu care eram dotați toți, slănină sărată, un borcan de 800gr. cu tocană de legume și niște cepe, pentru fiecare câte una. A curățat cepele, a tăiat slănina
TUCHILATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355318_a_356647]
-
borcanul cu tocană de legume și ne-a invitat la masă. A început o pâine mare neagră de 2 kg., din aceea de 4 lei, pe care a început să o taie în felii mari cam cât o porție de la cantina. Noi stăteam liniștiți pe paturile noastre, fiindcă în cameră nu era decât un singur scaun. L-am lăsat pe magazioner în pace crezând că acesta va mânca singur. Dar nu a fost așa! Ne-a pus la fiecare în față
TUCHILATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355318_a_356647]
-
și noi la fel. Nu ne-am lăsat prea mult invitați, și a început rotirea damigenei pe la toate gurile însetate parcă de iuțeala cepei, și sărătura slăninii. Funcționarul era cel mai timid dintre noi, și a plecat spre masă la cantină, luând cu el și niște sufertașe să ne aducă și nouă mâncarea. După prima rotire a damigenei, limbile au început să se dezlege. Se discuta despre multe și de toate. Printre altele s-a deschis și subiectul ,,Tuchilata''! Referință Bibliografică
TUCHILATA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355318_a_356647]
-
El avea 32 de ani, ea 20. In vara acelui an mergeau la mare impreuna, in fosta stațiune „Vasile Roaita” si Preda ii trimitea un bilet de dragoste tulburator, a doua zi cerând-o de soție. S-au cunoscut în cantina Uniunii Scriitorilor, în 1952, și au avut atunci un mic schimb de cuvinte, nu foarte amabil. Apoi s-au ignorat reciproc. Doi ani mai târziu s-au revăzut la mare, în stațiunea “Vasile Roaită”. Marin Preda avea 32 de ani
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
de Jos, din Anglia, Elveția dar și pe cele din nordul, nord-vestul și estul Regatului întregit al României Mari: Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, Austria, Rusia ori Ucraina. Printre participanți, reprezentanți de firme private, corporații transfrontaliere, ale statului, toți luând masa la cantina școlii, frumos pavoazată și onorată de prezența elevilor fruntași și ai slujbașilor școlii. Pentru a nu mai vorbi de desele prezențe la Rucăr ale familiei dinastice regale, ale personalităților politice, culturale și științifice ale vremii din prima jumătate a secolului
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355452_a_356781]
-
importanță, mai plin de farmec pentru fetișcanele după are și eu eram tentat să-mi întorc privirea, mai independent față de Vâț, care nu ne dorea altminteri decât uniformi, cu nimic deosebiți unul față de celălalt. Mărșăluiam în rând câte doi spre cantină, unde urma să luăm cina, dirigintele nostru, maistrul Dobrică, rămăsese în urmă, așa făcea seară de seară, intra în prima bodegă întâlnită în cale, ne lăsa în seama omului său de încredere, Vâț, firește, care ne cătănea mai abitir decât
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
-mi mai stoarce o sticlă de răchie peste celelalte două, dar asta pentru mine nu mai avea nicio importanță. Important era doar că, spre disperarea lui Vâț, purtând eu acel chipiu, desigur, cu oarecare discreție, numai seara în drum spre cantină, toți trecătorii mă socoteau șeful coloanei de elevi, care, dintr-un capriciu, se instalase chiar la urma acesteia, lăsându-și cu larghețe subalternul să-și exercite și el autoritatea. Îmi aduc aminte că eram foarte încercat în seara aceea de
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
seara aceea de dorința cumpărării unui bloc-notes model nou, cu file detașabile, da la o papetărie aflată în drumul nostru, nu departe de locul unde coloana părăsea strada principală și, traversând un pasaj, curând se oprea înaintea ușilor înalte ale cantinei. Fiindcă de la bun început alungasem ideea unei înțelegeri cu Vâț, astfel încât să-mi îngăduie părăsirea coloanei pentru câteva clipe în dreptul librăriei, pentru că prețul învoirii în acele împrejurări nu putea fi decât unul singur, chipiul, fie să-l poarte el în
CHIPIUL ALB de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355421_a_356750]
-
grupul lui a fost mutat la Kovacica, o localitate aparținând tot Banatului de Sud, Voivodina, (Serbia), și mai departe, la minele de cărbuni de la Banovici, în nord-estul provinciei Bosnia-Herțegovina. La Banovici au rămas câteva luni. Nea Mitică a lucrat la cantina lagărului. Perioada petrecută la Banovici a fost marcată de multe evenimente care au afectat viața refugiaților. Dacă la început atmosfera părea primitoare, treptat lucrurile s-au înrăutățit, nemulțumirile în rândul lagăriștilor generând conflicte cu autoritățile iugoslave. Unii au încercat să
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356813_a_358142]
-
veche pușcărie din țara vecină, datând de pe timpul Imperiului Austro-Ungar. Apoi, a fost mutat la Kovacica, unde a stat două săptămâni. De acolo, a fost trimis la Banovici (Bosnia-Herțegovina), unde a rămas câteva luni, timp în care a lucrat la cantina închisorii. În acest timp, i-a fost dat să vadă și să traiască multe, dar mai ales, să cunoască o sumedenie de oameni, de toate felurile. Mi-a povestit de câțiva dintre ei care nu pot fi uitați, chiar dacă, de-
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356552_a_357881]
-
s-a făcut cu "pompă obicinuită"în fața întregului sat". Cheltuielile pe capitole ale anului bugetar 1941-1942 sunt total insuficiente, în condițiile uneii palete largi de necesități: combustibili, curățenie și întreținere, salarii servitori, mobilier și material didactic, cheltuieli cancelarie, chirie grădiniță, cantină școlară, construire două cămări cantină, reparații și stricăciuni cutremur, etc. Inspectorul școlar N. Bratu evaluează numai devizele de reparații la aproape 1 milion de lei, bani furnizați de ministerele patronale, ale Instrucțiunii Publice și Finanțelor (mai mult de jumătate), restul
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356652_a_357981]
-
obicinuită"în fața întregului sat". Cheltuielile pe capitole ale anului bugetar 1941-1942 sunt total insuficiente, în condițiile uneii palete largi de necesități: combustibili, curățenie și întreținere, salarii servitori, mobilier și material didactic, cheltuieli cancelarie, chirie grădiniță, cantină școlară, construire două cămări cantină, reparații și stricăciuni cutremur, etc. Inspectorul școlar N. Bratu evaluează numai devizele de reparații la aproape 1 milion de lei, bani furnizați de ministerele patronale, ale Instrucțiunii Publice și Finanțelor (mai mult de jumătate), restul fiind asigurați din donații, serbări
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XI) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356652_a_357981]
-
ce ocupație are, e o jignire. (Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău!) De dimineață Constantin s-a sculat mai vesel că niciodată. A urcat în tramvai și a coborât în centru. De acolo a luat.o pe jos spre cantină studențeasca. Privea la oameni și aceștia i se păreau niște rotite ce se mișcau haotic într-un mecanism, bine pus la punct, care marca oră exactă a societății noastre. Vitrinele împodobite cu gust îl îmbiau să intre. Imaginile lor rămâneau
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
de optimism. Își asculta pașii gândind că astfel și ceasul universului își măsoară distanțele marcând timpul. De fapt timpul este distanță, mai mare sau mai mică, general acceptată dintre două puncte din spațiu, gândi. Copacii de pe aleea ce duce spre cantină studențeasca, aliniați cum sunt, îi vedea că soldații ce dau onorul comandantului. Aproape de intrarea în cantină se întâlni cu un coleg de catedră. Își strânseră mâna. -Domnule Ene! -Da, domnule Magra! -Ce ocupație aveți, în afară de ... -Poet! Răspunse Constantin cu puțină
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
De fapt timpul este distanță, mai mare sau mai mică, general acceptată dintre două puncte din spațiu, gândi. Copacii de pe aleea ce duce spre cantină studențeasca, aliniați cum sunt, îi vedea că soldații ce dau onorul comandantului. Aproape de intrarea în cantină se întâlni cu un coleg de catedră. Își strânseră mâna. -Domnule Ene! -Da, domnule Magra! -Ce ocupație aveți, în afară de ... -Poet! Răspunse Constantin cu puțină mirare în glas. -Poeet!? -Ce, vă miră? -Auzisem eu ceva ... dar nu eram sigur. -Dar, cărțile
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
care o parte din universitarii de aici nu-l merită. Acesta spunea: „Academismul fără clasicism cu elementele lui romantice este scheletul unui mort!”. Celălat nu mai zise nimic. Se îndepărta grăbit pe aleea ce ducea în stradă. „Asta mănâncă la cantină. O plăti, oare? Am auzit că soția lui nu i-a gătit niciodată. Poate-s bârfe ... ”. Intra în cantină și se îndrepta spre linia de autoservire. Lua o tavă și puse pe ea o farfurioara cu o bucată de unt
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
este scheletul unui mort!”. Celălat nu mai zise nimic. Se îndepărta grăbit pe aleea ce ducea în stradă. „Asta mănâncă la cantină. O plăti, oare? Am auzit că soția lui nu i-a gătit niciodată. Poate-s bârfe ... ”. Intra în cantină și se îndrepta spre linia de autoservire. Lua o tavă și puse pe ea o farfurioara cu o bucată de unt, o bucățică de brânză topită învelita în staniol aurit, o cutiuța cu gem și apoi își turnă într-o
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A NOUA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356633_a_357962]
-
dea ocazie, umbla cu manivela prin tot liceul. Din cauza asta îl știa toată lumea de Manivelă. Și la meditații aducea din tablourile sale mai mici, organizase și expoziții personale, se pricepea, ce mai. Parcă-l văd ca acum, servea masa la cantină, se ștergea politicos la gură și apoi râgâia copios că de rușine mă uitam numai în jos să nu mă bufnească răsul. Să nu râzi, tinere, zicea, că râgâitul n-o fi el academic, dar ajută la digestie. Și cine
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 15 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355530_a_356859]
-
majori și vaccinați încă din copilărie; spera în urma acestor demersuri să-i fim recunoscători pe vecie, deci cum se spune ... oficia rolul de naș. Acesta a fost gândul lui Edy. Seara, când am plecat din Matei Voievod nu se deschisese cantina, unde luam masa pe blat și simțeam imperios pofta de a servi ceva lichid, însă Edy, îmi spuse sigur pe el: - Ai răbdare, în seara asta vom bea și vom mânca pentru o lună! Oricum, alți bani nu voi mai
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]