4,924 matches
-
cei din sală se face imediat. Este bine pregătit tehnic, are deprinderi corecte și este clar că e stăruitor în studiu. Stilistic diferite, lucrările au fost bine conturate - violonistul a știut să releveze epocile din care provin. Sonata de Brahms, capodoperă camerală dintre cele mai complexe, a conturat romantismul tânărului violonist, ce a fost susținut cu discreție de Clementina Ristea-Ciucu. Sonata de Ysaÿe a fost în seara aceea cartea de vizită a lui Aron Cavassi, care a prezentat-o ca pe
În Salonul de muzică al Muzeului Național ”George Enescu” by Ecaterina Stan () [Corola-journal/Journalistic/84104_a_85429]
-
vioara Bizanț după Bizanț, suitele vocale de Haikai, cei 33 Psalmi și Simfonia liturgică. Dacă nu ar fi scris decât Concertul Trinity pentru vioară și orchestră din ciclul Bizanț după Bizanț, poate că ar fi fost îndeajuns, să consemnăm o capodoperă a literaturii muzicale românești de care se va lega definitiv numele lui Theodor Grigoriu. Copilul-minune din Galați (născut la 25 iulie 1926) s-a bucurat de doua „întâlniri” artistice capitale de-a lungul vieții sale:în tinerețe, de George Enescu
Recviem pentru un singular arhitect al muzicii by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84189_a_85514]
-
Ovidiu, Orfeu, Dumnezeirea, apele, spațiul, antichitatea, determinând, după cum Maestrul o subliniază, perechi de intuiție-reație. Legat de aceste sugestii, fără a-și detalia sau epuiza panoramicul inspirațiilor, Thedor Grigoriu a mărturisit întotdeauna o mare prețuire pentru drumurile în timp ale unor capodopere, ce ar putea fi continuate prin abordări aduse către timpul nostru. Sunt posibile trasee pe care încercăm să le conturăm. Nu există neapărat un început pornind de la ce spune artistul: „Tradiția este o zestre, un memorial al izbânzilor noastre pe
?Via?a de crea?ie?, continuitate ?n timp a destinului artistului disp?rut - compozitorul Theodor Grigoriu by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84200_a_85525]
-
cu acel suflu al imagi- nației și al expresiei stilistice, prin puritate și frumusețe, la care se adaugă virtuozi- tatea de mare reușită. Interpretarea fiecărei piese din program s-a definit prin claritate și distincție și prin acea aureolare a capodoperelor la care nu acced fie și mulți dintre pianiștii care și-au cucerit celebritatea. Haruna Shinoyama a propus audienței Sonata pentru pian și vioară, nr. 7, în Do major, op. 30, nr. 2 de L. van Beethoven și Melodiile lăutărești
Doi tineri muzicieni niponi de excep?ie by Mircea ?tef?nescu () [Corola-journal/Journalistic/84206_a_85531]
-
acestea, premiera concertului-spectacol cu Oedip de Enescu, de la finalul ediției a treia, mai 1975, marcând astfel două decenii de la trecerea în eternitate a compozitorului. Spectacolul rămâne până astăzi, prin inițiativă, dar mai ales prin realizare și interpretare, singular în istoria capodoperei enesciene. Muzicologul și profesorul Mihail Cozmei nota imediat după eveniment: „Afirmând că prezentarea operei Oedip de George Enescu la încheierea celei de a treia ediții a Săptămînii Muzicii Românești a avut ținuta și dimensiunile unui eveniment muzical, înseamnă a spune
Festivalul Muzicii Rom?ne?ti, dup? patruzeci de ani! by Carmen Chelaru () [Corola-journal/Journalistic/84202_a_85527]
-
săvârșește în numai câteva clipe». Recitalurile de lieduri românești și rusești ale mezzosopranei Oana Andra, apoi ale sopranelor Mădălina Barbu și Silvia Micu împreună cu tenorul Adrian Dumitru, cu toții acompaniați la pian de Alexandru Petrovici, au constituit remarcabile evenimente, revelând adevărate capodopere necunoscute ale marilor compozitori de simfonii, oratorii și operă, Ceaikovski, Rahmaninov, Rimski-Korsakov. În cadrul tradiționalului Simpozion dedicat acestui mare capitol al istoriei liedului european au adus contribuții remarcabile compozitorii Carmen Petra-Basacopol, Cornel Țăranu, Adrian Pop și muzicologii Octavian Lazăr Cosma și
Mariana Nicolesco și deceniul renașterii liedului românesc by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84212_a_85537]
-
stilistice ale partiturii, fiind un profesionist de mare clasă. Felicităm conducerea Operei de a-l invita pe acest important muzician la București, într-o lucrare wagneriană dificilă și-l mai așteptăm și cu alte ocazii. Considerăm benefică această reprogramare a capodoperei wagneriene, dar ne exprimăm pe această cale speranța că o vom mai revedea mai des, întrucât spectacolul se impune ca o mare reușită a Operei Naționale într-un moment când în lume montările operei suferă distorsiuni și adaptări nefericite. Considerăm
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
cupola catedralei, unde s-a creat un punct acustic optim. Și ce putea fi mai potrivit pentru muzica lui Bach, decât o catedrală, locul în care s-au născut și au fost interpretate în urmă cu aproape trei sute de ani, capodoperele artei baroce. Chiar și viorile Stradivarius au răsunat mai întâi, în Catedrale. Deosebit de inspirată a fost modalitatea de iluminare în timpul spectacolului. Cele două reflectoare așezate pe pardosea, revărsând o lumină difuză doar pe interpret, restul cadrului fiind într-un semiîntuneric
Stradivarius, la malul mării by Mariana POPESCU () [Corola-journal/Journalistic/84238_a_85563]
-
și a aplicat cu maximă acuratețe adevărul despre compozitor ca prădător de imagini sonore, și l-a transpus cu curaj în melodii, armonii și ritmuri. Muzica sa, mereu imprevizibilă, poartă marca unui imens talent, de la bijuteriile pentru pian solo la capodoperele muzicii corale (precum vertiginosul și energicul Dar de nuntă), de la zglobiul Cvartet de coarde și elegiacele cântece pe versuri de Eminescu, la monumentalul și fascinantul Concert pentru pian și orchestră. Am avut posibilitatea de a-i programa și cânta
Radu Paladi - o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]
-
slav și textele specifice lumii catolice, atât de des întâlnită în muzica țărilor din zona centrală a continentului european (Cehia, Polonia, Slovacia). Spre încântarea publicului, prima parte s-a încheiat cu două fragmente din celebra partitură Vecerniile de Serghei Rahmaninov, capodoperă ce ilustrează desăvârșit spiritul ortodoxismului slav, și în special al celui rus. Cea de a doua parte a concertului a debutat cu un moment dedicat cântecelor și colindelor tradiționale slave (cehe, poloneze, slovace și ucrainene), maestrul Dan Mihai Goia marcând
Spirit slav în glasuri românești by Mădălin Alexandru STĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/84261_a_85586]
-
-l în toate cele 4 colțuri ale lumii. În booklet este prezentat cu căldură de lector univ. dr. Andreea-Aura Grigoraș: „Claritatea și sinceritatea expresiei muzicale, coloritul și amplitudinea dinamicii, precum și sensibilitatea și entuziasmul retoricii caracterizează interpretarea de față a acestor capodopere - pe nedrept neglijate - dedicate viorii solo”. De notat că în 2012 muzicianul a publicat la aceeași editură un amplu studiu muzicologic dedicat acestui ciclu de sonate, „Telemann - stilul galant al în creația pentru vioară solo”. Bogdan Ota: „Day of Wrath
CD-uri by Florin-Silviu Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84254_a_85579]
-
Mircea Vintilă, în 1990 cântă la evenimentele din Piața Universității, în balcon, apare pe discuri colective; filolog ca formație, absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universității București, se manifestă și ca traducător, publicist, critic muzical și realizează traducerea modernă a capodoperei cantemirene „Istoria ieroglifică”. Și iată că abia acum lansează ...primul său CD de autor, cu ajutorul lui Mircea Rusu, la casa de producție EL-RA Consult . În Grant Studio au lucrat Florian Rusu, Ștefan Orfescu, Paul Arva, Iulian Udrea, pentru a
CD-uri by Florin-Silviu Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84254_a_85579]
-
am mai spus și altă dată, în muzică sunt multe, multe minuni posibile. Este de înțeles astfel impactul aproape sentențial pe care Daria Tudor l-a avut asupra asistenței. Daria Tudor într-un permanent crescendo muzical și spectacular în celebrarea capodoperelor, este vijelioasă, fremătătoare și impetuoasă, are capacitatea de a genera empatii și simpatii, are temperamentul acelor spirite destinate a se adresa, cu arta lor, multora și câtor mai mulți. Conștiință artistică, instinct interpretativ, o realitate nouă în tratarea pianului, sunt
Recitalul pianistei Daria Tudor by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/84297_a_85622]
-
Într-o călătorie pe care am făcut-o recent în Slovacia, aflându-mă la Bratislava, frumosul oraș de la Dunăre, am fost atras instantaneu de afișele care anunțau Recviemul de Mozart la catedrala Sf. Martin. Atracția de a auzi această capodoperă într-un cadru atât de special, m-a condus acolo, sub arcadele acelei impresionante arhitecturi. Larga sală era plină până la refuz și audiența era copleșită de o stare emotivă abea disimulată. Din program am văzut că muzicienii interpreți sunt Orchestra
Mozart la Bratislava by Mircea Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/84255_a_85580]
-
o datorăm lui Blaise Pascal care spunea că „Experiența ne face să vedem o deosebire enormă între religiozitate și bunătate...” Linia dirijorală indusă orchestrei, coriștilor și soliștilor de maestrul Konstantin Hiller, a gravitat însăși în ivirea cu imaginile muzicale ale capodoperei, cu acest bine. Sigur, muzica acestui Recviem este cunoscută. Ceea ce a fost o noutate - cel puțin pentru mine - a fost interpretarea dirijorală ca expresie a rațiuniii supreme. Și aici nu există alter ego. Acest lucru s-a vazut și în
Mozart la Bratislava by Mircea Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/84255_a_85580]
-
Iorgulescu (Revuluția), Laurențiu Profeta (D’ale Carnavalului - balet), Emil Lerescu (operă cu titlul omonim), Anatol Vieru (teatru instrumental: Telegrame, Un pedagog de școală nouă ș.a.), Leonard Dumitriu (două opere de cameră și două opere într-un act) și în sfârșit capodopera O noapte furtunoasă aparținând lui Paul Constantinescu, re- construiesc prin intermediul artei sunetelor caractere ce par a exista dintotdeauna, cu false aspirații, care se mișcă în cerc fără dorința reală de progres. În 2009, ONB a inițiat un concurs menit să
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
alcătuit din lucrări reprezentative ale repertoriului violonistic și cameral, pe care Enescu însuși le-a cântat cu mare succes pe marile scene ale lumii. În deschiderea recitalului, Gabriel Croitoru și Horia Mihail au interpretat Sonata „Trilul diavolului” de Giuseppe Tartini, capodoperă a genului, considerată de-a lungul timpului, grație inovațiilor aduse în tehnica instrumentului, o probă de încercare pentru violoniști. De la primele sunete, publicul a fost fascinat de frumusețea și noblețea sonorității violonistului, care a reușit să confere expresivitate și sens
Vioara lui Enescu by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84301_a_85626]
-
și meditația filozofică. Interpreții au întruchipat cu multă sensibilitate și măiestrie universul sonor original, specific poemului, în care muzica, poezia și pictura se află într-o simbioză particulară. Recitalul s-a încheiat cu Rapsodia de concert „Tzigane” de Maurice Ravel, capodoperă violonistică ce încântă publicul de pretutindeni. Scrisă în anul 1924, lucrarea stă mărturie pentru capacitatea inventivă a compozitorului, care evidențiază în mod strălucit posibilitățile sonore și virtuozitatea instrumentului. Elaborată în stilul rapsodiilor lui Liszt, în care părțile lente, cu caracter
Vioara lui Enescu by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/84301_a_85626]
-
și expresive. Publicul a apreciat firescul cu care s-a desfășurat discursul muzical, sentimentul continuității și preocuparea de a integra detaliile în liniile mari ale arhitecturii muzicale. În partea a doua a recitalului, Constantin Ionescu-Vovu a prezentat publicului o altă capodoperă a repertoriului pianistic: Sonata în la major D 959 de Franz Schubert, lucrare de ample dimensiuni, creată de compozitor în anul 1828, remarcabilă prin profunzimea expresivă și semantică, prin diversitatea sentimentelor pe care le evocă. În prima mișcare Allegro, interpretul
Pe scena Ateneului by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84298_a_85623]
-
Andrei Moisoiu (Google) Mircea Badea a comentat în stilul caracteristic numele a două sate din România. Comuna Pârjol din județul Bacău, are ca sate aparținătoare Băsești și Hăineală. „După părerea mea, este o capodoperă. Nici Michelangelo, când picta Capela Sixtină, nu a fost mai încărcat cu har, decât este încărcată cu premoniție această construcție geopolitică”, a spus realizatorul emisiunii "În gura presei". „În comuna Pârjol, satele Băsești și Hăineală. Nu există și o cișmea
Cum se numesc satele care l-au făcut pe Badea să exclame: Asta-i culmea! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/77583_a_78908]
-
le-a luat Băltărețu de la mezat, la Cochii Vechi, pe trei și patru mii de lei, galbenul valorînd șapte lei. Unde e astăzi averea Băltărețului? Nimeni nu știe" (Băltărețu). Moștenirea pur literară a lui Ion Ghica se reduce la cîteva capodopere (Din vremea lui Caragea, Școala acum 50 de ani, O călătorie de la București la Iași și alte cîteva), unde evocarea unui trecut deja extrem de depărtat se produce cu distanțarea marcată a naratorului față de lumea pusă în scenă. Există chiar și
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
cu distanțarea marcată a naratorului față de lumea pusă în scenă. Există chiar și o scrisoare-nuvelă, în care prozatorul, fără să renunțe la principiul său -, adică la evocarea unui episod semnificativ din trecut -, oferă cititorului o aură de imaginar asumat. Băltărețu, capodoperă între capodopere, posedă toate ingredientele bine dozate ale scriiturii lui Ghica: descrierea Bucureștilor la începutul secolului al XIX-lea, surprinderea unui moment crucial din istoria națională (apelul boierilor români către Napoleon Bonaparte), schițarea cîtorva portrete memorabile (domnitorul isteric Mavrogheni, "prințipul
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
marcată a naratorului față de lumea pusă în scenă. Există chiar și o scrisoare-nuvelă, în care prozatorul, fără să renunțe la principiul său -, adică la evocarea unui episod semnificativ din trecut -, oferă cititorului o aură de imaginar asumat. Băltărețu, capodoperă între capodopere, posedă toate ingredientele bine dozate ale scriiturii lui Ghica: descrierea Bucureștilor la începutul secolului al XIX-lea, surprinderea unui moment crucial din istoria națională (apelul boierilor români către Napoleon Bonaparte), schițarea cîtorva portrete memorabile (domnitorul isteric Mavrogheni, "prințipul Zamfir", Manea
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
o operă. Redusă la o formulă acceptabilă pentru copii, la ideile esențiale, accentul cade pe muzică în primul rând și apoi pe spectacol. Astfel, este suficientă o privire pe cele peste 40 de titluri din repertoriu ca să observi prezența unor capodopere ale teatrului liric: opere mai puțin cântate de Rossini, Pergolesi, Mozart, Cimarosa, Haydn, Menotti, în curând Puccini etc. La acestea s-au adăugat în ultimele stagiuni două muzicaluri originale, "Noaptea furtunoasă" și "Piatra din casă" de tânărul compozitor Roman Vlad
"Opera Comică pentru Copii" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/7769_a_9094]
-
Dumitru Avakian S-au împlilnit recent cincizeci de ani de când, pe scena primului teatru liric al țării, luminile rampei au marcat prima montare românească a "Oedipe"-lui enescian, una dintre cele câteva capodopere ale teatrului liric european din prima jumătate a secolului trecut. Opera bucureșteană deține un titlu de glorie în a fi găzduit această montare realizată cu concursul unei echipe de aur, artiști de primă linie în galeria marilor muzicieni ai timpului
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]