1,657 matches
-
dimineața Portocală ne-a „băgat În priză“. Pentru că tragerile sînt peste cîteva zile, am făcut exerciții de tragere, lungiți În singurele bălți care există pe o rază de cîteva mii de kilometri. Conflictul cu santinele revoltate de cruzimea stupidă a caporalului a devenit o parte din spectacolul zilnic. Cum uneori e bine să vezi și profitul din părțile rele, aș spune că partea bună e că frigul și mizeria Împiedică o infecție mai veche să mi se vindece. Degetul mare de la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spune că partea bună e că frigul și mizeria Împiedică o infecție mai veche să mi se vindece. Degetul mare de la mîna stîngă arată ca o prună, pe care stă cu greu lipit un plasture. Îl fac direct responsabil pe caporalul Portocală de o posibilă cangrenă, vindecabilă doar prin amputație; se sperie și mă lasă să merg la infirmerie, așa că o jumătate de zi scap de instrucție. Dar, ca să nu fac drumul degeaba, Îmi zice să iau cu mine și căruciorul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-ți bate capul, n-ai de unde să știi. Dacă e să fie nevoie..., zice el. Deocamdată nu s-a pus problema. Dar ce ți-a venit? Portocală mă ia În primire. S-a făcut repartizarea pe tunuri și facem instrucție. Caporalul n-are milă de noi, așa că ne sar ochii și, după cele trei zile petrecute acasă, nu Înțeleg ce dracu’ caut aici, cățărîndu-mă și dîndu-mă jos și apoi cățărîndu-mă iar pe un tun Îngropat Într-un mal de pămînt, Într-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pedepsește cu arest, Îmi spune el. O altă pedeapsă pentru nesupunere ar putea să vină pe linie de Partid, el avînd și această calitate de secretar al Biroului Organizației de Bază. Ca să evităm aceste neplăceri, continuă el privindu-l pe caporalul Portocală, soldatul nedisciplinat trebuie să scoată jumătate din conținutul haznalei comune care se află la gardul unității și să-l Împrăștie pe cîmp. Acum, pe loc. Iar Portocală, nu se știe de ce, e de acord cu tot ceea ce tocmai a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e riscant, după 11 noaptea nu se mai circulă pe alei și, teoretic, santinelele au dreptul să tragă În oricine nu răspunde la protocolul obișnuit - parolă, răspuns la parolă, tot dichisul. Iar noi, evident, nu avem de unde să știm parola. Caporalul spune că am putea să mergem să le furăm la 8 seara, cînd e Întuneric, dar aleile nu sînt restricționate. E atît de convins că planul o să meargă, Încît vede treaba asta ca pe o campanie pe termen lung. Mă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
urîți, dar probabil că nici nu se pot tăia. Evident, nu prea sîntem nici cine știe ce tăietori de lemne. Nici unul dintre noi n-a tăiat În viața lui un lemn. — SÎnteți răcani la bateria de artilerie, nu? Pe voi vă bulește caporalul ăla damblagiu? Semnele sînt bune, chiar dacă nu știm unde poate duce Întrebarea lui. Situația nu și-a epuizat Încă potențialul de pericol, așa că Încerc să o dezamorsez cu prudență, recurgînd curajos la trucul milei. — Da, noi sîntem. Dar problema e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
milei. — Da, noi sîntem. Dar problema e alta. Am rămas fără cărbuni și de o săptămînă e un frig În dormitor de-ți Îngheață inima. Soldatul se uită la noi uluit. — Păi și de ce dracu’ n-ați venit să cereți? Caporalul ăla nu s-a gîndit să vină să ne ceară o stivă de lemne pînă vă aduc cărbuni? Bă băieți, ce-i cu voi? Comandantul gărzii a crezut că au intrat În unitate niște țărani să fure. Cred că, așa cum
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În cazul meu, emoția e dublă, pentru că mă vedeam Închis În arest În ziua În care ar fi trebuit să mă transfer la o unitate aproape de casă. — Luați-le și duceți-vă cu ele. Și spuneți-i tîmpitului ăla de caporal al vostru să treacă mîine- dimineață pe la corpul de gardă să vorbească cu comandantul gărzii. Plec din Bărăgan, ies pe poarta unității după ce mi-am luat la revedere În fugă de la băieți. Portocală a făcut În așa fel ca momentul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am mai căcat-o o dată, pentru că veteranii au mirosit În mine un pilos. La Bateria a 2-a mai sînt vreo patru craioveni sclifosiți. Care au apărut În unitate de la jurămînt Încoace. Mi-a mai zis și că el e caporal și că e șoferul comandantului. Și că e unul din veteranii ăia de care ar fi bine să te ferești, pentru că e un nemernic. Părea că nu glumește. Mă rog, cam asta le-am relatat, dar versiunea necinematografică - fără detalii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trag spre cerul Înstelat, răcnind: Ay chingar! — Să nu-ți imaginezi că o să mai ai ocazia să mergi cu mașina comandantului, Îmi zice șoferul cînd ieșim din zona comandamentului, spre capătul pistei. Cum o fi asta să duc eu, ditamai caporalul, un răcan căcăcios cu limuzina unui colonel? Îmi rînjește și se Întinde brusc să deschidă ușa, călcînd ușor frîna. — Soldatul merge pe jos de aici. Sar din mers, fără să comentez, ținîndu-mă după valiză. Ajung În baterie cînd se dă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rînjește o măsea de alpaca, ca un ticălos de mahala dintr-un film pentru copii. Așa cum se vede din fundul magaziei de muniție, care se află la rîndul ei pe fundul unei tranșee ce traversează o biută de pămînt, profilul caporalului Porcescu pare efigia unui Împărat roman dement, proiectată pe cerul cenușiu. Are o privire Încruntată și tulbure, cîteva smocuri de păr i- au ieșit de sub bonetă și Îi stau lipite de fruntea lucioasă, aburită, chipul gușat ar putea fi efectul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spune că Porcescu e cioban. Cred că pot să-mi dau seama, pare un sălbatic. — Nu, e cioban, asta face la el acasă, crește oi, precizează el și rîde. Bănuiesc că ar fi trebuit să crească porci, nu? Pe celălalt caporal Îl cheamă Cerbu, nu știu dacă are un metru șaizeci - dacă soarta nu ține cu tot dinadinsul să fie ironică și cu el, ar trebui să-l cheme Puric. Pare un om al regulamentului, deși Cristian Îmi spune că și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Sau de parcă el ar fi de pe altă lume. Sau de parcă toată lumea ar fi de pe altă lume. Ceva Îl nemulțumește În permanență, dar nu se exprimă niciodată, doar că-și schimonosește chipul, mai ales cînd Îi apar prin preajmă personaje precum caporalul Porcescu sau locotenentul Stanca. E un om bun și probabil că e și un militar bun. Nici una, nici alta nu-i folosesc la nimic - cel puțin așa Îți vine să crezi, văzîndu-i aerul Înfrînt. Se Învîrte și el pe aici
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fierbem În ele ceaiul pentru cină - primim asigurări că e o practică uzuală, așa că să lăsăm mutrele. SÎnt făcut din dimineți chioare de instrucție, din igienă precară, din ture de planton În care lustruiesc bocancii camarazilor, năuc de somn, În timp ce caporalul de serviciu adună gărzile spectrale și zgribulite din posturile de la depozitul de muniție, de la parcul auto și de la gardul vestic al bateriei. SÎnt făcut dintr-o serie de amenințări și promisiuni din partea veteranilor - unele se Împlinesc, altele nu. SÎnt făcut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sfîrșește În miezul capului, căutînd soluții. Una sau alta, se pare că acele uși care au fost Închise au Început să se deschidă, iar noi, ca niște gîngănii minuscule, primim În antene această informație. Presimțiri incredibile care ne tulbură mințile. Caporalul Cerbu iese fără chef din punctul de comandă, așa că ne lasă să mai fumăm o țigară. Ne spune că Tovarășul urmează să plece din țară În Iran și sîntem, așa cum se Întîmplă În astfel de cazuri, În consemn - un fel
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
prost, ba chiar mi s-a părut că are un soi de onestitate pe care, În ciuda dimensiunilor minuscule, reușește să ne-o impună și nouă: dacă sîntem În armată, să ne purtăm ca niște soldați. Nu Întîmplător l-au făcut caporal. Dar acum pare să-și fi pierdut prestanța, se bîlbîie. Și are această figură comică, parcă e piticul de porțelan din fundul grădinii. Tot din punctul de comandă iese la un moment dat și locotenentul Soare, care se duce spre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cel Frumos. Cuvintele conspiră cu aerul de om dus cu pluta, iar efectul e suprarealist. Ce dracu’ tot vorbește acolo? Ce dracu’ tot vorbesc ăștia toți? Locotenentul Soare are un profil ușor Îngîndurat, conturat pe cerul roșu. La fel și caporalul Cerbu. Privind spre ceva ce numai ei văd. Par atinși. Ce informație au primit ei În antenele lor de gîngănii? Ziua de 18 decurge plat, dar În rutina programului se simte o tensiune care se consumă În cîteva episoade cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În coasta lui Marcel, cu gura căscată, vrea să prindă bilet În rîndul Întîi, poate că are și el cîteva Întrebări de pus. Și povestea merge mai departe În același fel. Instrucția obișnuită e Înlocuită de ore de cunoaștere tehnică. Caporalii ne prezintă piesele tunului și rolul servanților, ne explică cum se calculează distanța de tragere și alte lucruri care sînt departe de a ne capta atenția. Dintre toți craiovenii am rămas doar trei la tunuri. Cristian a reușit cumva să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
una din mașinile acoperite cu plase de camuflaj de la capătul bateriei și apasă butoane. Toți acești băieți au reușit cumva să scape, să frece menta În locuri unde nu trăiesc cu amenințarea instrucției, a măștii de gaze, supuși capriciilor unui caporal pe care nu știi din ce Îl apucă. Așa că la tunuri rămînem doar trei craioveni. Marius e un lungan cu un aer placid, e ultimul aterizat În această adunătură bizară de soldați. Din motive doar de el știute, nu are
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
totuși niște tipi cu potențial, merităm mai mult, dar iată că acum sîntem AICI, stînd pleoștiți pe lăzile de muniție, sub un mal cenușiu de pămînt și o burniță care se transformă Încet În lapoviță, belind absenți ochii la un caporal tîmpit care n-are nici o șansă să ne bage În cap numele pieselor de tun. Pentru că, sub masca asta plată, sîntem foarte ocupați - ne fabricăm destine nemaiauzite În abisurile conștiinței, În cel mai intim teritoriu al ființei noastre, săpăm cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un calcul cît se poate de greșit. În curînd se Întunecă și programul la tunuri se Încheie. Cineva trebuie să plece cu bidoanele să ia cina de la cantină și să o aducă În baterie. Pentru că nu se oferă nimeni voluntar, caporalul de serviciu se vede nevoit să numească el doi soldați. Unul sînt eu, celălalt e Moise, un constănțean cu o față lată și un nas lung și ascuțit, ca un ardei. O să treacă Barbu de la Bateria a 2-a să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu alarma care s-a dovedit În cele din urmă reală. Totuși, Moise e vesel, nu are nimic, radiografiile sînt bune, cîteva contuzii nesemnificative. E vesel și pentru că are perspectiva unei vacanțe de Sărbători În spital - față de un Crăciun cu caporalul Porcescu, răcnind de pe biuta tunului celebra replică „Culcat - Salt Înainte!“. Așa că povestea lui apocaliptică, spusă pe acest ton vesel, pare o gogomănie. Țăranul Îl privește incredul, În timp ce se extrage de sub pătură și Își caută pantofii pe sub pat cu picioarele. Așteaptă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
VÎlcea. (Mă gagiule, da’ tu ce pățiși mînca- ți-aș de sameni așa tare c-o mumie? Ia vino la baba să-ți ghicească.) Se mai vede cum mă sui În primul tren spre Craiova În același timp cu un caporal care are o raniță plină cu pîine de țară - tipul are o figură familiară, e din Craiova, e curier la o unitate de tancuri, l-a trimis un căpitan cu ordin de serviciu să-i facă un comision, prilej cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
strălucesc ochii de admirație (Ai fugit din spital? Băi, dar ai ceva sînge În instalație! ) și Îmi promite că măcar pînă În gara din Craiova o să mă acopere el În caz că dăm peste patrule de gărzi patriotice. Apoi se vede cum caporalului, cînd gărzile patriotice deschid ușa compartimentului (niște adolescenți agitați, legați la cap cu fulare și purtînd niște brasarde tricolore), i se asprește aerul fin și Îi pune să cînte cîntece militare, să salute regulamentar un superior, să numească trei piese
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dorm cu cineva În pat. Aș dormi cu plăcere chiar și cu una din cele două băbuțe, jur - chiar cu amîndouă, dacă altfel nu se poate. Ca să nu vă faceți o idee greșită, ar trebui să vi-l prezint pe caporalul Porcescu - probabil că În clipa asta visează că-mi mănîncă creierul, după ce mi-a deschis țeasta cu un ferăstrău. Așa că orele serii mă prind Împărțind chinuit un pat cu Claudiu, Într-un salon a cărui capacitate a fost dublată. Toată lumea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]