3,744 matches
-
intensă, încât sărea pe loc și scâncea de poftă. Când a murit la vârsta de 23 de ani, era încă un animal, un fel de cățelandru sfrijit care abia dacă aducea a ființă umană când dormea în patul celulei sale captive. Autopsia a relevat că cortexul său era incomplet dezvoltat, deși dimensiunile sale ar fi fost suficiente pentru a justifica certitudinea unei posibilități de funcționare. Și dr. Kair încheie: ― La, nivelul actual al cunoștințelor noastre despre creier, noi l-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
intensă, încât sărea pe loc și scâncea de poftă. Când a murit la vârsta de 23 de ani, era încă un animal, un fel de cățelandru sfrijit care abia dacă aducea a ființă umană când dormea în patul celulei sale captive. Autopsia a relevat că cortexul său era incomplet dezvoltat, deși dimensiunile sale ar fi fost suficiente pentru a justifica certitudinea unei posibilități de funcționare. Și dr. Kair încheie: ― La, nivelul actual al cunoștințelor noastre despre creier, noi l-am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ÎNVĂLUIE DIN NOU CA UN GIULGIU TĂCEREA. TREPTAT, SE MAI RELAXĂ, CU ATÎT MAI MULT CU CÎT TREBUIA SĂ ÎNFRUNTE CURAJOS FIECARE FAȚETĂ A ACESTEI LUMI STRANII PREGĂTITĂ PENTRU EL \ CU TOATE SURPRIZELE EI \ DE FIINȚELE NEVĂZUTE CARE-L LUASERĂ CAPTIV. LE STÎRNISE INTERESUL CEVA DIN PERSONALITATEA LUI ȘI ACUM EL TREBUIA SĂ FORȚEZE LUCRURILE ȘI SĂ LE REȚINĂ ATENȚIA PÎNĂ CÎND DESCOPEREA SECRETUL PUTERII CU CARE-L ȚINEAU PRIZONIER. SE ÎNTOARSE BRUSC SPRE INTRAREA IMPUNĂTOARE A UNUI ZGÎRIE-NORI DE MARMURĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe Hedrock. Făcu cîțiva pași pe malul pîrîului și într-un tîrziu se gîndi: " Cum avea să... continue această investigație sensorială? Și de ce doreau să-l ucidă?" NU AVUSESE DE GÎND SĂ PUNĂ ACEASTĂ ÎNTREBARE DIRECT CELOR CE-L ȚINEAU CAPTIV, DAR, LUCRU SURPRINZĂTOR, PRIMI IMEDIAT RĂSPUNSUL. PARCĂ PLUTEA CĂTRE EL DIN CERUL ACELA ÎNTUNECAT FĂRĂ NORI, UN RĂSPUNS PRECIS ȘI \ FERIT DE ORICE PATIMĂ: \ NU SÎNTEM CEEA CE PĂREM A FI (SUNĂ GÎNDUL PĂIANJENILOR). NEAMUL NOSTRU NU ESTE, AȘA CUM AI SUGERAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o nișă protejată atent. Din acest punct al centrului de comandă, prin ferestrele largi care se deschid, se poate vedea o imensă mulțimea de trupuri umane prizonieră a abisului. Apropiindu-se de ferestre, Olrik pare să deslușească desenul unei lumi captive ce lucrează sub impulsul tiranic al bicelor care lovesc trupurile scheletice. Silueta unui complex industrial prinde contur sub ochiii lui Olrik și ai lui Sponsz. Un adânc care se ascunde sub adâncul de oțel și de beton a centralei eletrice
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care Tournesol era deținut putea fi doar bănuit - una dintre camerele de comandă în care erau adăpostiți tehnicienii bordurieni. Instinctul lui Milou nu putea da greș. La capătul acestor culoare luminate electric se afla temnița în care savantul era ținut captiv, în așteptarea prietenilor săi. Așteptat, miracolul se produse în cele din urmă. Milou se opri în fața unei uși blindate. Tintin apăsă discret pe clanță și, minune !, ușa nu fusese încuiată. Căci nimeni nu își putea imagina că vreun sclav din
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se întîmplase. Patru ani mi se păreau un abces. Încercam, mai ales, să uit că dintre toate cuștile prin care trecusem aceea era cea mai asemănătoare cu ce văzusem la circ. Gardienii semănau cu îngrijitorii, iar noi semănam cu animalele captive. O vreme, însă, toate străduințele mele s-au soldat cu eșecuri. Deținuții aveau parcă o pasiune specială să facă ultimilor sosiți o impresie cât mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă leg de copaci, strâns, cât mai strâns, ca să fiu sigur că golul de sub mine nu va reuși să mă înhațe. Pe măsură ce liana putrezea făceam să se nască alta, verde, mlădioasă, care, înfășurată în jurul copacilor, mă apăra și mă ținea captiv. Apoi în locul necunoscutului a apărut individul cu mers de pisică, iar eu am constatat că mă aflam în camera mea și mă miram de ce i se vedea individului umbra fără să fie nici soare, nici lumina aprinsă. "De ce m-ai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui, dar și mormântul lui. Poate nici pe Moașa n-a iubit-o. Într-un deșert, iubirea e la fel de rară ca apa". La ce-i servea puterea Bătrânului dacă nu se mai bucura de nimic? Era stăpân absolut, dar și captiv absolut. Trăia ca un ascet, ca un invalid, într-o peșteră strălucitoare, domeniul și închisoarea lui, mântuirea și blestemul lui, unde era și boală și bolnav. Și nu țineam, deloc să-i semăn, adică să mă frustrez și eu. Nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spre ieșire. Către orele două, orașul se golește încet încet, și vine momentul în care tăcerea, praful, soarele și ciuma își dau întâlnire în plină stradă. De-a lungul marilor case cenușii, căldura se revarsă fără încetare. Sunt lungi ceasuri captive care sfârșesc în seri fierbinți prăvălindu-se peste orașul ticsit și flecar. În primele zile de căldură, ici și colo, și fără să se știe de ce, serile erau pustii. Dar în prezent, prima răcoare aduce o destindere, dacă nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
casă, o familie, o țară, un destin. Curând sosesc vești proaste din țară. Regimul comunist devine tot mai tiranic și încep să dispară personalități importante ca Mircea Vulcănescu, Gh. Brătianu și alții. Azilanții trebuie să convingă Occidentul să salveze jumătatea captivă a Europei. Intelectualitatea franceză e prinsă în mrejele ideologiei comuniste, însă unii dintre ei încep să retracteze unele afirmații semnalând chipul stalinist al socialismului. Autoarea afirmă despre unii intelectuali francezi îndoctrinați: „încearcă să-mi explice de sus, mie, refugiată din
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
război deci, în loc să triumfe domnia păcii și a bunăstării materiale, a accentuat și mai mult teroarea, ridicând crima la rang de politică de stat. Uriașul conglomerat al U.R.S.S. care avea suprafața unui continent, a înglobat samavolnic și grupul țărilor captive, amenințând restul omenirii cu un nou război mondial pe plan extern. Pe plan intern - iadul biblic pălește pe lângă iadul diabolic patronat de „genialul, generalissimul, părintele tuturor proletarilor devenind „Lumii noi conducător și învățător”, așa cum era denumit atunci când i se atribuiau
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
acest fel nu va izbuti, fiindcă omenirea întreagă și chiar popoarele componente din fosta U.R.S.S. nu pot uita oceanul de lacrimi și sânge nevinovat - înlănțuind dorința de libertate a popoarelor. Tuturor acestor nostalgici și altora asemănători lor din țările captive să le spunem un hotărât NU! Niciodată omenirea normală nu va putea să-l absolve pe tiranul tiranilor de imensitatea și monstruozitatea acțiunilor sale criminale! Niciodată! Omenirea sănătoasă mental și moral vă atrage atenția să vă liniștiți și să vă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
două mâini se ocupau de tricoul ei, încercând să-l scoată, împiedicate însă de mâinile ei legate. Se produse o mică întârziere, până când simți cum banda adezivă de plastic din jurul încheieturilor era sfâșiată. Numai că mâinile îi erau în continuare captive. Fiecare era ținută strâns și ridicată, ca altă pereche de mâini să-i poată smulge tricoul de pe ea. Era acum doar în lenjerie. Ar fi vrut să fie înaltă, să-i copleșească pe acești oameni cu puterea furiei ei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se uită la ochelarii de soare. Îi ieșise în cale o afacere excelentă, ca un cadou lăsat în pragul ușii. Un negru care risca să fie arestat pentru vagabondaj dacă nu-și găsea de lucru. Urma să aibă un portar captiv pe care putea să-l pună la treabă pentru o nimica toată. Splendid. Era prima dată că se simțea mulțumită de când dăduse cu ochii de cei doi indivizi care îi terfeliseră localul. Plata este douăzeci de dolari pe săptămână. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un șoim de prerie, Îi explică Matthew, de obicei prin părțile astea sunt șoimi mici, negri, Merlin. Oricum, i-a plăcut de tine. A venit atât de aproape, Încât ai fi putut să-l prinzi. Cine-și dorește un șoim captiv? E un oximoron. — Oamenii Îi dresau, pe vremuri, zise el. Apoi se Întoarse spre ea și-i aminti că nu-i spusese de ce voia să plece. — Kitty, de ce ai plâns ieri, când ți-am arătat casa? — E o poveste lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
se întâmplase. Patru ani mi se păreau un abces. Încercam, mai ales, să uit că dintre toate cuștile prin care trecusem aceea era cea mai asemănătoare cu ce văzusem la circ. Gardienii semănau cu îngrijitorii, iar noi semănam cu animalele captive. O vreme, însă, toate străduințele mele s-au soldat cu eșecuri. Deținuții aveau parcă o pasiune specială să facă ultimilor sosiți o impresie cât mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă leg de copaci, strâns, cât mai strâns, ca să fiu sigur că golul de sub mine nu va reuși să mă înhațe. Pe măsură ce liana putrezea făceam să se nască alta, verde, mlădioasă, care, înfășurată în jurul copacilor, mă apăra și mă ținea captiv. Apoi în locul necunoscutului a apărut individul cu mers de pisică, iar eu am constatat că mă aflam în camera mea și mă miram de ce i se vedea individului umbra fără să fie nici soare, nici lumina aprinsă. „De ce m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lui, dar și mormântul lui. Poate nici pe Moașa n-a iubit-o. Într-un deșert, iubirea e la fel de rară ca apa”. La ce-i servea puterea Bătrânului dacă nu se mai bucura de nimic? Era stăpân absolut, dar și captiv absolut. Trăia ca un ascet, ca un invalid, într-o peșteră strălucitoare, domeniul și închisoarea lui, mântuirea și blestemul lui, unde era și boală și bolnav. Și nu țineam deloc să-i semăn, adică să mă frustrez și eu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În Întuneric, fără nimic altceva decît propriile-i gînduri de răzbunare, forțat să supraviețuiască numai cu carnea asasinilor pe care regele Îi trimitea cu regularitate să-l ucidă. Nebunul de alături construiește un labirint, Își dă seama Wakefield, iar creatura captivă În miezul lui sînt eu. Zace toată noaptea treaz, gîndindu-se la biata și trista bestie cretană. Poate că Întreaga arhitectură neagă natura, drept pentru care cere jertfă de sînge. Își amintește Înfiorătoarea poveste spusă de doamna Petrovici, cea despre meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Kevin care spune „mami ce e aceea glandă perineală?“, prima Întrebare din multele cu care Îi va flagela toată ziua pe cei din jur. O lume În care nici măcar Roma nu exista. COUNT TO SIX AND DIE. Emma se zbătea captivă Într-un grup de liceeni afectați de o formă ciudată de acnee, dând din coate pentru a-i face loc lui Kevin: Îl ținea ridicat de gulerul gecuței, căci, așa cum Îl strângeau Între acele picioare ostile, nu reușea nici măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trupuri care nu-l ascultă, altele în care nu poate să intre și mai târziu a aflat că sunt și unele care îl alungă fără veste. După cum mai târziu a trăit și experiența captivității. Existau oameni care îl puteau ține captiv. Stătea în sângele lor 40 de zile fără să poată ieși, până când aceia mureau, iar abia atunci era din nou liber. Se mai putea să evadeze și în alt mod, mai riscant și cu un deznodământ nefericit. Anume dacă pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
strâns lipită de pământ. Muntele mă prinsese în pânza lui de păianjen precum o muscă. Eram înțepenită, trupul nu mai voia să răspundă la comenzile ce i le dădea mintea. Cu o ultimă privire încărcată de suferință și teamă, familia captivă în jocul morții mi-a strigat un ultim adio înainte să fie înghițiți de gura pământului. Acum, revenită complet din starea de șoc, lovitura adevărului mă face să dau un pas în spate. Nu poate să fie adevărat! Nu trebuie
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
puteam ocupa mintea era întrebarea dacă Shalem știe sau nu că eu mă aflu în casa tatălui său. Începusem să mă îndoiesc că-și mai amintea de asistenta neîngrijită care o ajutase pe moașa surorii lui de lapte. Eram ținută captivă, fără răspunsuri, iar zidurile dintre apartamentele femeilor și cele ale bărbaților erau groase și în lumea palatului nu se putea face nimic să ni se întâlnească cărările. După mai multe zile, Re-nefer s-a interesat de Așnan, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
amară îi curse pe obraz. Îi era dor de mine... Sară m-a condus într-o cameră mică și mi-a spus că pot să dorm acolo. Se înnoptase... Liniștea era atât de apăsătoare! Nu puteam să dorm, mă simțeam... captivă! Nu știu de ce, nu puteam să stau treaza toată noaptea, în timp ce în cap îmi veneau o mie de gânduri care mai de care mai rele, așa că m-am strecurat afară. Dar nici n-am ieșit pe ușă ce scârțâia că
Poveste pentru micul prinţ. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_692]