8,551 matches
-
chipul tânărului cu barba roșiatică se făcu nevăzut, iar deasupra sa se ivi iarăși denecuprinsul cerului. 17. Dintr‑odată se lăsă o liniște deplină, care va spulbera sâcâitoarele bocete și cântări ale mulțimii; Încetase și scârțâitul, smucitura roților prin hârtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care‑i făcea atât de bine sufletului său după atâta vânzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scârțâitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ale mulțimii; Încetase și scârțâitul, smucitura roților prin hârtoape: carul se oprise locului. Și ăsta era tot vis? Acea potolire care‑i făcea atât de bine sufletului său după atâta vânzoleală și zarvă, tot vis era? Glasul mulțimii amuțise, scârțâitul carului Încetase, ca și opinteala oiștii. Razele soarelui, care până atunci Îi căzuseră drept pe față, acum pieriseră, poate zăvorâte de vreun portic nevăzut de el. Trupul i se odihnea pe pielicelele de miel, iar izul lânii Îi umplea nările ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
buimac de somn. Nu, acela nu mai era vis, acea sfârșeală, acea iluminare! 18. Înainte să se uite‑n stânga și În dreapta sa, Înainte să se Întrebe dacă era vis, Înainte să poată pricepe minunăția mântuirii trupului său, În mirosul carului din acea zi de vară, Își aminti de dulcele nume al Priskăi, iar trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încât văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
desfătare, Încât văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, când vacarmul mulțimii Încetase, iar scârțâitul carului Încremenise, și când În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormântul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
nu este o exagerare faptul că, în ziua de astăzi, se cunosc mult mai bine craterele de pe Lună, decat întinderile submarine ale Microneziei. Totuși Marara se îndrepta într-acolo cu speranță nebunească de a găsi, într-un atât de mare car cu fan, acul pe care salășluiau sălbaticii care maturaseră Bora Bora, deși își dădeau seama că atât carul, cât și acul se găseau în așa de temutul Al Cincilea Cerc. De aceea, într-o dimineață, pe când marea părea acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
decat întinderile submarine ale Microneziei. Totuși Marara se îndrepta într-acolo cu speranță nebunească de a găsi, într-un atât de mare car cu fan, acul pe care salășluiau sălbaticii care maturaseră Bora Bora, deși își dădeau seama că atât carul, cât și acul se găseau în așa de temutul Al Cincilea Cerc. De aceea, într-o dimineață, pe când marea părea acoperită cu ulei, iar căldură primelor ore anunță o zi sufocanta, în care soarele avea să transforme puntea catamaranului într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
inestimabila. Principala problemă era legată de faptul că, desigur, stelele și constelațiile aveau nume diferite în cele două dialecte, astfel că navigatorii trebuiră să-și petreacă toată noaptea marcând puncte pe cer și schimbând informații cu privire la diferitele Avei’á pe carele puteau alege pentru a ajunge la destinație. Totuși, a doua zi, când se întoarseră pe plajă, căpitanul Mararei părea să știe foarte clar încotro trebuia să se îndrepte și cum arată, în linii mari, insula. Roonuí-Roonuí îl surprinse totuși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ca niște ochi mari. Deasupra lor atârnă frunzele penate ale palmierilor artificiali, făcute din panglici de hârtie neagră îngreunate de mucegai. Deasupra coroanelor prăfuite ale copacilor, ipsosul negrul al cerului de noapte e împănat cu o puzderie de stele electrice. Carul Mare. Orion. Constelațiile, doar niște povești născocite de oameni ca să înțeleagă cerul nopții. Stelele astea, încețoșate de nori din pânze de păianjeni. Scaunele sunt acoperite cu mohair negru, care zgârie ca mușchiul uscat de pe coaja copacilor. Toate lucrurile negre din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aniversările zilelor de naștere ale copiilor. De ziua lui Dan, Anda pregăti o masă festivă bogată. Luana se găti și împreună cu Sanda se prezentă la ușa vărului ei, cu o față radioasă de sărbătoare ițită din spatele unui cadou cât roata carului de mare. Amândouă îl sărutară pe obraji iar băiatul le însoți în sufragerie, cu fața arzând. Intrarea Emei fu umbrită, ca de fiecare dată, de sporovăiala continuă și fără sens a Vandei. Luă cadoul din mâinile fetei și-l întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la Iași. Debarcată în orașul mare, înghesuită de alintata de fiică-sa să-i găsească o gazdă, femeia își aminti că are o fostă prietenă stabilită acolo. Îi dădu telefon și, spre surprinderea ei, deși nu se văzuseră de-un car de ani, vocea de la celălalt capăt al telefonului îi răspunse cu o reală amabilitate. Femeia cunoștea pe cineva care închiria camere. Era vorba de o colegă de serviciu care făcea asta de ani de zile. După aranjamentele de rigoare Sanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ore ale serii și probabil că acest document se rătăcise printre celelalte hârtii. Intrată în panică, Luana alergă de la un birou la altul să caute înscrisul care-i dispăruse. Printre maldărul de foi întinse pe mese, ea căuta acul în carul cu fân. În ziua următoare, șefa îi făcu un control inopinat și constată absența acelui document. Înnebunită, Luana apelă la ajutorul colegilor. La ora unu, contabilul-șef îi șopti că Nuța îi făcuse referat și că directorul dispusese luarea unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se obosise să le așeze la loc În cutia rămasă pe jos lângă fotoliul scund de ratan. În ajun, cu capul greu de băutură, a vrut să se uite la toate acele imagini moarte. Nu le mai văzuse de un car de vreme și i-a luat ceva timp să-și aducă aminte unde pusese cutia. A dat peste ea În debaraua unde arunca ce nu-i era de folosință zilnică, lucruri Îngrămădite pe măsură ce anii treceau. Astfel, scormonind ca un arheolog
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vorbeam de unul singur? Întreba el după ce hârâia ca să-și dreagă vocea, dacă nu cumva se făcea că râde când băga de seamă că Adam Îl privește. Nu-i decât o poezioară stupidă pe care-o țin minte de-un car de vreme, zicea. Nu conta ce spune, pentru că Adam nu-i lua În seamă bombănitul, dar de Îndată ce o lua de la capăt cu acele imposibile șoapte nearticulate, simțea o Înțepătură curioasă, o durere care sporea grabnic, o sen zație de arsură
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
VII-a 1. Carnet de reporter 2. Dialog interplanetar 3. Familia viitorului 4. Povestea unui inventator 5. Au înflorit salcâmii 6. O călătorie în Cosmos 7. Visul... 8. Odisee spațială 9. Taine 10. În împărăția munților 11. ,,Buturuga mică răstoarnă carul mare” 12. Apus de soare în Deltă Clasa a VIII-a 1. ,,Priveam Ceahlăul la apus...” 2. Amintiri despre viitor 3. Atitudinea ciobanului mioritic în fața morții 4. Humulești, leagănul Amintirilor din copilărie 5. ,,Codru-i frate cu românul” 6. Comuniunea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
seara. Zilnic, îi trezeam pe cei șapte puișori dis-de-dimineață, îi alintam frumos și apoi dădeam comanda de zbor: ,, Unu, doi, trei!” Când ziceam ,,trei”, frrr zburau toți până la marginea lăstarului din apropiere. Într-o joi, s-a auzit scârțâitul unui car prin apropiere. Când am ridicat ochii, am zărit mai întâi o pușcă, apoi un vânător și un câine care-l însoțea. Speriată, le-am spus puișorilor mei să nu se miște din lăstar și am zburat ras cu pământul până în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să vadă școala, copiii și o lecție, ,,așa, de curiozitate”. Este, de fapt, o inspecție, la care participă însuși ,,ministrul școalelor”. Farmecul evenimentului constă în faptul că învățătorul, bun gospodar ca orice om de la țară și, prins la descărcatul unui car cu fân, nu bănuiește nimic, întâmpinându-i pe cei doi domni în chipul cel mai firesc, ca p-e niște oameni osteniți de pe drum. Le oferă dulceți, cafea și le face apoi o lecție ,,cum o făcea el totdeauna”. Lecția
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
luminoase ale copilăriei. Cel mai mult îl impresionează locul, căci numai locul a rămas, unde odinioară era școala. Cu această ocazie, el evocă chipul luminos al învățătorului său, domnu’ Trandafir (trăsături fizice și morale). Odată, pe când priveghea la descărcarea unui car cu fân, domnu’ Trandafir primește vizita unor necunoscuți care-i cer să facă o lecție. Străinii sunt impresionați de răspunsurile elevilor și de activitatea învățătorului lor. La plecarea lor, domnu’ Trandafir află cu mirare că cei doi străini erau: ministrul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
felul lor. În profunzimi misterioase, cât mai multe steluțe albe acopereau încet bolta, iar rumeneala amurgului se stingea treptat, ducând cu ea acele priveliști viu colorate și mirosurile parfumate ale florilor. Umbrele negre ale serii răsăreau treptat, iar soarele, în carul său de foc a plecat la culcare, lăsând-o pe mândra lună să-și oglindească chipul în apa liniștită și străvezie a mării. Fiicele sale, stelele, și-au făcut apariția și ele, împodobind cerul cu prețioase nestemate și făcându-l
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
visam nopți în șir. Dumneavoastră erați mereu bun cu noi și ne învățați numai de bine. Niciodată n-am să uit, cred și sper, că nici dumneavoastră nu ați uitat inspecția celor doi străini care v-au întrerupt de la descărcarea carului cu fân și v-au rugat să le țineți o lecție așa, de probă. Ați făcut atunci o lecție obișnuită cum făceați de fiecare dată, dar care i-a impresionat plăcut pe cei doi. La muzică, am cântat cu toții așa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iscă sub pleoape și luă cu sine pletora de argumente pe care Petru Își sprijinea subtila distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna orgolioasă cadența neînduplecată a excepționalului său suflu epic. Adormi cu lumina aprinsă. 30. Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic străluceau la locul lor. Oare cum o fi sus!? Aici pe pământ crăpau pietrele de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că mantaua lui avea două rânduri de vatelină. Se făcuse târziu. Servise masa la restaurant ca să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pleoape și luă cu sine pletora de argumente pe care Petru Își sprijinea subtila distincție și proiectul propriei sale opere. În golul rămas, răsuna orgolioasă cadența neînduplecată a excepționalului său suflu epic. Adormi cu lumina aprinsă. 30. Steaua Polară, Carul Mare, Carul Mic străluceau la locul lor. Oare cum o fi sus!? Aici pe pământ crăpau pietrele de frig. Spre minus douăzeci. Noroc că mantaua lui avea două rânduri de vatelină. Se făcuse târziu. Servise masa la restaurant ca să n-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și, luându-l cu el pe Lykios cu călăreții lui, porni În ajutorul lor. Dar deodată Îi auzi pe soldați strigând: Marea, marea! Aceste cuvinte trecură din gură În gură, Încât toți cei de la ariergardă, cu caii de povară și carele, alergară acolo. Când ajunseră În vârf se Îmbrățișară unii cu alții cu lacrimi În ochi de bucurie, și comandați și lohagii.” Lohagiii erau un fel de comandanți de companie. Acesta e ultimul vis al lui Petru. Fără mine lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de afini și, undeva, ca o baliză zburătoare, clopotnița vânătă a bisericii reformate. Văzându-le Își spunea: e vară și la Apud. Într-o zi Însă vecinii au tăiat mărul ca să scape de omizi, apoi au făcut un Împrumut la CAR să repare casa, iar cu banii rămași au cumpărat un porc pentru nunta Anitei. Anita a născut normal un copil normal pe care l-a crescut singură și lumea a uitat-o. În afară de domnul Fülöp. Pentru că sub ochii săi miopi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ușurare să bată în retragere. — Dar? — Dar probabil că aici e vorba de-o recuperare pe termen lung, mă tem. — Cât de lung? Ea ridică blând o mână, un gest care voia să spună nu te ambala. Cred că punem carul înaintea boilor. O să-ți răspund la toate întrebările cât pot de sincer, dar, înainte să intrăm prea adânc în miezul lucrurilor, trebuie să știi ceva foarte important. Cred că cel mai bine e să afli ce am de spus chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Pentru că asta ai făcut, nu? Scout zâmbi. — Continuă, am îndemnat-o. — La ora de geometrie avea un coleg de care-i plăcea foarte tare, Craig nu știu cum, iar el a invitat-o la o petrecere. Îi plăcea de el de-un car de ani, avea un jurnal secret cu o mulțime de poezii rușinoase despre el... — Și i-ai arătat poeziile? — Nnu, i-am spus că soră-mea s-a născut fără vagin. Sunetul râsetelor noastre se rostogoli de-a lungul rafturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]