928 matches
-
uliță, mugea o vițică, iar undeva, pe-aproape, intona, parcă În dorul lelii, cucurigu, un cocoș. Mașa continua să stea cu găletușa Între genunchi, gândindu-se mereu la ale ei. Când era mică, Mașa Își Închipuia că luna e o carapace de broască țestoasă. Ziua broasca se scufunda În adâncul cerului, iar noaptea ieșea la suprafață, acoperindu-se de lumânări. De Paște, carapacea se umplea cu ouă roșii, cozonaci și pască, iar de Ziua morților În ea dospea colivă, amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Între genunchi, gândindu-se mereu la ale ei. Când era mică, Mașa Își Închipuia că luna e o carapace de broască țestoasă. Ziua broasca se scufunda În adâncul cerului, iar noaptea ieșea la suprafață, acoperindu-se de lumânări. De Paște, carapacea se umplea cu ouă roșii, cozonaci și pască, iar de Ziua morților În ea dospea colivă, amestecată cu bomboane și acadele din care se Înfruptau spiritele celor plecați În lumea de apoi. Noaptea, luna revărsa peste acoperișuri bobițe de rouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
plecați În lumea de apoi. Noaptea, luna revărsa peste acoperișuri bobițe de rouă amestecate cu spice de grâu, de orz și de ovăz și de secară, iar seara stătea pitită pe cer, Înotând În nămolul purpuriu, alături de alte astre. Câteodată, carapacea lunii pica În fântâna lor, făcându-și loc cu labele prin grămada de monede și pietre. O putea scoate la suprafață, dacă scufunda găleata mai adânc. Ajungând la luciul apei, luna se prefăcea când Într-o frunză, când Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se adresează Matei logodnicilor. După un timp de joc, au intrat iar în apă, Cecilia și Matei încărcați de iubire după momentul trăit cu câteva clipe mai înainte. Deși nu erau la mare, Matei a găsit o scoică închisă în carapacea ei. A vrut s-o cerceteze el mai înainte de a i-o oferi Ceciliei. De aceea a mai rămas pe mal în timp ce ceilalți s-au întins la soare. Cecilia, văzându-l stând acolo singur și uitându-se la ceva, s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sufletul ieșea arareori afară și atunci doar pentru a-și pipăi prin intermediul unor simțuri nevăzute propria sa imagine din oglindă și a se convinge că existența nu-i totuși un lucru de temut, după care se retrăgeau Înapoi fiecare În carapacea sa, lipindu-și unul de altul trupurile căzute pradă unor gânduri din ce În ce mai Întunecate. Când simțurile renășteau, se fugăreau prin cameră, Împreunându-și din când În când buzele și mânile și tot ce mai era de Împreunat. ...Medicul Își cumpărase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui se afla În dulapurile placate În marmură și lemn de mahon la cimitir. Ba chiar Într-unul din ele adusese și un acvariu, numai că, În loc de pești, Înota Înăuntrul lui o broască țestoasă (simbolul fericirii și al longevității) cu carapace de culoarea bronzului coclit, Împodobită cu un pătrat magic perfect, Împărțit În alte nouă, având fiecare În interiorul său o cifră a cărei sumă, adunată pe orizontală, În cruciș sau verticală cu celelalte două de alături, dădea același număr: 15. Alcoolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vocabular dur, nou însă, cu ton grav de gong masiv, într-un cuvânt, o muzică împietrită, a cărei notă distinctă a fost îndată înregistrată. Materialul întrebuințat era mai mult cosmic: lava, munții, copacii, banchizele, bazaltul, granitul, silexul; dar sub această carapace de crustaceu se zbătea totuși un suflet frenetic. Dacă în forma parnasiană a versurilor se resimțea influența lui Hérédia și Leconte de Lisle, cu un adaos de masivitate și în cadrele literaturii române, de incontestabilă noutate verbală, - în conținut, diferențierea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o dimineață mohorâtă cu ceață deasă, picau ultimele frunze, căzând câte una pe capota trabantului, făcând-o să tresară, cuprinsă fiind de gânduri sumbre. Ce surprize îți face viața, se gândi ea, așa într-un moment să fiu smulsă din carapacea mea, unde liniștea mea era deplină. Practic și la urma urmei, ce aș putea avea eu cu acest străin, am făcut doar un gest de omenie, pe care orice om l-ar fi făcut, și atât. Ar fi bine să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fără de nici un răsunet, dormind tot mai încovrigat de ger și tot mai indiferent la statutul lui straniu de pribeag, pe Vladimir îl învălui absența oricărui imbold de foială. Păienjenișul fix al neclintirii îl înțepeni, apoi, încătușându-l, ca într-o carapace de oțel, căreia i se supuse, înfrânt și dăruit cu totul. În tot timpul celor nouă nopți de priveghi care se succedară sub viscol, minții lui Vladimir îi fu imposibil să-și reașeze în vreun fel înlănțuirea secvențelor ce urmaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același miros de clor și otravă. Am simțit cum ceva se năruia în mine, o pastă moale și caldă se insinua încetișor sub carapacea mea. Impulsul sexual nu se grăbea, era slab, de-abia se făcea simțit. Așezai plasele pe jos. O cutie de bere se rostogoli sub masă. Ea nu se aplecă s-o ridice. Stătea sprijinită de perete, privea spre fereastră, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
câteva manete. Pe coca lui Nostromo o minusculă protuberanță dispăru făcând să apară o rolă metalică avansând silențioasă în vânt și praf. Într-un minut, aspiră o "gură" din atmosfera acestui glob. apoi, odată preluarea fiind încheiată, fiola reintră în carapacea protectoare. Eșantionul fu ejectat într-o cameră etanșă, vidată. Trierea diferitelor componente era sarcina unor instrumente sofisticate ― și sterilizate în prealabil ― care se puseră pe treabă numaidecât. Foarte rapid, analiza acestor diverse elemente se alinie în cifre și simboluri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Frica e un sculptor macabru prin felul în care modelează atitudinile pline de o melancolică morbidețe, melancolia devia într-o tristețe grea, vâscoasă, apăsătoare pe stern, ca o lespede de granit, pe care trebuia să o accepți ca pe o carapace de preț, un corp în plus de purtat până la moarte, un geamăn autist care știa atât: să apese și să doară. "Tu ești eu când eram mică", îi spunea Mioriței, așezându-i o piatră de polizor spartă de dimensiunea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
selecte. Astfel balonul-cal, ținut de sfoară, vru să fie autonom. Fără să fie conștient de fragilitatea sa, începu să-și manifeste personalitatea de cal adevărat. Iisus se amuza în timp ce-L călărea pe nărăvaș, așa cum se bosumflă Dincolo, pentru că alunecă de pe carapacea buburuzei. Mioara, oriunde Mama, aici sau în altă parte, amândouă mature, amândouă copii. Iisus duplicat, dar același copil etern. Oglinzile înseși se reflectau una în cealaltă, jucându-se cu imaginile reflectate. Tulburarea spațiilor reieșea din mirarea lor. Era o mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
personaj. Nu se știe de ce, Hugo era stopat de a picta chipul vreunui profesor. Uneori, încerca la ore să creioneze, pe ascuns, atitudini, gânduri, voluptăți, tăceri, fie calde, fie istorice, fie într-o limbă străină. Apucă să tușeze puțin din carapacea cu care își blindau caracterul, un crâmpei din împietrirea rictusului sau o picătură din lumina subsolurilor minții, dar o mână uriașă cădea pe planșe, degetele se încovoiau, strângând sub cupa palmei coala de desen, dispărând într-o clipă în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne-am schimbat deloc. Tot timpul ne temeam să nu fim aflate. Tot timpul! Săracele de voi! Da... ce n-am luat în calcul a fost pornirea noastră spre sexul opus, știi? Adică... ne-am îngrijit atât de mult de carapacea noastră care să ne ferească de lumea exterioară, încât ne-am dat prea târziu seama că nu avem ce face dacă nouă încep să ne placă anumiți tipi. N-aveam cum să păstrăm aparențele și să ne creștem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o sută de metri, când Julio văzu sclipirea purpurie slabă, jos, în nisip, pulsând slab. — Asta e? — Asta e, spuse Manuel. Era o femelă cam de o sută de kilograme, și de un metru și un sfert lungime. Avea plăcile carapacei normale, cam cât o palmă de om. Maronie, cu dungi negre. Era pe jumătate îngropată în nisip, săpând o groapă în spate, cu aripioarele. — Începe și se oprește, zise Manuel. Și în clipa aceea începu din nou. O strălucire purpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dungi negre. Era pe jumătate îngropată în nisip, săpând o groapă în spate, cu aripioarele. — Începe și se oprește, zise Manuel. Și în clipa aceea începu din nou. O strălucire purpurie care părea să fie emanată de anumite plăci ale carapacei. Unele plăci nu aveau acea strălucire și erau întunecate. Altele străluceau doar din când în când. Fiecare sclipire părea să dureze doar o secundă, crescând încet în intensitate și dispărând la fel. — Câte țestoase de genul ăsta ai văzut? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
acea calitate a sclipirii era ciudat de familiară. Aproape ca a unui licurici. Sau ca o bacterie sclipitoare din valuri. Ceva ce mai văzuse înainte. — Da, jaguarii păstrează distanța. — Stai puțin, zise Julio. Ce e asta? întrebă el, arătând spre carapace, unde apăruse un model de plăci luminate și întunecate. — Se întâmplă doar uneori. Dar o vezi? — Da, o văd. — Arată ca un hexagon. — Nu știu ... — E ca un fel de simbol, nu ți se pare? Al unei corporații? — Da, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
corporații? — Da, poate. E posibil. — Dar la celelalte țestoase? Și la ele apare acest model? — Nu, fiecare este diferit. — Atunci, ar putea fi un model aleator, care seamănă, întâmplător, cu un hexagon. — Da, Julio, eu așa cred. Pentru că imaginea de pe carapace nu este chiar atât de bună, nu este simetrică ... Chiar în timp ce vorbea, imaginea dispăru. Țestoasa era din nou întunecată. — Poți fotografia modelul acela? — Am făcut-o deja. Este cu expunere în timp, fără bliț, așa că e destul de neclară. Dar l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
precum că acesta a modificat genetic țestoase din America Centrală, este acum pusă sub semnul întrebării. Am discutat cu Julio Manarez, din Costa Rica. (Manarez) Este adevărat că țestoasele din Atlantic au suferit o modificare genetică ce produce o culoare purpurie pe carapacele lor. Încă nu există o explicație a modului în care s-a întâmplat asta. Dar vârsta țestoaselor indică faptul că modificarea genetică s-a produs în urmă cu 5 - 10 ani. (CBS 5) La scurt timp după arestarea lui Sanger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
domnișoare. Mă Înțelegeam destul de bine cu el, deși eram atât de diferiți. Dar În adolescență, când nici tu Însuți nu știi prea bine cine ești, dacă prietenia rezistă ciocnirilor incomode, diferența de fire te Îmbogățește, te ajută să ieși din carapacea ta. Anton era În adolescență mai apropiat de mine decât de fratele lui, mă crezi? Se poate numi prietenie acea pândă, de la un moment dat reciprocă, dintre tine și Klara? Poți să-i spui lui că relația din ultimii ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să-i dai doar ovăz încolțit. -Așa voi face, tu știi mai bine, zise cu împăcare Căiță. Din acea clipă în gospodăria lui Căiță a început o activitate febrilă. Zvârluga își ascuțea ghearele, Ciric își ascuțea dinții, Buburuza își lustruia carapacea, Căiță își pregătea merinde, încălțăminte, îmbrăcăminte. Și-a ascuțit iataganul, a șters de praf buzduganul, și-a pregătit arcul cu câteva săgeți otrăvite, apoi și-a pus la punct platoșa cea veche pe care o avea de zestre de la tat-bătrân
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și culoarea pielii. Când a văzut că eu pășesc pragul în sărăcia lui și prin prezența mea izgonesc singurătatea din viața lui, fie și pentru câteva minute, a devenit altul. Momentul a fost pentru el o clipă de eliberare din carapacea singurătății. În casa lui intrase o rază caldă ce-i mângâia sufletul, precum primăvara când razele soarelui trezesc la viață toate spiritele pământului, așa cum o simțim cu toții după frig și gheață. De aceea ochii i-au devenit deodată luminoși, scăldându
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
definitivă și mai putem îndrepta doar consecințele ei. Din fericire, pe talgerul defectelor mele Dumnezeu a așezat și unul care îmi e de un imens ajutor. E vorba de faptul că sunt capabil să-mi iau în serios naivitățile. Sub carapacea mea de ardelean sobru, se ascunde un vulnerabil care are nevoie de tot felul de refugii. Rău alcătuit, probabil, pentru viața reală, mi-am creat și una mincinoasă, în care mă simt în largul meu, fără să supăr pe nimeni
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în al cincilea loc: mergi și culegi o floare de petunie magică, mergi și culegi un fir de trifoi cu cinci foi, mergi și iei o cănuță de apă limpede, rece și dulce din lacul tău secret, pui cratița de carapace de broască țestoasă din galapagos pe foc, mărunțești bine de tot petalele, frunzele, le amesteci cu apa, le pui în carapace, faci un sufleu de petunie cu trifoi, care ar fi bun și pentru stomăcelul tău, ros de suferințele trecutului
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]