38,574 matches
-
în anii '30, versurilor de Carmen Sylva adăugându-li-se altele, de autori francezi cunoscuți, din secolul 19, ca Leconte de Lisle, Albert Samain, Sully Prudhomme. Iar șederea lui Enescu la Viena, contactul cu maeștrii austrieci generase, încă de la începutul carierei sale, gustul pentru lied, stimulat de o importantă influență schubertiană. Mariana Nicolesco a oferit acest Recital nu numai la Paris, ci și în România și în Japonia. Urmează Ierusalimul și din nou America, unde marele compozitor a predat o vreme
Vocile României by Guy Cherqui () [Corola-journal/Journalistic/10582_a_11907]
-
perceput ca un simbol național, "cel mai ales rod al sufletului românesc și simbolul aspirațiilor neamului nostru" (p. 7). A intervenit decisiv în titularizarea, la Facultatea de Litere și Filosofie, a unor candidați tineri, fără merite deosebite la început de carieră, dar care se vor dovedi capabili și devotați cercetării: latinistul Vasile Bogrea și bizantinologul N. Bănescu. Îi va sprijini, pentru titularizarea la catedra clujeană de istorie, pe foștii săi studenți de la București Al. Lapedatu și C. Marinescu. Ca fost discipol
Nicolae Iorga - Corespondență necunoscută by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10575_a_11900]
-
acele rînduri. Comentarii, griji, emoții, detalii. Pînă aici, nimic nefiresc înaintea unei premiere. Ce se află dincolo de toate acestea, vă las să descoperiți singuri. Douăzeci de ani de cînd a plecat din România, douăzeci de ani de cînd, cu o carieră fulminantă, noi nu am învățat să vorbim despre el. Nici după căderea Cortinei, de Fier, sau oricare alta. Douăzeci de ani de cînd Ion Marin i-a avut profesori pe Carlo Zecchi, Sandor Vegh și Franco Ferraro, de cînd a
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
care îl consideră unul dintre mentorii lui. Douăzeci de ani în care a dirijat și mari orchestre: London Symphony Orchestra, Orchestra Națională a Franței, Filarmonica din Israel, din München, din Berlin, din Londra. Douăzeci de ani care au născut o carieră, un destin formidabil, douăzeci de ani în care s-a putut ajunge la anormalități ca aceea din seara premierei în care colegi celebri, politicieni din lume, guvernul Austriei, de pildă, îi urează succes și îi trimit flori la cabină, iar
Pe drumul lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10627_a_11952]
-
în domenii nu ușor de sistematizat, cîtă nevoie avem de profesioniști. (S.V.) Viața aiurea mi se părea ficțiune, realitatea era la București Doamnă Monica Heintz, ați plecat din România cînd vă pregăteați să dați la facultate, să vă alegeți o carieră. Educația din școală, semnalele pe care le primeați din jur vă spuneau că reușește cine muncește, sau dim potrivă? Nu îmi amintesc ca succesul să se fi evaluat numai în termeni de muncă sau nemuncă. În cadrul școlii, înainte de 1989, se
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
dorința de a pleca în concediu, eventual în străinătate, și din ce în ce mai des. Deci se vor cere mai mulți bani și mai puțin timp dedicat muncii. La nivelul firmei, cei ambițioși vor avea nevoie de condiții pentru a putea progresa în carieră, de a se desfașura conform potențialului pe care îl au. Un român care se respectă este un om care știe că face lucrul potrivit la locul potrivit. Ține etica muncii, în vreun fel, de managementul intercultural? De ce muncesc românii "cum
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
unor texte esențiale ca mărturisire și autoexplicitare, cum sunt volumele de Memorii (I, 1930; II, 1932; III, 1937), Aqua forte (1941), considerat ca al patrulea volum de memorii. Dar sinteza unei autobiografii spirituale o reprezintă două mărturisiri, una directă, intitulată Cariera mea de critic (1942) și alta într-o variantă indirectă, atribuită cronicarului imaginar Anonymus Notarius (ambele publicate în volumul omagial din 1942, apărut la împlinirea vârstei de 60 de ani a criticului). Procesul autoreflexiv nu e doar unul de bilanț
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
bucurie. Ne-ar fi rămas caietul cu memoriile sale, documente, afișe, fotografii dacă n-ar fi existat bombardamentul asupra Bucureștiului din 4 aprilie 1944. Ne-a rămas încă ceva, fiica celebrului lăutar, Constantă Zavaidoc care a moștenit talentul tatălui, făcând cariera muzicală puțin timp, până la 38 de ani. O familie de muzicieni: Tănase, Vasile, Zavaidoc, Zoe care își făcuse o formație, soțul ei grecul Perlidis cântă la clarinet, apoi fetițele lor, Olga, Gilly și Paula, prima cântă la vioară, cealaltă la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de W.A. Mozart, iar la pian Bach, Chopin, Ceaikovski, a fost absolventa de Conser vator din Bolognia Italia, secția tehnică vocală. După succese deosebite, în 1976 se întoarce în țară. Au început probleme în familie, dar și de sănătate. Carieră Constanței Zavaidoc s-a încheiat de timpuriu, la 38 de ani, înscriind în palmares multe spectacole la Ateneu, Sala Palatului, Radio, interpretând folclor, romanțe. În 1995 a fost aruncată în stradă. Locuiește într-o cămăruța sărăcăcioasa, cu chirie în stradă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
hlamida disperărilor surde și-nvingemă, Bunule, de mine, de mine, de mine... EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-un cer de piatră, furat dintr-o carieră de piatră a inimii, piatra peste piatră și cer peste cer, cu stalagmite și stalactite de gheață? Dar sufletul meu este viu, el arde pe un rug neaflat, sub un cer înstelat! De ce mă taci, Iisuse? Tu, Centrul tuturor lumilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
Îmi aduc aminte că s-a străduit să ne insufle și nouă această pasiune, dar în afară de Duci Pârvu și Nelu Cretu care erau buni la toate, numai Petrică Predoiu avea cu adevarat talent la desen. Toți credeam că va face carieră în pictură. Din păcate, lipsa posibilităților financiare l-au obligat să intre în armată. Tot în legătură cu desenul, pentru hărți militare. Ultima dată când l-am întâlnit pe stradă, era colonel. Mi-a spus cu un oftat când l-am întrebat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lui avea să piardă ochiul. În plus avea și talent la pictură. Inconștiență tinereții.. De altfel a devenit pictor scenograf. Într-o vreme l-am întâlnit la teatrul din Sibiu... Tot dintr-o recreație avea să mi se determine și cariera mea. Eram în recreația mare și era un obicei tâmpit, o modă idioata care că toate modele trece dar care este foarte virulenta când e în plin apogeu. Era obiceiul să se facă niște mici fleșe de hartie ca să zic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
aproape tot textul pe dinafara plus microbul scenei care imi intrase în existența și care nu avea să mă părăsească pe tot parcursul activității mele, adică până la pensie. Poate că de aici, adică nu poate, ci precis, mi se trage carieră de actor și regizor artistic. Prin anii 1975-1976, fiind regizor artistic la televiziune și realizând niște emisiuni cu rapsozi mi-am adus aminte de Nea Costică. Știam că în afară de a interpreta piese de teatru cântă și niște balade haiducești acompaniindu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
poarta de un Bucovinean care i-a spus: Am venit special să te cunoaștem că ne-ai plăcut tare mult. Să ne trăiești Nea Costică!. Și a încheiat scrisoarea: Nu mi-aș fi închipuit niciodată că eu să-ți încep carieră, iar tu să mi-o închei. Păstrez cu duioșie scrisoarea și recunosc cu emoție că este una dintre cele mai frumoase amintiri din viața mea. Mai ales că nu numai că „mi-a început cariera” dar datorită lui am și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
că eu să-ți încep carieră, iar tu să mi-o închei. Păstrez cu duioșie scrisoarea și recunosc cu emoție că este una dintre cele mai frumoase amintiri din viața mea. Mai ales că nu numai că „mi-a început cariera” dar datorită lui am și luat bacalaureatul. Cu chiu cu vai am ajuns în clasa 8. Cred ca daca as fi fost în locul profesorilor, nu as fi promovat în clasele următoare un elev așa de superficial pregătit ca mine Poate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
lui mi-au rămas pentru totdeauna în memorie” (p.203). Cu puritatea naturii sale umane și totală nevinovăție față de verdictul dat, „uneltire contra ordinii sociale prin agitație publică”, s-a apărat doar cu dorința de a i se lua totul - carieră, libertatea, familia, avutul - dar să i se cruțe cărțile, fiind vorba de cele 6000 de volume în care-și întrupase esență vieții Patimile lui Vasile Voiculescu și destinul său tragic - de martir al dreptei credințe mărturisitoare în spațiul românesc - stau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
vedere al privitorului de astăzi, pictorul englez Samuel Palmer a ,înotat", ca și Girodet, mai degrabă la periferia fluviului istoriei decât în centrul lui. În plus, Palmer face parte din rândul acelor artiști care păreau să promită imens la începutul carierei lor pentru ca, mai târziu, să se piardă în mediocritate. O retrospectivă - ,Samuel Palmer, viziune și peisaj" - organizată în comun de British Museum și Metropolitan cu ocazia bicentenarului nașterii artistului a pus, firește, accentul pe picturile timpurii. La 16 ani, Palmer
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
ultimele decenii un rar, dar extrem de valoros document de arhivă, ce nu putea fi trecut cu vederea de către specialiști” - elogiind retipărirea ei, considerată „semnificativă nu numai pentru tezaurul de spiritualitate autohtonă, dar reprezentându-l și pe George Breazul în apogeul carierei sale științifice și didactice”<footnote Oprea, Gheorghe - George Breazul - 110 ani de la naștere Valoarea actuală a colecției de colinde; în: Muzica, București, Serie nouă, An VIII, nr. 4 (32), octombrie - decembrie 1997, p. 86. footnote> . Colecția de Colinde s-a
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
Tudorel Urian Am fost uimit să citesc în ultimii ani confesiuni ale unor oameni care, înainte de 1989, aveau o viață mult peste standardul general - cariere profesionale consolidate, recunoaștere publică, situație materială convenabilă, libertatea de a călători în străinătate, inclusiv în țările occidentale -, în care aceștia își făceau publică ura pe care au simțit-o, în permanență pentru Nicolae Ceaușescu. Uimirea mea venea din faptul că
Totul despre Ceaușescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10037_a_11362]
-
lege la cap cu un raport de evaluare a comunismului? Presupun că din același motiv care l-a împins cu două decenii în urmă să li se adreseze compatrioților din țară de la microfonul "Europei libere", în loc să-și vadă liniștit de cariera lui universitară americană.
Jos Tismăneanu! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10110_a_11435]
-
mulțimii chiar și prin ignoranță sau nebunie. Explicația nu e numai una. Ca și inteligența rău orientată, ignoranța e periculoasă în exercitarea unei demnități publice, oricare ar fi ea. Pe lângă că servește atâtea discipline ale spiritului, retorica are o lungă carieră în politică. Politica, în înțeles clasic de apărare a concordiei și ordinii în polis, e de neconceput fără forța persuasivă a cuvântului adresat celuilalt. Comunismul însă, percepând elocința ca fiind periculoasă, cum și este în raport cu puterea totalitară, a expulzat-o
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
de alte fructuoase modalități de a conduce spre proprii buzunare capitalurile unor bănci, întreprinderi, societăți, primării etc. etc.? De unde atâta neagră invidie? Și cu ce drept să punem în discuție excelența unei specialități care, printre altele, face atât de atractivă cariera de politician? Ne împiedică meschine interese de a nu ne lăsa jecmăniți? Atât de egoiști am ajuns, în acest veac de crasă materialitate? Ne apasă conștiința morala comună? Dar câte ultragii n-a suferit această cucoană fanată căreia îi ia
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
postmodernitate doar în calitate de referent și în limitele procedurii de pastișare. Ca si Reich, Cage ori Xenakis, Schnittke nu ezită să-și formuleze concepția componistica în diverse scrieri și interviuri, aici își spun cuvântul atât formația să de muzicolog, cât și cariera de profesor de istoria muzicii la Școala de Muzică "Gnesina" (Moscova). Înainte de a-l atribui pe Schnittke postmodernității, ar trebui să facem o comparație între semnificația pe care o are tehnică citatului în Sinfonia lui Berio și, spre exemplu, în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
stocastica (I. Xenakis), (b) orientarea polistilistică (A. Schnittke) și (c) minimalismul american (Ph. Glass & Co.), anii '70 reprezentând consacrarea și clasicizarea minimalismului că "trend" internațional. Emergentă postmodernismului prin creația unor artiști că Laurie Andreson (performance), George Rochberg (care își începe carieră componisitcă prin orientarea înspre serialism, pentru a o "rectifica" prin orientarea înspre tehnică de citat și colaj și ulterior înspre neoromantism: reminiscențe din creația târzie a lui Beethoven, precum și din muzica lui Mahler), Kalrheinz Stockhausen se prezintă prin lucrări de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
publice. Acest program, cu durata de un an, se adresează în special actualilor și viitorilor înalți funcționari publici și de conducere, în conformitate cu Reforma administrației publice din România, prin care se urmărește crearea și consolidarea unui corp de funcționari publici de carieră și profesioniști. Cu ocazia vizitei la Timișoara, prilejuită de inaugurarea noului sediu local al Consulatului Germaniei, domnul Walter Norman, însărcinat cu afaceri ad interim al Ambasadei Republicii Federale Germania la București, a avut o întrevedere la Prefectură. În cadrul întâlnirii din
Agenda2003-34-03-4 () [Corola-journal/Journalistic/281361_a_282690]