792 matches
-
un nou sistem de "guvernare de tip rețea". Principala diferență dintre acestea este că vechiul sistem era mult mai ierarhic decât cel nou sau, cel puțin, ierarhiile erau mult mai formale având la bază regulile statutare și mai puțin calitațile carismatice ale actorilor implicați. Franța și schimbările majore din guvernarea teritorială Până acum aproximativ 20 de ani se puteau scrie cărți despre politica și guvernarea franceză fără a se face prea multă referire la lumea înconjurătoare, nici măcar la țările mai apropiate
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
arătat mulțumit de nivelul lecturilor mele teatrale, nu pentru că a avut răbdarea să mă testeze, ca la examen, propunându-mi teme și analizându-mi soluțiile și răspunsurile, ci, dincolo de toate aceste gesturi extrem de generoase, datorită intensității prezenței sale. O calitate carismatică a actorului, calitate înnăscută, pe care nu i-o poate insufla nici o formă de învățământ, este prezența scenică faptul de a iradia o energie contagioasă și de a focaliza privirile tuturor asupra actului scenic pe care îl împlinește. Întocmai actorului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
așa cum le "citisem" eu atunci. Am făcut-o cu bucuria de-ai fi avut alături pe el, creatorul operei, și pe Ștefan Iordache, actorul care ne-a înnobilat câteva filme amândurora. Aici Ștefan Iordache are un rol aparte, Valentin, acrobatul carismatic, omul pasăre, echilibristul fără plasă de siguranță,care merge pe sârmă deasupra unui târg mocirlos și imund, stârnind personajele, acum spectatori, care țipă isteric ori de câte ori sunt surprinse de-o alunecare făcută anume ca să le ațâțe pofta de "sânge". Atunci, în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
traumă, care poate degenera patologic pe ruta sa viitoare. Elocvent în acest sens este acel pacient a lui Freud, care având parte de un scenariu similar celui descris mai sus, s-a îmbolnăvit de nevroză obsesională, amplu zugrăvită sub pana carismatică a magistrului vienez, în studiul său Omul cu șobolani (1994c). Incendiarul complex Oedip, cotat ca unul din pilonii de bază în susținerea edificiului freudian, continuă să focalizeze numeroase dileme și controverse. De pildă, se contestă de către promotorii culturalismului american, pe
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
perioada Sfanțului Augustin sau a lui Calvin, pe care Richard Niebuhr le consider] ca fiind dou] din cele mai importante exemple pentru acest tip. Aceast] tipologie ilustreaz] caracterul proteic al religiei creștine. Inițial, o mișcare reformatoare, asociat] cu o figur] carismatic] de c]tre evreii din zona rural], a c]p]țâț rapid amploare în zonele urbane, r]spândindu-se în Imperiul Român. Influență iudaic] direct] înceteaz] curând (mai ales dup] c]derea Ierusalimului în anul 70 d.Hr.), iar cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lumea ce ieșea din cinematograful Victoria și adresîndu-i-se mesianic: Treziți-vă! Era, probabil, o reacție fulgerătoare la vreo dulce mincinoasă mîrșăvie consumată pe ecran. Pironiți locului, aveau toți aerul unor fantoșe înghețate cu zîmbetul pe buze. Stop-cadru din Ensor. Mîna carismatică a pictorului, ridicată spre plafonul sălii. Unică. Nu mai văzusem așa ceva. Cîți din cei ce ieșiseră, înlănțuindu-și mijlocul, în înserarea plină de pace, și uitaseră deja gestul personajului cervantesc... Da, pictorul vorbise! Boușcă devenise spaima juriilor. Mici conclavuri călduțe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
li se dea peste bot". Pur și simplu. În sfîrșit, noroc de poanta lui Putin, cu NATO, cît ăi fi de mofluz, tot te-apucă rîsul. Cea mai sănătoasă, mai neaoșă reacție la deja uitata gogoriță pedeseristă cu lichidarea liderului carismatic ni s-a părut a fi răspunsul cîtorva miștocari dă București, întrebați, la tarabe, de un reporter BBC, ce cred ei despre așa-zisul plan de eliminare fizică a celui vizat. Să nu reținem, desigur, replica-brici a unuia din ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar... dar... există, realmente, un interes acut, cel puțin la nivel conceptual, pentru ce se face în Estul pînă acum cvasinecunoscut. Și e bine. Cîndva, într-o bună zi, din aceste aleatorii tentative... de imagine colectivă va țîșni personalitatea marcantă, carismatică. În ultimă instanță, doar ea contează. Bilanțul pe națiuni, ca în sport, nu e relevant aici, în această lume a tuturor evanescențelor. E de așteptat deci, n-avem încotro, momentul apariției individului excepțional. Și, pentru că tot am pomenit de schizoidie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așa fapt de neimaginat după jumătatea de secol bolșevic (mai perfid bolșevic la noi, decît la vecinii întru soartă). Dar atît. Nu și decizie istorică. Cea care ar fi putut înlătura pentru totdeauna reziduurile comunismului autohton, emblemate de personajul, vezi-doamne, carismatic, de care țara, iată, nu reușește să se debaraseze. Specializîndu-se într-un comportament pidosnic exercitarea, la fiecare scrutin național, a votului resentimentar negativ pegra a gafat doar o singură dată, în 1996, determinînd o nesperată alternanță democratică la putere, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de secol și întreținerea dictaturii. Treptat, personajul care, imediat după dizlocarea din 1989, dar și un timp după aceea, își consuma, iritat, ilegitimitatea decurgînd din blestemul istoric, și-a consolidat confortul interior, ajungînd în prezent să creadă în misia-i carismatică și să-și aroge din ce în ce mai ritos rolul de factotum al nației. Cînd în preajma alegerilor din 1996, cineva, o voce din off, un ăla, un coate-goale, mațe-fripte, urla din mulțime ceva cu "Iliescu președinte permanent", credeam că secvența face parte din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
coate-goale, mațe-fripte, urla din mulțime ceva cu "Iliescu președinte permanent", credeam că secvența face parte din umorul negru al postcomunismului. Urmase crahul năucitor al pierderii alegerilor, dar au fost de-ajuns doar patru ani ca umorul să devină tristă realitate: "carismaticul" își pregătește acum, meticulos, o efigie în eternitate, renunțînd (nu de tot) la stropșelile umorale ale începutului și colorîndu-și masca tătucului națiunii cu tonurile, ușor degradate, ale unui roșu oricum congenital. Cu sacii în căruță cum zice plastic popolul suveran
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
forțe democratice postdecembriste își propuseseră ca deziderate salvatoare. Ce nu fuseseră în stare acestea să pună în faptă (timorate încă de perpetuarea totalitară dar și ușor turmentate de răsunătoarea victorie de-acum patru ani), o face cu vîrf și îndesat "carismaticul", lăsînd impresia că bifează, unul după altul, capitolele: - aplicarea, chiar dacă fariseică, a legilor proprietății; - retrocedarea, chiar dacă obstrucționist-perfidă, a bunurilor confiscate abuziv de antecesorii săi consangvini; - reconcilierea "la vîrf", prin curtarea decorativă a Regelui Mihai, ultimul rezistent în calea sovietizării României
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Un alt element istorico-liturgic important, dar cu urmări asupra creativității muzicale, este faptul că, în timp ce avea loc decăderea spirituală a înaltului cler și a vieții liturgice în general, lua naștere o fertilă creativitate religioasă populară, alimentată de fervoarea unor persoane carismatice dornice de reînnoirea exigenței de a adera la radicalitatea și puritatea mesajului evanghelic. Astfel, credincioșii, reuniți în confraternități și agregațiuni, au dat frâu liber propriului sentiment religios prin practicile devoționale extra sau paraliturgice, precum procesiunile, pelerinajele, via crucis etc. Pe lângă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
În legătură cu relația Școala de la Chicago - mișcarea de anchete sociale (social survey movements). Dincolo de abordările aparent eclectice ale Școlii, consensul apare de fiecare dată, când trebuie definită prima Școală În general: structură socială și culturală, perioadă particulară și succesiune de figuri carismatice (Robert Park, Ernest Burgess, Ellsworth Faris, Louis Wirth, Herbert Blumer, George Herbert Mead și mulți alții). Dacă Școala de la Chicago a Însemnat doar perioada de mai sus sau a continuat - sub altă formă, dar bazată pe paradigme cunoscute - și după
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
între populismul Americii Latine și fascismul european: în timp ce primul se sprijinea pe clasele de jos, cel din urmă era atașat clasei de mijloc. Urmând această perspectivă, Gino Germani (1978) a definit populismul drept o mișcare multi-clasă, organizată în jurul unui lider carismatic. Privit din această perspectivă, trăsătura principală a populismului nu ține numai de prezența unui lider puternic, ci mai cu seamă de agregarea unei mișcări care apelează la grupuri sociale foarte eterogene (Collier & Collier, 1991; Conniff 1999; Drake, 1978; Oxhorn, 1998
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu spune nimic despre tipul de mobilizare al actorilor populiști, aspect care este central în mai multe dintre definițiile populismului în studiile consacrate Americii Latine (Roberts, 2006; Weyland, 2001). În timp ce recunoaștem unele legături logice cu anumite tipuri de mobilizare (conducerea carismatică, comunicarea directă între lider și mase, suspiciuni față de o organizare partizană puternică), încă nu suntem convinși cu privire la statutul exact al acestei relații. I-am încurajat pe autorii acestui volum să investigheze această relație în analizele lor empirice. Așa cum am afirmat
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și pentru cea imaginară. Chiar dacă ideologia VB-ului este în mod clar una populistă, partidul are puține din acele caracteristici organizaționale care sunt de obicei asociate partidelor populiste. Unul dintre liderii partidului, Filip Dewinter este descris adesea drept un individ carismatic, însă poziția sa în partid este contestată. El împarte puterea cu președintele partidului Bruno Valkeniers și cu Gerolf Annemans, șeful grupului parlamentar din Parlamentul federal. De asemenea, VB nu are caracterul unei mișcări, precum numeroase alte partide populiste. Partidul este
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la adresa politicienilor consacrați, acuzându-i de corupție și de egoism. Confruntat cu această bruscă inversare de trend electoral, SPR-RSČ a fost subminat rapid de instabilitatea organizațională care a fost provocată de cultul activismului profesat din plin de partid, de leadershipul carismatic și de lipsa unor structuri de partid funcționale. SPR-RSČ era în esență o rețea constitută din grupuri locale legate de o conducere națională dominată de Sládek, care ținea cârma formațiunii servindu-se de o clică de oameni de încredere, de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
intervenționist, naționalist și euroseptic, formulat în termeni populiști, ca o critică adresată elitelor indolente și corupte, amintind suprinzător de mult de Sládek și de SPR-RSČ-ul anilor '9012. La fel ca SPR-RSČ, blocul Suveranist depinde în mare măsură de profilul liderului carismatic, deși Bobošíková afișează o imagine care combină profesionalismul, tenacitatea și feminitate, imagine foarte diferită de cea a lui Sládek13. Cu toate acestea, din nou, nu se poate trasa o legătură directă cu vechiul SPR-RSČ, putându-se doar afirma că aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
adoptarea unui compartament defectuos, limitându-i, totodată, efectele politice. Aceste considerații ridică o altă întrebare importantă. Cât din acțiunile lui López Obrador reflectă inclinațiile populistului tipic și cât propriile sale idiosincrazii?. O comparație sumară între López Obrador și celălalt lider carismatic și populist al PRD, Cuauhtémoc Cárdenas, arată că structura pesonalității reprezintă un element important. La fel ca López Obrador și Cárdenas aproape că a câștigat alegerile prezidențiale, a fost președintele PRD și primar al orașului Mexico (chiar dacă numai pentru 2
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru participarea populară la politicile publice, în linia bugetării participative creată de Partido dos Trabalhadores Partidul Muncitorilor din Brazilia (PT). Politicile sociale din Mexic se adresau celor săraci, însă fără ca aceștia să fie consultați. Ambii oameni politici au fost lideri carismatici, atrăgând loialități prin prestația lor individuală, însă niciunul nu a reușit să construiască un partid autonom față de voința liderului. Uneori accidental, alteori în mod voluntar, ei au preferat să se sprijine pe o rețea de personalizată de aliați. Un aspect
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
un jalnic nivel de 6% în 1992 (Romero, 1997: 15) - Chávez și MBR 200 au organizat, în februarie 1992, o lovitură de stat militară. Tentativa a eșuat, trimițându-i pe Chávez și partenerii săi la închisoare, asta până când tânărului ofițer carismatic i s-a oferit șansa de a se adresa publicului într-o transmisie televizată. Chávez și-a asumat responsabilitatea pentru lovitura de stat și a admis înfrângerea, dar a promis să continue lupta pentru schimbare politică și economică, transpunându-se
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
subliniat Hawkins, Chávez a interpretat politica în termeni foarte moraliști și maniheiști, ca o "luptă cosmică" dintre forțe ale binelui și răului (2010a: 55). Într-adevăr, Zúquete a caracterizat chavismul ca o formă de "politică misionară", prin care o personalitate carismatică "conduce un popor ales, ce formează o comunitate morală care se luptă împotriva tuturor dușmanilor atotputernici și subversivi și este angajat într-o misiune de a salva și mântui" (2008: 92). Deși această ideologie politică era foarte pertinentă, definiția polilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ale democrației s-au manifestat cu claritate (vezi Coppedge 2008). Aceste costuri de oportunitate pot fi observate în două direcții. În primul rând, chavismul a folosit măsuri plebiscitare pentru concentrarea puterii în zona executivă, cu precădere în mâinile unui lider carismatic, în procesul de slăbire a controlului și echilibrului instituțional asociat democrației liberale. În al doilea rând, această erodare instituțională a zădărnicit protecția libertăților civice și politice ale grupărilor din opoziție, erodând astfel contestarea democratică. Cu toate că Venezuela rămâne competitivă și pluralistă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mare (efectul pozitiv #6 și negativ #4). De asemenea, formulează ipoteze despre relația populismului cu instituțiile politice. Cu toate că resping latura definițională, Mudde și Rovira Kaltwasser pornesc de la "o legătură logică cu anumite tipuri de mobilizare (de ex., stilul de conducere carismatic, comunicarea liderului cu masele, existența câtorva organizații de partid puternice)". În concordanță, populiștii pot și d) să suțină suveranitatea populară și să folosească mecanisme plebiscitare cu prețul limitărilor instituționale impuse (efectele negative #1 și #5). În cele din urmă, lista
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]