1,483 matches
-
Bombay zboară rândunele...“!). După ce voi recupera handicapul bibliografic, promit să revin. Urmează seara de 16 septembrie crt., când am văzut filmul lui Radu Muntean Marți, după Crăciun, care m-a căpiat, pur și simplu, de plăcere. Mă rog, accept oricâte castane din partea amicilor care, în fața sălbaticului meu veleitarism cinematografic, m-au acuzat că n-am văzut nici Boogie, nici Hârtia e albastră și că tot așa m-am extaziat infantil anul trecut, când mi-am vărsat în Idei în dialog admirația
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
din copilărie, cu care ai bătut mingea, ai fost în tabere, la concursuri, petreceri, înmormântări ș.a.m.d. a devenit între timp un scriitor de prim-plan, premiat, intervievat etc. Ție-ți tot vine să-i dai coate, bobârnace și castane, iar el e ditamai VIP-ul și are un CV cât masa. Până la un punct, lucrul este firesc, cu condiția să-ți depășești limita afectivă, adică să poți lega propriile-ți sentimente cu imaginea publică a subiectului. Oarecum în altă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
o glosă a lui Isidor de Sevilla (secolele 6-7). La cele trei cuvinte nume de culori împrumutate de română din franceză, se pot adăuga: bordo „roșu închis“ < fr. bordeaux „idem“ (de la numele vinului roșu din regiunea Bordeaux), maro < fr. marron „castană“ (cuvânt venit din regiunea Lyonului, cf. marron de Lyon, la origine preroman), roz < fr. rose „trandafir“ (împrumutat din lat. rosa, cuvânt latinesc preluat din substratul mediteraneean), oranj „portocaliu“ < fr. orange „portocală“ (care are la bază it. arancia, provenit din ar
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
muzical)“, corona „coroană“, marmor „marmură“, petra „piatră“), altele sunt împrumuturi populare târzii: cuvinte uzuale (masticare „a mesteca“, tumba „mormânt“), numeroși termeni creștini și iudeo creștini (angelus „înger“, blasphemare „a blestema“, pascha „paște“, sabbatum „sabat“), nume de plante (cannabis „cânepă“, castanea „castană“, cerasea „cireașă“), nume de animale (ballaena „balenă“), termeni tehnici (spatha „spată (la războiul de țesut); sabie“, stuppa „stupă“), nume de recipiente (ampulla „sticluță“ < amp(h)ora), termeni de navigație (ancora „ancoră“), de civilizație (camera „boltă“, ballare „a juca“) și cuvinte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
melancolie. Când ajungeam la capătul șirului de cioburi colțuroase și barbare ce închideau în ele toate ipostazele luminii pământești, scoteam din buzunar o bilă de sticlă, cea pe care-o găsisem, în grosimea timpului, dezghiocând coaja verde, țepoasă, a unei castane. O așezam la extremitatea dreaptă a șirului, aproape de muchia mesei, apoi o ridicam între degete ca să pot privi în focarul ei lumina ne-pămîntească, revelația, iluminarea, extaza, aura epileptică, poezia, cocaina, orgasmul, intuiția, somnul R.E.M., viziunea și viziunea viziunilor, efectul kirilian
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fluviului înghețat, întinzîndu-și acolo aripile curcubeene. Așa știam de Vasili, băiatul subțire care-și zidise umbra în Dunăre, rămânând pentru totdeauna străveziu la razele soarelui ca și bila de sticlă pe care-o găsisem cândva într-un înveliș țepos de castană. Liftul bătrân, proiectat de inginerii din secolul trecut, care parcă sculptau în metal, lemn și cristal de stâncă mașinile lor mecanice - pe o placă groasă, acum neagră de jeg, scrie cu litere gotice Stifter & Co. -, liftul fără oglindă, în schimb
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țâșnitoarea de sub castan. Câteva crengi ale castanului, aplecate mai spre pământ, își lăsau umbra ciudat de precisă pe asfalt: puteai vedea acolo fiecare frunză, mare și zimțată, ca și nodulii cu țepișori moi din care-aveau să se facă, spre toamnă, castanele. Puse piciorul pe mica adăpătoare de jos, de unde beau câinii, și ajunse astfel la jetul subțire de apă, pe care-l făcu și mai subțire cu degetul. Bău stropindu-se pe toată fața. Când alerga și era foarte încins nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și stătea în mâini, semănând cu un fel de păianjen strâns ghem. Pe cap avea un turban cu o piatră mare, strălucitoare, în frunte, un cristal cât cel pe care Mircea-l găsise anul trecut în ariciul verde al unei castane dezghiocate. Toți copiii de la bloc vorbeau despre el, le plăcea numele lui, Yoga, și-ncercau să ghicească de ce i se zicea Omul Șarpe. Unii ziceau că se-ncolăcește ca un piton, alții că dresează șerpi. Jean zicea că-i spune
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Mircișor, care acum se chinuia să rupă o bucată de iască de pe scoarța castanului, nu-i plăceau deloc înjurăturile, dar se gândea că, de vreme ce Dumnezeu oricum nu exista, n-avea nici o importanță. Deja între frunzele copacului se formaseră ciorchini de castane mici, verzi, cu țepișorii încă moi. Ploaia dăduse jos câteva crenguțe, și Luci și Sandu se chinuiau să desfacă fructele cu unghiile. Înăuntru aveau ceva alb, moale, o castană încă neformată. Dac-ar fi fost și Paul cu ei, sigur
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
avea nici o importanță. Deja între frunzele copacului se formaseră ciorchini de castane mici, verzi, cu țepișorii încă moi. Ploaia dăduse jos câteva crenguțe, și Luci și Sandu se chinuiau să desfacă fructele cu unghiile. Înăuntru aveau ceva alb, moale, o castană încă neformată. Dac-ar fi fost și Paul cu ei, sigur ar fi-ncercat s-o mănânce. Paul rnînca orice: zmoală, boabe roșii otrăvitoare, măciulii de chibrite... Prindea muște și le lăsa să-i bîzîie-n gură... "Auziți", făcu Jean, "cică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că n-au sânge-n utilaj dacă refuză să se bată cu el. Și și-o lua uimitor de repede, după care tot el urla, bă, luați-l pe malacul ăsta de pe mine că-l omor! Dar pentru el fiecare castană încasată, fiecare șpiț în partea posterioară erau un fel de rit de inițiere, un prilej de bravadă. Adică, m-a bătut gagiul ăla, și-a pus mintea cu mine. Ceea ce, orișicâtuși, tot e ceva. Cum zicea Mircea Dinescu despre iepurele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
în ultimele zile. Nu era mare scofală, ca să înțelegeți bine despre ce-i vorba. Informațiile care-i soseau din sfert în sfert de oră l-au băgat în sperieți de parcă s-ar fi apropiat sfîrșitul lumii. Cineva vrea să scoată castanele din foc cu mîinile mele, a-nceput cu văicăreala, se trage la Palat, la Universitate, o să dea vina pe mine că le-am împărțit arme, o să mintă că eu le-am dat ordin să se împuște între ei. Minciuni, diversiune
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în speranța că voi reuși să te zăresc după spectacol. Mulți ani mai târziu, Doamna Mao vizitează aceast moment în vise. Îndrăgostiții stau pe străduța luminată de un șir de vitrine cu mâncare. Supă de tofu, varză dulce și murată, castane, supă din sânge de rață cu tăieței de orez. Își amintește limpede că la colț de stradă un băiat vindea nuci de gingko. Prăjește nucile într-o tigaie cu fundul rotund, deasupra unei mici plite portabile. Flacăra i se reflectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
profesor va înțelege că nu se poate. Și coada fusese lungă, pe două rânduri, afară în stradă, până la prăvălia pălărierului, căci vânzătoarea cea nouă le încurcase pe toate, cornurile cu chiflele și amandinele cu feliile de tort cu pireu de castane. La sfârșit, fiecare din noi primea pe sub bancă ce comandase. În fundul clasei, Adina și Dan schimbau între ei cuvinte de amor, scrise pe bucățele de hârtie. Asemenea cuvinte de amor sună astfel: „Mă iubești?”, „Cât de tare mă iubești?”, „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu gura plină de bale, discutați dacă sunt sau nu oameni În Lună. Normal. În timp ce vorbiți despre posibilitatea existenței vieții pe Lună și pe alte planete, chiar În clipa În care Îți muști limba, din buzunar, ți se rostogolesc două castane care țopăie la vale pe cartonul asfaltat și cad În curte peste un cazan de rufe Întors cu gura În jos. Întâi un sunet ritmic inegal și apoi un zgomot puternic de gong. Tirip, titirip, tip, bang! Această melodie vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de gong. Tirip, titirip, tip, bang! Această melodie vă Înfioară. Este melodia demascării, a scandalului. Este melodia cartierului. Fără a fi cunoscător Îți poți da seama că pe casă se află niște hoți și mai poți constata că e vremea castanelor, adică a venit toamna. Două fulgere străbat noaptea orașului, noaptea cartierului. Sunteți voi care o zbughiți fiecare la casa lui. Luna rămâne singură pe cer iar baba În curte strigă ca din gură de șarpe: Hoții! Hoții! Aceste amănunte plastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
templu budist. Tu călătorești singur. Nu te Însoțește nimeni, nu te Întâmpină nimeni. I-ai tras o subțirică lui Tulea, cărămida i-a căzut pe picior și ea a Început să plângă. Da, dar și ea ți-a tras o castană. Diriginta te dă afară de la orele de muncă patriotică și atunci pleci În hoinăreală. Călătorești. Întâi te zgâiești la o broască din lacul 23 August pe care Încerci să o lovești cu cărămida și pe urmă asiști la un meci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la un meci de hochei pe iarbă dintre I.O.R. și METALOGLOBUS pe terenul din spatele Patinoarului Artificial, tot 23 August. Te gândești la Tulea, pe care toți au poreclit-o Indonezia pentru că este neagră ca o cioară, și la castana pe care ți-a tras-o. Puh! Te mai doare și acum. Lasă, că o prinzi tu luni, la ora de sport. După meciul de hochei pe iarbă, te plimbi. Te plimbi pe străzile Ionescu Atanasie, Sergent Pâronașu, Locotenent Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a anului școlar 1962-1963. Pentru că i-ai tras o subțirică lui Tulea și i-a căzut o cărămidă pe picior vei primi nota șapte la purtare. Ai tu baftă la Indonezia. Nimeni nu te crede că ți-a tras o castană. Nici cei care au văzut. Direcția Generală a Industriei tricotajelor și confecțiilor din M.I.U a luat măsuri În toate fabricile de specialitate pentru a pune la dispoziția comerțului În cadrul cantității planificate, cantitățile cerute de ciorapi de damă cu desen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Aldrich și Homer, alde Marele Gildersleeve și nepotu-său LeRoy, alde Corliss și Veronica, alde „Oogie Pringle“ care îi cântă serenade sub fereastră lui Jane Powell în Întâlnire cu Judy - pentru ei cântă Nat „King“ Cole în fiecare an, de Crăciun, „Castane coapte pe jeratic, Gerul pișcându-te de nas...“ Jeratic în casa mea? Nu, nu, ale lor sunt nasurile din cântec. Nu-i vorba nici de nasul lui negru, turtit, nici de nasul meu lung, borcănat, ci de niște minunății micuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Chiar și mulți ani mai târziu, zărind niște chips McIntosh de la Kroger În bucătăria noastră suburbană, avea să-l ridiculizeze, spunând: ― E-o porcărie. Așa ceva dădeam la capre. Când călca În piața locală, Îi lipsea savoarea piersicilor, smochinelor și a castanelor de toamnă din Bursa. Încă din primele ei luni petrecute În America, Desdemona suferea de „dorul de casă fără leac“. Așa că, după ce Își termina munca la uzină și mergea la orele de engleză, Lefty era cel care cumpăra miel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ar exista o legătură magică între cauză și efect sau, mai bine zis, un gest ritualic care permite anihilarea efectului (stingerea focului fără apă) prin maltratarea cauzei (șuturile-n fund, palmele peste față, trasul de păr, de ureche, de nas, castanele și pumnii). Or fi având și ei minunile lor, dar, sincer să fiu, pe asta n-am văzut-o să se împlinească vreodată. Alergam de două ori mai tare, eu și Pipiță, așa ne nimeriserăm, spre câmp: dacă nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cît de cît ce vrea să zică acest cuvînt și de ce anume au fost puse anumite cărți dedesubtul lui. Crezusem că citesc istoria lumii. PÎnă și azi trebuie să fac un efort să-mi amintesc, uneori chiar dîndu-mi mai multe castane În cap, că Eisenhower a existat În realitate, iar Oliver Twist nu. Pierdut În lume : epistemologie și spaimă. Dacă mă gîndesc la felul În care am relatat prima mea ieșire cu mama și Luweena În sălbăticia de dincolo de subsolul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vieții. Tonurile carnavalului vorbeau și limba oamenilor: „Trebuie să ne înveselim, să ne înmulțim iubindu-ne, să ajungem cu bine în țara verii“! Pe străzile strâmte, cu izuri medievale, oamenii aprinseseră focuri și le vegheau. Ca de obicei, se coceau castane pe table mari de fier înroșite. Mirosea dumnezeiește. Focurile care încălzeau trecătorii zgribuliți de frig ajungeau uneori până la doi metri. Bărbații munceau înfofoliți în blănuri. Celor mai bătrâni li se părea că sosise sfârșitul zilelor lor. Sângele nu li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
prin gropile urât mirositoare și, când reușea să-l atingă pe vreunul cu bățul, scotea un răcnet teribil. Victima trebuia să rămână ca paralizată. Vrăjitroaca îl târa de mână până la cuib, unde îi căra în cap un număr convenit de "castane" și, astfel botezat, cel prins devenea și el vrăjitroacă, își lua o mască și urmărirea continua. Pe înserate, când deasupra turnurilor uriașe ale morii, pe cerul încă albastru, sticleau primele stele, rămânea de obicei un singur supraviețuitor, hăituit de o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]