872 matches
-
să facă față acestui nou val al destinului. Paravanele glisante fuseseră scoase din sala mare de conferințe și chiar și din încăperile înconjurătoare ale citadelei principale; acum, întregul clan locuia la un loc, ca niște refugiați din calea unui uriaș cataclism, care continua zi și noapte. Evident, erau întinse perdele chiar și în grădină, scuturile erau instalate unul lângă altul, iar soldații nu mai aveau timp de somn, patrulând noaptea prin zonă, cu lampioane mari de hârtie. Mesagerii erau preluați, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult mai fericită. Noi, pur și simplu, din multe motive ori nu știm, ori nu înțelegem, ori nu vrem nu le respectăm. Și ne mai mirăm apoi că după atâtea infinit aproape de multe astfel de eimsii în lume avem războaie, cataclisme, boli, suferințe,etc. ȘI ÎNCĂ NU AM PRIMIT DUPĂ MERIT! Dumnezeu, în marea lui dragoste, nu ne-a dat chiar după cât merităm. Dar asta e deja o altă problemă. În cartea sa „Gândești așa cum mănânci” Patrick Holford, psiholog și nutriționist
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
sinuoasă, diacronia spiralei fiind uneori stilizată, adică în zig-zag, imaginea fulgerului răzbătător în văzduh, interesant! sens coborâtor, trăsnitor, distrugător-rămâne de văzut!:” Fiind un popor mânat de neînțelese idealuri și cu un tulburător destin, mereu în căutarea securității, mereu pândit de cataclisme și întotdeauna renăscând”... Gheorghiță Savel, rămas pe aripile îngândurării, tot nu află răspuns: cum de evreii care au suferit atâta în îndelungata lor existență, pierzând repetat spațiul biblic, pierzând limba, vestitul templu, etc., etc., și pe care numai religia, Iahve
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
scris. Acolo am adunat toate istoriile vechi. Ca să le citească au venit și mulți dintre ai voștri, Pitagoras, Eudosios, Herodotos din Thurium. Acolo, înăuntru, un filosof foarte faimos, Arisocles Plato al vostru, a descoperit istoria insulei Atlantis, care într-un cataclism ce a ținut o noapte și o zi, cu opt mii de ani înainte de noi, s-a scufundat în Marea Mare de Apus. Unii spun că-i o legendă. Dar și Diodoros din Agyrion al vostru spune că în deșert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu realitatea. Crash e o asemenea carte, o metaforă extremă pentru o situație extremă, un set de măsuri disperate pentru folosință doar în situații de criză extreme. Crash, desigur, nu vorbește despre un dezastru imaginar, chiar dacă iminent, ci despre un cataclism pandemic care ucide sute de mii de oameni în fiecare an și rănește milioane. Vedem oare în accidentul de mașină o prevestire sinistră a unui mariaj coșmaresc dintre sex și tehnologie? Ne va oferi oare tehnica modernă mijloace până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
să admitem că un nou saeculum apare odată cu „fractura” Primului Război Mondial. Intrarea în noul ev industrial e anunțată de acele fine seismografe care sînt întotdeauna artiștii transgresivi: lunga lîncezeală, destabilizată, periodic, de manifestări anarhiste anunțînd mari răsturnări, ia sfîrșit printr-un cataclism care a dus la prăbușirea vechilor regimuri și imperii aristocratice ale Europei. Într-un cunoscut studiu interbelic dedicat „Generației de la 1914“ (v. Histoire de la litterature francaise de 1789 a nos jours, Paris, 1936), Albert Thibaudet trecea în revistă cîteva aspecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
străveziu și transparent al mării. Mii de spade o fulgerau din gurile deschise ale rechinilor, mii de priviri albastre o tăiau lateral cu laserele lor scrutătoare. Și atunci, dintr-odată, strigătul acela al meu, neeliberat sau neauzit, năprasnic ca un cataclism, îmi rezona în piept să-l spargă, prelungindu-se în țipătul ei de spaimă. Întârziat, ca un ecou, amplificat de ape, suprapus peste strigătul meu mut, îl resimțeam în coșul pieptului ca pe o sfâșiere insuportabilă. Și-atunci, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sa. Într-un raport de exterioritate, într-un raport pur spațial, adică unul care nu ar fi constituit decât de către exterioritatea spațiului, ele nu au nici un raport una cu cealaltă, ele nu sunt nici apropiate, nici îndepărtate. Dacă, în urma unui cataclism oarecare, a unui cutremur, un cablu rupt al liniei ar ajunge să cadă pe zidul din pietre și să se sprijine pe una dintre acestea, el nu ar "atinge-o", iar imaginea miliardelor de ani-lumină ar fi o reprezentare cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Chiar vrei să mori așa, în mâinile gloatei? întrebă Vultur-în-Zbor. — Bineînțeles, răspunse Grimus de-a dreptul nebunește. Plănuiesc asta de secole. Este ceva satisfăcător și în plan psihologic, și în plan simbolic. Răstimpul de stabilitate ce conține semințele propriei prăbușiri. Cataclismul urmat de o nouă ordine, una foarte asemănătoare. E estetic. E corect. Grimus traversă camera în grabă și trase de cordonul unui clopoțel. Deși era noaptea târziu, Prepelicarul ajunse la ei în mai puțin de un minut, gâfâind și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mesaj după mesaj, în care nu era vorba decât despre data predării, asediatorul vorbind despre săptămâni, iar asediatul despre luni, nădăjduind poate că mâna Celui-de-Sus va încurca între timp fragilele înțelegeri ale oamenilor prin vreo hotărâre neașteptată, un potop, un cataclism sau o ciumă care îi va nimici pe granzii Spaniei. Numai că Cerul avea, în ce ne privește, alte planuri. ANUL CĂDERII 896 de la hegira (4 noiembrie 1491 22 octombrie 1492) — A căzut frigul în anul acela peste Granada, frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vă place să credeți că Într-o zi veți muri? Evident, nu, dar așa se va Întâmpla, știți la fel de bine ca și mine. Asta În primul rând. Pe urmă, ce vă garantează că Terra II nu va suferi mâine un cataclism natural În urma căruia nu vor exista supraviețuitori? Sunt deja destule semne... Nu mai vorbesc că același rezultat s-ar profila și În cazul unui război atomic. Sau: de unde știm că Dumnezeu Însuși, care, la un moment dat, a imaginat lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
adevărat făgăduielile făcute de Dumnezeu poporului lui Israel. Trebuie însă să observăm că aceste noi valorizări ale simbolismului baptismal nu vin în contradicție cu simbolismul acvatic universal răspândit. Nimic nu lipsește: Noe și Potopul au drept corespondent, în numeroase tradiții, cataclismul care a nimicit "omenirea" ("societatea"), cu excepția unui singur om care va deveni Strămoșul mitic al unei noi omeniri. "Apele Morții" sânt un laitmotiv în mitologiile paleo-orientale, asiatice și oceaniene. Apa "ucide" prin excelență, dizolvă, abolește orice formă, și de aceea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
că, În ceea ce privește capacitatea de a Înmagazina impresii, copiii ruși din generația mea au trecut printr-o perioadă de geniu, de parcă destinul ar fi Încercat să fie drept cu ei, dăruindu-le mai mult decât li se cuvenea, având În vedere cataclismul care urma să lichideze toată lumea pe care o cunoscuseră. Geniul a dispărut după ce totul a fost Înmagazinat, așa cum se Întâmplă și cu ceilalți copii mai speciali, copii minune - copilași frumușei, cu capete cârlionțate, care flutură baghete de dirijor sau Îmblânzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
el să nu se poată bucura de o clipă de liniște, avea să fie făcut bucăți. „Dar n-o să mă azvîrliți voi pe mine de-aici, mormăi el, mușcîndu-și cu furie cuvintele. Nici marea, nici focul, nici cutremurele, vulcanii sau cataclismul nu-mi vor veni de hac, pentru că eu sînt Oberlus, Iguana, și voi domni pe insula asta chiar dacă va fi Înghițită de măruntaiele pămîntului, fiindcă dacă va fi cazul voi Învăța să respir pe sub apă...” Și era cu adevărat capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În timp ce mîncam, niște manele au început să curgă peste noi de la fereastra pensiunii de deasupra, împreună cu o ploaie de coji de semințe. „Nu înțeleg” - a murmurat soția mea și am plecat grăbiți. Dimineața am părăsit orașul răvășit parcă de un cataclism. La cîteva minute spre Cazane, au apărut din senin hoteluri cu terase generoase și bărci de croazieră. „Parcă ar fi Monte Carlo” - am zîmbit eu și ne-am întors, luînd o în sus pe Valea Cernei. „Festivalul Pinului.” „Hai și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Cum scoate oare nufărul atâta frumusețe din noroi. Fără oameni, Pământul ar fi, evident, mult mai liniștit. Instinctele nu au acces la sublim. Un mare privilegiu al omului : poate să ucidă și sătul. Natura caută noi soluții. După un nou cataclism, s-ar putea să dispărem și noi și să reapară dinozaurii. Nu cred că toate păsările cântă. Unele, probabil, ne înjură. O colibă pe malul unui lac din pădure va fi, în curând, mai prețuită decât un zgârie-nori. Strănutați mai
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
îți pregătește ștreangul. Conștiința națională a oamenilor este mai importantă decât bogățiile unei țări. Istoria - acest lanț de apocalipse. Actualizarea spiritului de turmă al unui popor împinge dictatorii în scenă. Toate revoluțiile fac indigestie. Pentru că își devoră fiii cu tot cu pene. Cataclismele istorice se nasc din idei rahitice. În unele epoci, sunt mai hăituiți oamenii cinstiți decât pungașii. Pariază pe poporul tău, chiar când te duce la exasperare. Istoria are ironiile ei. Peste inscripția „dr. în drept la Paris” a apărut prin
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Sărăcia vitaminizează terorismul. Și morții cotropitorilor se numesc eroi? Produsul finit al multor victorii militare este cenușa. Când e vorba de crime, ingeniozitatea e fără limite. După lagărele naziste și gulagul rusesc, iată execuții televizate în direct. Doar războaiele și cataclismele naturale mai tulbură, din când în când, monotonia lumii. Războaiele au fertilizat totuși multe descoperiri științifice. Nici o armă de luptă nu a fost făcută special pentru muzeu. După victoriile obținute în războaiele medievale, ortodocșii posteau, iar barbarii chefuiau. Compromisul diplomatic
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu direcția lui. In puț pot cădea căscații, dar și visătorii. Îl tragi spre ozon, iar el se repede în hidrogen sulfurat. Puțini revoluționari știu pentru ce marcă de ambrozie luptă. O durere de dinți poate genera indiferență față de toate cataclismele mapamondului. Entuziasmul este o boală de care nu mai suferă decât fanaticii. Artiștii de duzină sunt ca licuricii. Strălucirea le semnalizează prezența, dar nu le poate lumina drumul. Unii își murdăresc victoria umilindu-și adversarul. Disperarea vine când nici un "acasă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nevoie deoarece, replică el cu precizie astronomică, sfârșitul lumii este iminent. Adică?... Adică, nu știți ce se va întâmpla pe 21 decembrie 2012. Ce? În ziua respectivă, conform previziunilor lui Nostradamus, planetele se vor alinia și se va produce un cataclism de mari proporții care ne va distruge pe toți, în doar câteva secunde. Reflectând la intențiile de viitor ale celui în cauză, septuagenarul Costică Bidaru își aminti că a mai auzit și pe alții exprimând aceleași idei, în termeni foarte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vreodată în acele locuri periculoase. Nu există nicio probă, iar discuțiile, chiar și cu alți concitadini, erau tot timpul, la fel de aproximative (așa cum aproximativă e și viața însăși) ca și cele despre stafia fără cap care, zice se, întotdeauna, înainte de eventualele cataclisme care ar surveni, s-ar lăsa văzută în bibliotecă. Mai ales în zilele din preajma Anului Nou. De fapt bibliotecara cea bătrână, pensionara, era convinsă că, întotdeauna, dacă fantoma fără cap apărea în bibliotecă în noaptea din preajma de Anului Nou, la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
neidentificat niciodată, după ce muriseră ceilalți doi frați în război, i se confiscase, în anii puterii populare, toată averea și fusese trimis alături de tânăra lui nevastă, la Canal unde și murise) în acel an avea să se întâmple ceva rău, un cataclism: inundații, cutremure, secetă, boli, etc. Toate aceste proorociri apăreau din păcate, abia după ce se consuma nenorocirea. Atunci își amintea bătrâna că văzuse de Anul Nou fantoma fără cap jucând de una singură cărți sau table, nu mai știa exact ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în partea din spate a mașinii, privea orizontul ce începea să prindă formă și linia neagră ce se desena în fața lor, frântă și lipsită de armonie. Masivul Sidi-el-Madia se înălța brusc în mijlocul pustiului, roșu și ocru, rod al unui imens cataclism anterior probabil apariției omului pe pământ, ca și cum o mână monstruoasă l-ar fi împins chiar din măruntaiele pământului, așezându-l acolo printr-o vrăjitorie. Eternul vânt al deșertului îi măturase culmile timp de milioane de ani, lipsindu-le de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de hoteluri, de metropole. WINDSOR HOUSE, MERCURE LYON, WIMBERGER WIEN, așteaptă să le vină rîndul. În colțuri mai retrase ochi opriți pe alți ochi, buze oprite pe alte buze. La ghișeul de informații reîncepe forfota. Orice neregulă ia proporțiile unui cataclism, implorări, disperări ascunse sub formule politicoase: dacă Îmi permiteți, please, versuchen Sie bitte, izvenete, prego signora... LÎngă o banchetă circulară, capitonată cu vinilin roșu, un grup tăcut În mijlocul căruia perorează un bărbat robust cu fața congestionată, Între două vîrste, Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iuți ca niște avioane În picaj, aruncându-și teribila Încărcătură explozivă asupra minții adormite, alteori blânde ca niște căței nou-născuți care-și oferă pântecele moi spre mângâiere, niciodată Însă nu erau coșmaruri, ca În anii deplinei mele integrități fizice, când cataclismele Îmi despicau somnul În două. Curând aveam să descopăr și strania legătură dintre vise și bucătăria spitalului, aflată, cred, la numai câțiva metri de salon. Aroma unui gulaș mă trimitea, odată cu adormirea, În plină pustă, galopând pe un armăsar Înspumat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]