1,722 matches
-
să nu se rezolve cu o tăvăleală bună “. Eu am luat eșecul Shebei în a lega iute prietenii ca pe un semn foarte bun. După experiența mea, nou-veniții - mai ales femeile - sunt mult prea grăbite să-și pună steagul pe catargul primei coterii de cancelarie care le face cu mâna. Jennifer Dodd, care a fost cea mai bună prietenă a mea din școală, și-a petrecut primele trei săptămâni la St George îngropată la piepturile primitoare ale lui Mary Horsely și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a dreptul în fund; dar pe urmă i-a dus spre stânga. Când s-au oprit mai încolo, căutând o altă orientare, Nicula Ursake a icnit. În aceeași clipă și vânătorul a văzut dihania la treizeci de pași pe un catarg gros de brad răsturnat. Se suise acolo și stătea gata să sară asupra dușmanului. Doctorul și făcuse gestul ca să ia arma la umăr; dar apoi amândoi oamenii își eliberară piepturile de răsufletul comprimat, băgând de samă că blana ursului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fanfara pompierilor, televiziuni, o activistă a Centrului Internațional de Educație Civică, Morală Creștină și Afirmare Patriotică al Sectorului (fosta tov. Spanțu de la U.T.C. - Textile pe Capitală) și primarul agramat, burtos și cu ochii țintă la tricolorul fâlfâind în vârful catargului plantat la capătul aleii cu toaletele ecologice aduse, special pentru eveniment, de firma patronată de cumnatul dinspre verișoara socrului primarului care tocmai își începe spiciul: „Căci moșii și strămoșii care au luptat, așadar care a avut tricolorul drept țintă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
duci În beznă, m-am gîndit. Așa cum ai trăit. 43 Cu puțin Înainte de ora trei, m-am urcat, pe Paseo de Colón, Într-un autobuz ce urma să mă ducă pînă la cimitirul Montjuïc. Pe geam puteam contempla pădurea de catarge și pavilioane fluturînd pe cheiul portului. Autobuzul, aproape gol, Înconjură muntele Montjuïc și o apucă pe drumul care urca spre intrarea dinspre răsărit a marelui cimitir al orașului. Eu eram ultimul pasager. — La ce oră trece ultimul autobuz? l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ar fi șoptit adevărul În vis. Am ajuns pe palier și m-am avîntat pe scări În jos, apoi am ieșit pe poartă. Strada Urgel era un rîu de nisip strălucitor din care se Înălțau felinare și copaci, asemenea unor catarge Într-o negură deasă. VÎntul spulbera zăpada În rafale. M-am dus pînă la stația de metrou de la Spitalul Clinic și m-am cufundat În tunelele de abur și de căldură la mîna a doua. Hoarde Întregi de barcelonezi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se duse la barcă tremurând, dar Își spuse că mai bine ia banii și iese În larg decât să moară acolo, ucis de un demon. Pe mare vântul se Întețise. Valuri mari, cenușii, se spărgeau de firava barcă, cu un catarg și o pânză. Dar călătorul nu păruse deloc neliniștit. Vântul bătea exact În direcția coastei chineze, iar Înaintarea micii ambarcațiuni era extrem de rapidă. Chiar prea rapidă, se gândise pescarul. Cerul era Întunecat, ca și cum dintr-o clipă În alta ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căpitanului Morovan număra treizeci de oameni, deși, din câte studiase Alexandru despre corăbii, jumătate ar fi fost de ajuns. Aceasta nu era, Însă, singura ciudățenie. Corabia era de negoț și transporta miere, ceară și lemn din Moldova. Dar cele trei catarge și mai ales forma pânzelor nu semănau cu cele descrise de manualele de navigație ca fiind caracteristice vreunei nave comerciale. Semănau mai degrabă cu dotările navelor de război. Corabia era suplă, făcută pentru viteză și manevre rapide. Nu părea sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Est sunt alertate. Trebuie doar răbdare. Începe o iarnă grea. Iar la anul vom avea război. - Așa e, măria ta... Începe o iarnă grea... 15 decembrie 1475, Istanbul Corabia căpitanului Morovan intră În golful Cornul de Aur cu un singur catarg, sub pavilion genovez. Cu o zi Înainte, două din cele trei catarge fuseseră coborâte pe punte, În lăcașuri special cioplite și acoperite cu mărfuri. Pavilionul Moldovei fusese coborât și el imediat după ieșirea În larg din portul Varna. Genova era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
anul vom avea război. - Așa e, măria ta... Începe o iarnă grea... 15 decembrie 1475, Istanbul Corabia căpitanului Morovan intră În golful Cornul de Aur cu un singur catarg, sub pavilion genovez. Cu o zi Înainte, două din cele trei catarge fuseseră coborâte pe punte, În lăcașuri special cioplite și acoperite cu mărfuri. Pavilionul Moldovei fusese coborât și el imediat după ieșirea În larg din portul Varna. Genova era aliată a Imperiului Otoman, Moldova era cel mai aprig dușman. Cei doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
necunoscuți. L-am văzut doar pe unul, dar tocmai fusese ucis. - Nu Înțeleg. Și n-avem timp de amintiri acum. Trecuseră mai bine de douăzeci de minute până când ajunseră la corabia cu pavilion genovez. Echipajul termina pregătirile de plecare. Pe catarg, pânzele erau ridicate cu repeziciune. Gabriel și Alexandru intrară În cală, unde Îi așteptau ceilalți Apărători. - A sosit toată lumea? Întrebă Gabriel. - Da, răspunse unul din Apărători. Documentele sunt În seif, seiful ascuns sub scândurile calei. - O fi totul secret, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sau o zi, două. Nu avem acest timp. În cazul În care suntem urmăriți și se ajunge la abordaj, am nevoie de ajutorul vostru. - Ce trebuie să facem? Întrebă Gabriel. - Să eliberați puntea prin luptă, În timp ce echipajul ridică celelalte două catarge și putem porni cu viteză mai mare spre strâmtoarea Bosfor. Nu suntem scăpați decât peste cel puțin două ore, când ieșim din strâmtoare. Sau mai mult, dacă suntem Întârziați de lupte la bord. Bosforul e Înțesat de artilerie. Putem fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să ne scoată de aici cât mai repede. Căpitanul urcă pe punte și dădu ordine echipajului. Se auzi zgomotul greu al lanțului ancorei care se ridica. Nava se desprinse Încet de chei și, cu pânzele umflate de vânt ale singurului catarg, ieși În larg. - Vreau să ies pe punte! Se auzi vocea neliniștită a lui Alexandru. Trebuie să ies pe punte! Deja nu mai are nici o importanță... Gabriel Înclină capul afirmativ. Tânărul urcă repede scările, ieși pe punte și alergă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cine ești... ” se pomeni gândind, dar nu Îndrăzni să-și ducă speranța până la capăt. „Cine ești ?!... ” Coloră cu alb strălucitor perlele de pe sabia Cuceritorilor, pe care tânărul o avea acum la centură, schiță repede peisajul din spatele necunoscutului, umbra unei clădiri, catargele corabiei, frământarea mării, dar, fiindcă Înnegrise cu prea multă forță partea de sus a tabloului, totul păru că se Întâmplă seara, sub o lumină scăzută. - Toți luptătorii din ordinul Cuceritorilor vor intra În curtea palatului! porunci tânărul conducător, În limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În fugă. Primii doi ajunseră pe punte, dar unul fu străpuns de Înger, iar celălalt fu izbit de buzduganul lui Alexandru, se răsuci pe loc și căzu În apă. - Ancora! strigă Morovan, agățat de una din plasele care coborau de pe catarg. Doi membri ai echipajului ridicară ancora, În timp ce alți patru Împinseră cu prăjinile În marginea cheiului, pentru a depărta babordul navei de mal. * În curtea palatului Ak Sarai, Cuceritorii ascultau cuvintele lui Amir Baian, care explică tradiția schimbării de putere În cadrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era o zi cu totul răvășitoare pentru toată lumea și că Anda Încerca să pună ordine În tot ceea ce se Întâmpla. * Nava se depărtase la treizeci de pași de chei, iar căpitanul Morovan dăduse ordin să fie ridicate și celelalte două catarge. Zece marinari trecuseră la vâsle. Încet, corabia intra sub adierea vântului de seară, luând cap compas strâmtoarea Bosfor. - Patru caice ale poliției vamale se desprind de țărm! strigă marinarul de cart. - Câtă vreme galerele de război rămân nemișcate, spuse Morovan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urca la bord. Să aflăm mai Întâi cine sunt oamenii aceia. Amânăm adunarea Cuceritorilor până la rezolvarea acestei crize. * Caicele pline cu ieniceri se apropiară de corabie până la două lungimi de suliță, dar pe măsură ce pânzele erau ridicate pe toate cele trei catarge, nava câștiga În viteză. Un sunet de trompetă se auzi pe mal, iar două galere de război ale imperiului Începură să ridice ancora. - De asta Îmi era teamă... Îi spuse Morovan lui Gabriel. Marele vizir a ordonat galerelor să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui. „Cine ești?... ” se gândi, fără să vrea, șeful Cuceritorilor. * - Galerele turcești intră În viraj la tribord și Încarcă tunurile! anunță marinarul de cart. - Douăzeci de grade vest, velele superioare pe vânt, viteză maximă! ordonă Morovan. Cu toate cele trei catarge ridicate și toate pânzele umflate de vânt, fregata moldoveană despica valurile Înspumate ale golfului, Înaintând direct spre cele două galere. Caicele poliției vamale rămăseseră cu mult În urmă și, văzând că navele de război ridică ancora, porniseră Înapoi spre țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Diferența de forțe era uriașă, iar lipsa tunurilor devenea o problemă gravă pentru echipajul moldovean. Mesajul plecase, lupta putea Începe. - Coborâți pavilionul genovez! porunci Morovan. Ridicați flamura Moldovei! - Arcașii la prova, pregătiți săgeți aprinse! ordonă Gabriel. La semnalul meu, ochiți catargul principal, iar la a doua lansare mijlocul punții. Încercați să nimeriți depozitul de pulbere! Îngerii, la tribord! imediat ce ne apropiem, săriți pe galere și angajați lupta la sabie! Nu ei ne sabordează pe noi, ci noi pe ei! Atacul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întâmplă pe marea asta?! Întrebă Gabriel, neștiind ce ordine să mai dea și cine este acum adevăratul adversar. Pricepe cineva? Poate eu m-am prostit de tot, dar am impresia că suntem apărați de dușmanii noștri de moarte. Cuceritorii! - Pe catargul galioanelor se semnalizează către galere! continuă marinarul de cart. „Opriți ostilitățile!” Urmează alt semnal. „Corabie sub protecția Cuceritorilor!” - Sub protecția... murmură Gabriel, copleșit. Alexandru luă luneta pe care Morovan o lăsase lângă cârmă și potrivi focalizarea spre palatul Ak Sarai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rupți de prezent. Dispăruseră, Învăluiți de aripa cenușie, aproape neagră, a norilor. Odată cu ei, dispăruseră liniile verticale. Nici o clădire nu se Înălța la mai mult de un stat de om. Moscheile Își pierduseră cupolele poleite. Corăbiile din larg Își pierduseră catargele. Paznicii care străjuiau intrările În palatul sultanului Mahomed Își pierduseră vârfurile halebardelor. Totul rămânea neterminat, aplatizat, redus la o viermuială joasă și nedeslușită. Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor coborî fără grabă treptele palatului Ak Sarai. Era Îmbrăcat simplu, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trebuie să revină la țărm În cel mai scurt timp. Rămas singur cu Alexandru, Îi trimisese În spatele unor dune de nisip, unde valurile unei nebănuite furtuni n-ar fi putut să-l ajungă. Din depărtare, marinarul de cart din vârful catargului le semnalizase că o flotă imensă se apropie de gurile Dunării. Apoi, pe malul mării se așternuse liniștea. Acea liniște alcătuită din murmurul valurilor alunecând molcom la țărm. Acea liniște În care Alexandru recunoscu ceva din frământarea calmă a lagunei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
poate fusese doar o iluzie. Se trezise sub privirea albastră a lui Ștefănel. Soarele scăzuse spre asfințit. Se ridicase În coate, privise În jur, apoi sări În picioare. Marea aducea din larg bucăți de lemn frânte de furtună. Fragmente de catarge, bucăți de vâsle, zdrențe din pânzele unor corăbii. Plaja era plină de semne ale unei catastrofe petrecute În larg. Nu se vedea nici un cadavru. Alexandru Își aminti Înălțimea colosală a valurilor. Nu, cadavrele se aflau pe fundul mării. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cunoscut și zile mai bune, dar asta ar însemna să decidem când au fost acelea. Un bungalou aflat în centrul unei construcții de lut ars, se fălește cu un drum de acces marcat de o bordură de piatră decolorată, un catarg cu steagul pavilionului britanic decolorat de soare și o pereche de tunuri în miniatură, instalate de fiecare parte a verandei, cu țevile îndreptate spre oraș. Ridicat pe ceea ce s-ar putea numi un teren înalt, aici în delta râului, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Tocmai l-am mituit cu o sumă frumușică. M-a asigurat că restul ceremoniei va dura puțin. Zei de piatră stau aliniați pe marginea curții, un spațiu deschis - cu un zid în partea de vest. La sud-est, se înalță un catarg de vreo 50 de picioare, în vârful căruia se află o platformă pentru hrănit păsările. Se spune că păsările duc mesajele împăratului la spirite. De perete atârnă un obiect ciudat. Pe măsură ce mă apropii, îmi dau seama că e un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
toate pregătirile cu ani în urmă. Figurina din hârtie care o reprezintă pe ea pare adevărată, deși e așa cum arăta Marea Împărăteasă pe vremea când era tânără. Figurina poartă o rochie cu magnolii. Înainte de a începe ceremonia, este ridicat un catarg de treizeci de picioare. În vârful lui e urcat un pergament pe care scrie tien, „în memoria“. Este pentru prima oară când am ocazia să fiu martoră la acest ritual. Cu secole în urmă, manciurienii locuiau pe câmpii vaste, astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]