2,183 matches
-
sau publice, organizată sau susținută de puterile Statului". Cu mult înaintea lui Hannah Arendt, Sturzo analiza totalitarismul ca pe o expresie politică nouă, diferită de regimurile autoritare cunoscute pînă atunci. El îl identifica ca pe un sistem total incompatibil cu catolicismul, fiindcă se baza pe divinizarea Statului păgîn, pe violență, pe caracterul absolut dat națiunii, rasei, clasei, pe dorința de a schimba omul, de a crea "omul nou". Aportul lui Luigi Sturzo este cu atît mai important cu cît, contrar cazului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Axe programatice Așa cum nu există o ideologie creștin-democrată rigidă, nu există nici un program unic. Nici un partid creștin-democrat modern, pînă la Partidul Popular European, nu a funcționat fără un program, dar examinarea acestor programe dezvăluie deosebiri și evoluții. Unele opțiuni dragi catolicismului social, cum ar fi corporatismul, pe care totuși Quadragesimo anno l-a susținut mult timp, au fost abandonate puțin cîte puțin. Alte opțiuni, înscrise timp îndelungat în programe, au rămas literă moartă. Așa a fost cazul votului familial, încă prezent
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
opțiuni majore: democrația, organizarea comunitară a societății, unificarea Europei, economia în slujba omului. Democrația Unul din aporturile majore ale creștin-democrației la istoria politică a fost reconcilierea catolicilor cu democrația. Aceasta este centrul democrației creștine și ceea ce o distinge fundamental de catolicismul social. Ea realizează sinteza între recunoașterea libertăților și a suveranității poporului în plan politic și cerințele sociale, "nevoile oamenilor sărmani", după cum spunea Giorgio La Pira. Este inutil să revenim aici asupra evoluției Bisericii cu privire la conceptul de democrație, pînă la opțiunile
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
aceasta mijlocul de a accepta vremurile în care trăia și de a reconcilia Biserica cu lumea, de unde și interesul pe care-l arată experienței țărilor unde se încercase reconcilierea dintre libertate și religie: Belgia, Statele Unite, bine analizate de Tocqueville, unde catolicismul a putut înflori datorită libertății. O preocupare asemănătoare anima Sillon-ul, care dorea să integreze Biserica într-o societate judecată nu ca fiind antireligioasă, ci doar anticlericală. Cucerirea societății trecea prin încrederea în democrație definită ca organizație socială și politică care
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
înmulțirea curentelor separatiste și federaliste și faptul că, adaugă el, "aventurile totalitare devin dificile dacă nu chiar imposibile". Aceste judecăți preluate de la DCI sînt reprezentative pentru gîndirea creștin-democrată în materie de regionalizare. Ea îi datorează mult tradiționalismului, gîndirii contrarevoluționare și catolicismului social: Vogelsang în Austria, Ketteler în Germania, Taparelli D'Azeglio în Italia, La Tour du Pin în Franța au acordat cea mai mare importanță organizării regiunilor, ca acțiune ce comportă o reformă a Statului. În lucrarea Vers un ordre social
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
devieze spre o simplă cooperare interstatală. Economia în slujba omului Creștin-democrații nu au neglijat problemele economice. Concepțiile și politicile lor și-au găsit sprijin în doctrina socială a Bisericii preluată din enciclicile care furnizau principii de politică economică și în catolicismul social, care a fost mult mai atent cu aceste probleme decît s-a spus, așa după cum o demonstrează preocupările exprimate în 1905 de Henri Bazire, președintele Asociației Catolice a Tineretului francez: " Cînd am cerut justiției sociale să ne lumineze calea
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
după principiul precedent. Statul este chemat să rectifice, să înlocuiască, să completeze, pe baza bunului comun, adică a bunului comunității, a cărui origine este transcendentală și care merge dincolo de noțiunea de interes general. Este ideea care apare la trecerea de la catolicismul social la democrația creștină spre sfîrșitul secolului al XIX-lea, și anume că problema socială nu se poate rezolva decît prin reforme de structură, întorcînd spatele paternalismului. Aceste reforme se sprijină pe tripla recunoaștere a dreptului Statului de a interveni
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
esență proprie în sensul unui automatism fără viață, ci se sprijină pe oameni și aceștia sînt cei care-i dau forma"37. Economia socială de piață a fost adoptată în anii 1950 de partidele elvețiene și austriece, abandonînd astfel principiile catolicismului social. Programul "Was wir wollen" din 1958 al ÖVP-ului, manifestul de la Klagenfurt din 1965, programul de la Salzburg din 1972, programul prezentat în 1981 de Alois Mock, " Astfel garantăm locul de muncă", reiau marile teme. Ea este prezentată, astăzi, drept
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
ca fiind just, iar sacrificiul a fost imens: 4.618 morți și 10.414 răniți din 32.700 de clerici mobilizați. Astfel s-a putut realiza cea de a doua raliere, aceea a anilor 1920, fără să excludem permanența unui catolicism tradiționalist și antidemocratic, prin intermediul Acțiunii Franceze care a știut să se folosească de flacăra naționalistă. Și în Italia catolicii se găseau pe poziții patriotice, iar episcopii îi îndemnau pe credincioși să suporte suferințele și sacrificiile 3. Războiul a oferit ocazia
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1918 el a pus bazele Partidului Popular, lansînd la 18 ianuarie 1919 celebrul său apel "Către oamenii liberi și puternici", pentru ca "ei să devină apostoli, în integralitatea lor, ai idealurilor de dreptate și libertate". Declarîndu-se aconfesional, fără referințe oficiale la catolicism, el era rodul inițiativei lui Sturzo și a camarazilor săi, fără ca să se fi cerut în mod explicit girul Sfîntului Scaun, dar avîndu-se grijă ca papa, căruia îi fuseseră supuse statutele, să fie informat. Benedict al XV-lea nu s-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sprijini în special pe o Acțiune Catolică reorganizată și concepută ca o armată de luptă. Scrisoarea sa către episcopatul Lituaniei, Peculiari quadam (24 iunie 1928) confirma această orientare, care dezvăluia neîncrederea față de orice partid politic care își revendica originea în catolicism, papa Pius al XI-lea fiind deosebit de preocupat să evite confuzia între activitatea religioasă și activitatea politică. Dacă condamnarea Acțiunii Franceze din 1926 a putut fi trăită de contemporani ca o revanșă asupra condamnării Sillon-ului din 1910, acesta nu era
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Federația Națională Catolică a generalului Castelnau. Istoria Partidului Popular Italian este utilă pentru evaluarea poziției pontificale; partidul lui Luigi Sturzo a fost victima atît a politicii lui Mussolini, care viza obținerea unei anumite respectabilități respectînd și apărînd, cel puțin oficial, catolicismul și Biserica, cît și a preocupărilor papei Pius al XI-lea de a găsi un teren de înțelegere pentru a regla problema romană, în scopul atingerii obiectivelor sale de recucerire catolică a Statului și a societății, nu fără să-și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
am desțelenit pămîntul, am deschis căile, am pus primele baze, iar edificiul s-a construit în altă parte... De ce, de ce, de ce?"4. Răspunsul se găsește în două puncte. În primul rînd, curentul creștin-democrat nu a putut să se contopească cu catolicismul francez. Acesta a rămas foarte divizat în plan politic, așa după cum o arată și analiza victoriei Blocului Național din 1919: noua Cameră numită "Orizontul albastru" cuprindea un mare număr de deputați catolici, dar împărțiți între grupurile parlamentare de dreapta și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
situîndu-se pe poziții de apărare a religiei în fața societății laice: Federația Națională Catolică a generalului Castelnau număra în 1930 între 2,5 pînă la 3 milioane de membri. Mai mult, pînă la sfîrșitul anului 1926, pătrunderea Acțiunii Franceze în sînul catolicismului francez a fost remarcabilă; a fost nevoie ca Roma, neliniștită de această influență, să condamne legăturile dintre catolicism și maurrassism, nu fără a provoca însă numeroase drame de conștiință 5. Apoi, acest curent care nu a știut să se impună
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1930 între 2,5 pînă la 3 milioane de membri. Mai mult, pînă la sfîrșitul anului 1926, pătrunderea Acțiunii Franceze în sînul catolicismului francez a fost remarcabilă; a fost nevoie ca Roma, neliniștită de această influență, să condamne legăturile dintre catolicism și maurrassism, nu fără a provoca însă numeroase drame de conștiință 5. Apoi, acest curent care nu a știut să se impună în fața catolicismului, nu a știut niciodată nici să se unească. Nici o personalitate nu a putut să joace rolul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a fost remarcabilă; a fost nevoie ca Roma, neliniștită de această influență, să condamne legăturile dintre catolicism și maurrassism, nu fără a provoca însă numeroase drame de conștiință 5. Apoi, acest curent care nu a știut să se impună în fața catolicismului, nu a știut niciodată nici să se unească. Nici o personalitate nu a putut să joace rolul unui Windthorst sau a unui Sturzo. Marc Sangnier i-a păstrat în jurul lui pe cei ce-i erau fideli în cadrul Tinerii Republici, fondată în
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și poporul", dar care au fost decimați de arestările din 1934. În schimb, susținerea regimului era expresia clerico-fascismului, al cărui reprezentant important era Egilberto Martire; între 1929-1938, el a condus revista La Rassegna Romana care dezvolta "romanitatea" ca temă comună catolicismului și fascismului. Acest curent s-a manifestat cu putere, avînd în fruntea lui episcopi, în timpul marilor "bătălii" economico-politice (luptele demografice, ale grîului...), precum și, într-un mod cu totul spectacular, la declanșarea războiului din Etiopia, război prezentat credincioșilor ca o nouă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
italian: lista pe care o dă cu conducătorii, șefii de guverne, miniștri, deputați, conducători de întreprinderi de Stat, episcopi, directori de ziare catolice, formați în acei ani, este impresionantă și convingătoare 15. El vede în această generație o reînnoire a catolicismului integral marcat de penetrarea într-o societate de masă în proces de transformare profundă prin industrializare, cu apărare "integrală" a specificului catolic. Mișcările intelectuale au putut deveni deci în momentul reconstrucției democratice, după 1944, o zonă internă eficientă pentru democrația
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
teologul iezuit Friedrich Muckermann. O puternică politică socială a fost instaurată în special datorită părintelui Brauns: sistem de prevederi sociale, protecția șomerilor, legislația privind comisioanele interne practicate de întreprinderi. Această politică a putut să se sprijine pe deputații adepți ai catolicismului social, ca Agnes Neuhau, fondatoarea Katholisher Fürsorgeverein für Mädchen, Frauen und Kinder și Elisabeth Zillken 20. Însă nu remarcăm nicăieri prezența principiilor popularismului, atît de dragi lui Sturzo, în acest partid condus de Monseniorul Kaas, prelat priceput în încurcăturile interne
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Zentrum pare insuficient pregătit intelectual pentru a face față încercărilor naziste. Prin natura sa ostil nazismului, el îi subestima pericolul și forța. Rolul jucat de cancelarul Franz von Papen, proprietarul cotidianului partidului, Germania, este reprezentativ pentru o mare parte a catolicismului german, sedus de tezele populiste și naționaliste, crezînd că-l poate controla pe Hitler, a cărui încoronare a favorizat-o la 30 ianuarie 1933. Zentrum a mers pînă la a-i facilita instaurarea dictaturii, votînd la 23 martie puteri depline
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
tensiunile la care au fost supuși catolicii și deosebirile de păreri în răspunsurile lor. El ne permite să vedem, prin destinele diferite ale partidelor ceh și slovac și prin șefii lor, cît de diferiți erau creștin-democrații de celelalte curente ale catolicismului. În fața dramei anilor 1938-1939, PPC-ul a refuzat compromisul, nu a participat la guvernul impus după München. Monseniorul Sramek a părăsit țara în iulie 1939, devenind șeful guvernului din exil pînă în 1945. Invers, în Slovacia, Partidul Catolic al lui
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
creștină care obținuseră, în 1919, 15% din voturi: Partidul Creștin-Democrat, apropiat de dreapta naționalistă și antisemită, și Partidul Național Muncitoresc, rezultat din tradiția sindicală creștină a Poloniei sub dominația prusacă, cu centrul la Poznan în Silezia. În această țară unde catolicismul se identifica cu națiunea, unde erau încă vii faimoasele Cărți ale națiunii poloneze și ale pelerinilor polonezi de Adam Mickiewici și poemele lui Kazimierz Brodzinski ce descriau Polonia ca pe un Christos al națiunilor, mai ales în vechiul regat al
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
majore, Humanisme intégral, publicată în 1936, dar editată la Madrid în versiunea spaniolă, cu un an înainte, sub titlul de Problemas espirituales y temporales de una nueva cristianidad. La această revistă au mai colaborat Mendizábal și Sturzo. Ea se opunea catolicismului conservator, îl critica pe Dollfuss, a denunțat represiunea din Asturii în 1934, și se situa pe linia lui Étienne Gilson, Emmanuel Mounier și Jacques Maritain. Mișcările creștin-democrate au fost aduse de războiul civil. Cei care încercau să păstreze un dialog
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
L'Aube" și în "La Croix"29. În fața războiului din Spania, împotriva experiențelor și a antrenamentelor pe care le făceau aici Germania nazistă și Italia fascistă, împotriva interpretării acestui război drept cruciadă religioasă în favoarea taberei franchiste, foarte răspîndită în rîndurile catolicismului european, democrații de inspirație creștină au angajat o luptă etică și ideologică de înaltă ținută și de mare forță pentru ceea ce era esențial. Această luptă le anunța pe cele din timpul celui de-al doilea război mondial. Partea a IV
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
apărea în ochii unor episcopi ca un Säkularisant, laicist 2. Totuși, în convulsiile revenirii la pace și ale reconstrucției, partidele creștin-democrate au primit din partea Bisericii catolice un fel de "etichetă" oficială. Mult timp suspectate de Roma, fiind minoritare în sînul catolicismului, aceste partide au devenit partide recunoscute în ierarhie. Această observație este în mod deosebit adevărată în Italia, unde Biserica a susținut activ revenirea la democrație; susținerea partidului creștin-democrat reconstituit în clandestinitate nu era determinată de Eliberare: au existat dezbateri chiar
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]