1,196 matches
-
ciocolată veritabilă și alte rarități de acestea. Petrică al lui Hagienuș fusese făcut maior, trecând ca un element care simpatizase clandestin cu Mișcarea. Se dădea drept sigură trimiterea lui într-o misiune în Germania. Prin el, Hagienuș căpătase înapoi gratis cavoul, deoarece Gavrilcea, care era de fapt posesorul în numele Mișcării, nu mai avea ce face cu mormântul. Cu concursul lui Saferian, restituția fu aranjată și formal. Acum se iscase din nou cearta dintre Hagienuș și copii. Cel dintâi susținea că trebuie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prevăzut cu câteva flori, merse fără a spune nimănui la cimitir, și acolo privi câtva timp mormântul tatălui său, bine îngrijit, deși învechit ca stil, și aruncă peste el florile. La întoarcere descoperi după simpla descripție, aproape fără să vrea, cavoul lui Hagienuș construit de Ioanide și se învîrti puțin în jurul lui, ca un simplu specialist. Într-o dimineață, la cafeaua cu lapte, cu Universul în mână, madam Pomponescu-mamă scoase o exclamație de oroare. . - Iată o lipsă de gust, a te
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arcă de marmură. Despre nebunia lui aflaseră toți chiriașii chiar de la cucoană, care, în bețiile ei feroce, după ce-l acoperea de zoaie pe bătrân, răcnea ca o descreierată că i-a mâncat tinerețele și i-a prădat averea de la părinți. "Cavou îi trebuie lui! Cavou, când abia ne ducem zilele! Umblai cu boarfele Dămăroaiei, ai, și strângeai bani pentru cavou! Măsluiai cântarul la prăvălie și te gândeai la lumea de apoi! Haoleu, când te-or apuca dracii-ăia și ți-or
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nebunia lui aflaseră toți chiriașii chiar de la cucoană, care, în bețiile ei feroce, după ce-l acoperea de zoaie pe bătrân, răcnea ca o descreierată că i-a mâncat tinerețele și i-a prădat averea de la părinți. "Cavou îi trebuie lui! Cavou, când abia ne ducem zilele! Umblai cu boarfele Dămăroaiei, ai, și strângeai bani pentru cavou! Măsluiai cântarul la prăvălie și te gândeai la lumea de apoi! Haoleu, când te-or apuca dracii-ăia și ți-or turna ulei încins în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acoperea de zoaie pe bătrân, răcnea ca o descreierată că i-a mâncat tinerețele și i-a prădat averea de la părinți. "Cavou îi trebuie lui! Cavou, când abia ne ducem zilele! Umblai cu boarfele Dămăroaiei, ai, și strângeai bani pentru cavou! Măsluiai cântarul la prăvălie și te gândeai la lumea de apoi! Haoleu, când te-or apuca dracii-ăia și ți-or turna ulei încins în cur, mînca-te-ar viermii să te mănânce, cu cavoul tău cu tot! Păcătosule ! Știți, oameni buni
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
boarfele Dămăroaiei, ai, și strângeai bani pentru cavou! Măsluiai cântarul la prăvălie și te gândeai la lumea de apoi! Haoleu, când te-or apuca dracii-ăia și ți-or turna ulei încins în cur, mînca-te-ar viermii să te mănânce, cu cavoul tău cu tot! Păcătosule ! Știți, oameni buni, ce-a făcut criminalu-ăsta la viața lui? Ăsta, așa oaie blândă cum îl vedeți! A omorît-o pe una cu care trăia, când avea negustoria la Buzău, a ars-o-n foc și i-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
uite, nemernicu-ăsta, de-l vedeți pe prag, că ziceți că io sânt nebună, da-ntrebați-mă ce mi-a făcut omu-ăsta la viața mea, de mă mir că nu m-a băgat și pe mine-n mormânt. Și-ți trebuie cavou? De marmoră trandafirie? Cu îngeri de piatră? Oameni buni, mai bine era bețiv, mai bine bea banii, știam o treabă, da el de patruzeci de ani strânge pentru cavou. De douăzeci de ani pietrarii îi mănâncă paralele. Știți ce are
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
m-a băgat și pe mine-n mormânt. Și-ți trebuie cavou? De marmoră trandafirie? Cu îngeri de piatră? Oameni buni, mai bine era bețiv, mai bine bea banii, știam o treabă, da el de patruzeci de ani strânge pentru cavou. De douăzeci de ani pietrarii îi mănâncă paralele. Știți ce are porcu-ăsta la Bellu? Palat, oameni buni, nu cavou. Te plimbi cu căruța prin el. Și ce statui! și ce bibiluri! și câte odăi! câte morminte goale! Un neam întreg
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Oameni buni, mai bine era bețiv, mai bine bea banii, știam o treabă, da el de patruzeci de ani strânge pentru cavou. De douăzeci de ani pietrarii îi mănâncă paralele. Știți ce are porcu-ăsta la Bellu? Palat, oameni buni, nu cavou. Te plimbi cu căruța prin el. Și ce statui! și ce bibiluri! și câte odăi! câte morminte goale! Un neam întreg poate să stea acolo pân-la sfânta judecată. Păi nu puteai, mă, să faci niște case, colo, la șosea, să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să faci niște case, colo, la șosea, să trăim și noi ca oamenii, să-ți îmbraci copiii, că mi-ai făcut o liotă, asta ai știut să-mi faci, tu cu foloasele, eu cu ponoasele. Nu puteai? Ce te-ncălzește cavoul dacă crapi? Ori te-aruncă în stradă să te-ntinză câinii, ori în cavou de marmoră, nu ți-e totuna? Mai știi tu ceva? Ai murit, ești mort, omule, așa să știi. Sapa și lopata! Slavă Domnului că-s mai tânără
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să-ți îmbraci copiii, că mi-ai făcut o liotă, asta ai știut să-mi faci, tu cu foloasele, eu cu ponoasele. Nu puteai? Ce te-ncălzește cavoul dacă crapi? Ori te-aruncă în stradă să te-ntinză câinii, ori în cavou de marmoră, nu ți-e totuna? Mai știi tu ceva? Ai murit, ești mort, omule, așa să știi. Sapa și lopata! Slavă Domnului că-s mai tânără ca tine. Mâine-poimâine o să te-ntind pe masă, țeapăn și rece, și ce-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o să mai rîd! Ce geamparale o să joc în jurul tău, uite-așa! Hiiiii! Și-o să te-apuc de nas, și-o să-ți scot puța afară, în văzul lumii, așa să știi. Spînzuratule! Nebunule! Să crezi tu că o să ai parte de cavoul tău de marmoră. Când mi-oi vedea ceafa. Să zici mersi dac-o să te-ngrop într-un colțișor de cimitir năpădit de bozii. Că mi-ai otrăvit sufletul o viață-ntreagă, nemernicule!" Chiriașii se uitau la ei ca la bâlci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
imediat acoperite de alte ocări ale consoartei. Abia peste ani Maria avea să-și dea seama că bătrâna nu mințise în delirul ei, ba dimpotrivă, că mintea ei obtuză nu fusese în stare să intuiască până la capăt realitatea, când redusese cavoul lui Catana la un palat. Căci bătrânul își dăduse sufletul în 1962, creștinește, cu popă și luminare la căpătâi, jelit de toată curtea și având faimă de sfânt în cartier. Nu lăsase în urma lui decât casele și o monedă de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
marmură și bronz înnegrit, cu statui și poze ovale, cu uși și geamuri zăbrelite, dădeau impresia unui oraș locuit de o altă specie, cu alte nevoi și altă anatomie. Chiparoși triști se desfoiau spre cer. Întortochindu-se printre morminte și cavouri, dricul ajunse în fața unei construcții stranii. Era o casă roz, care lucea nostalgic în înserare. Căci în acel noiembrie umed seara se lăsase repede ajutată de norii galbeni posomoriți. Cavoul avea un fronton triunghiular, sever, cu o fereastră rotundă în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
triști se desfoiau spre cer. Întortochindu-se printre morminte și cavouri, dricul ajunse în fața unei construcții stranii. Era o casă roz, care lucea nostalgic în înserare. Căci în acel noiembrie umed seara se lăsase repede ajutată de norii galbeni posomoriți. Cavoul avea un fronton triunghiular, sever, cu o fereastră rotundă în centru. Ușa era încadrată de două firide, cu două statui de bronz lustruit. Ce fel de ființe omenești erau reprezentate de acele bronzuri? Ce fel de plecăciune în fața misterului morții
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lor deschise cântau, și că ochii le erau înălțați către văzduhuri. Slujba a fost lungă și plicticoasă, după care (căci se lăsase bine întunericul, în adâncul căruia iradia numai templul, ca un cristal trandafiriu) sicriul a fost coborât pe treptele cavoului. Ușa de fier înnegrit, foarte grea, bine unsă, lăsa să se vadă o încăpere goală și un șir de trepte de piatră ducând spre un subsol. Groparii duceau cu grijă coșciugul pe umeri, și în urma lor coborau rudele. Maria crezu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fie frică. Ce-o fi, o fi." Dar, cu încetul, lumea începu să se rărească în jurul ei, toți coborau, și părea să fie încă loc. Curând, rămase singură, înfiorată de întunecime și răcoare. Arhitectura neregulată, acum neagră ca smoala, a cavourilor din jur, zimța cerul ca dinții unui ferăstrău. Cîte-o statuie (înger cu trompeta și cu aripile-ntinse) se profila cafenie pe zațul încă gălbui de la orizont. Chiparoșii erau și ei dați cu păcură și se clătinau sinistru. Maria, înghețată de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Maria, care brusc își amintise că-l lăsase pe Mircișor pentru prima dată singur în casă, înainta tot mai repede între liniile ce se uneau în zare. Maria începu să fugă, îngrozită că nu va mai scăpa niciodată din fabulosul cavou, își rupse un toc și alergă mai departe șchiopătând, până când corpul ei mai degrabă decât ea însăși percepu o imperceptibilă schimbare. Aerul devenea tot mai roșiatic, dar atât de-ncet, încît părea că la fiecare metru de galerie străbătută o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în satul lui, bătrîmi-i înspăimîntau pe copii. Ii sărea inima din piept și i se muiau picioarele. Maria râsese de el ca de unul ce povestește ziua ce visează noaptea, dar peste ani, la înmormîntarea bătrânului Catana, rătăcind prin imensitatea cavoului de marmură, avea să-și aducă bine aminte povestea lui Ionel. O ciudată asemănare era între ele, ca și când ar fi fost, de fapt, o repetare a unei vechi legende, în alt ținut și de către alt rapsod, care uitase unele amănunte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stăteau câțiva vecini care aveau copii: mama lui Romică, mama lui Virgil, mama lui Cristi și-a Chinezului... Ofițerul de la patru, cu un nume așa de caraghios: Corcodel, își făcuse o ușă monumentală, vopsită în negru ca o intrare de cavou. De la domnul Kulineac se-auzea mereu lătratul Lolei. Popa, fotbalistul de la Dinamo, avea o fetiță cu niște jucării fantastice, aduse din străinătate: o păpușă care mergea, împingînd un cărucior cu un bebeluș în el... Am găsit ușa apartamentului nostru deschisă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sala secretă a Știutorilor, care avea, cum am înțeles mai târziu, nu una, ci miliarde de intrări risipite pe tot pământul. Nu doar orice peșteră și orice ușă - până și una de la intrarea în vreun depozit nenorocit sau într-un cavou sinistru -, dar orice gaură de șarpe, orice vulvă dintre picioarele unei femei și orice obiectiv de aparat fotografic putea fi o Intrare. Orice carte putea fi o intrare, orice tablou, orice gând. Căci ne aflam în miezul miezului lumii noastre
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
străzi desfundate lăsau cu-ncetul locul primelor automobile, malacoafele de mătase pline de fundulițe deveneau rochii drepte, cu talia foarte joasă, casele negustorești ornate cu ciubucării și mascaroane se ruinau și pe maidane se ridicau vile cubice, austere ca niște cavouri, printre care treceau tramvaie străvechi. Pe măsură ce-apropiam ochiul de peisajul din lentilă coboram mereu mai adânc în acele lumi, vedeam detalii explodând în gros-planuri, dezvoltând la rândul lor detalii ce ocupau și ele tot discul cel limpede la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe-un palier cu totul necunoscut. Scara care cobora către etajul părinților mei mi s-a părut deodată atât de lungă și de abruptă, că m-a luat amețeala. Palierul de la șase era însă cu totul inospitalier: uși ca de cavouri, mozaic înghețat pe jos. Nu puteam respira acolo, de parc-aș fi fost pe-o planetă străină. Am luat-o așadar pe scară în sus, pe lângă ziduri vop-site-n ulei vernil. Mi-am adus aminte că la opt stătea Herman, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de umbră din spate. Acolo nu pătrundea soarele niciodată. Totul era cafeniu-întu-necat, pământul era sterp și, ceea ce mi se părea straniu și de neînțeles, oamenii trăiau acolo sub pământ, în demisoluri prin geamurile deschise ale cărora priveam ca-n niște cavouri îngrozitoare. Cei care pluteau prin ele ca niște umbre palide mă speriau ca niște ființe-ale adâncului. Odată unul m-a prins de-un picior, pe neașteptate, rânjind spre mine din groapa lui, cu ochi încercănați vânăt. Am continuat să țip
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de parcă nu același soare și nu aceiași nori melancolici de vară ar străluci peste casa acum aproape pustie. Doar Catana, moșul, moțăie așezat pe prag, ca de obicei, socotind poate banii ce i-ar mai trebui ca să-și termine minunatul cavou. În mintea lui, bolțile și cupolele subpământene se multiplică și se complică-n ornamente de piatră lustruită, nemuritoare. În centrul celei mai ample dintre bolți se află un mormânt de cristal. Un difuzor cântă într-o odaie. Cât de mici
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]