9,618 matches
-
Când cu valuri peste mine trece... Visele mă poartă la munte Legănată pe creste cărunte, Acolo tot singură mă pierd Pe poteci, cu vântul mă dezmierd... Ești ascuns în visele mele Acolo mă amestec cu ele Plasmuire de gânduri în ceață Dispari în fiecare dimineață... Referință Bibliografică: Unde ești? / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2319, Anul VII, 07 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mariana Ciurezu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
UNDE EȘTI? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378278_a_379607]
-
din noaptea... VIII. BUN RĂMAS, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1687 din 14 august 2015. Cu umbră mă-nsoțesc, Doamne, cu fumul aproape nu mai știu cine sunt văd bine, mâinile musca pământ, văd bine, unghiile sapă tărâmul de cețuri și vânt. Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng, mă-mbracă-n lințolii de morti bate prin porți vântul nopții din târg, Ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
mai poți să mă-nduri în trecut? Câte ore am timp, câte clipe din ceas? Bun rămas, ... Citește mai mult Cu umbră mă-nsoțesc, Doamne, cu fumulaproape nu mai știu cine suntvăd bine, mâinile musca pământ,văd bine, unghiile sapă tărâmulde cețuri și vânt.Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng,mă-mbracă-n lințolii de morțibate prin porțivântul nopții din târg,Ochii mei parcă știu, parcă plângpașii lumii de ieri, valea asta de golînvelită-n pășunipentru turme de cerbiși nebuni fumegând,cu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
mult și mai mult, din altă vreme, și mai stins din partea stângă s-a ascuns foșnind sub praguri și sub somn de toamnă lungă. Și, trecându-mi iar câmpia peste coaste-n asta seară, iar fântână - peste ochii plini de cețuri și de ploi, tu, râzând, te-ai strâns din colburi și mi-ai înțeles chemarea anilor de dinainte, anilor de dinapoi. Hai! ai zis, vara-i pe- aproape și cireșele-s în frunze, bântuindu-ți amintirea pașilor pierduți prin fan
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
iarbă nopții, tot mai multși mai mult, din altă vreme,si mai stins din partea stângăs-a ascuns foșnind sub praguri șisub somn de toamnă lungă.Și, trecându-mi iar câmpia peste coaste-n asta seară,iar fântână - peste ochii plini de cețuri și de ploi,tu, râzând, te-ai strâns din colburi și mi-ai înțeles chemareaanilor de dinainte, anilor de dinapoi.Hai! ai zis, vara-i pe- aproapeși cireșele-s în frunze,bântuindu-ți amintirea pașilor pierduți prin fan,melcii urca
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
și bătrân,... XX. BUN RĂMAS, de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015. Cu umbră mă-nsoțesc, Doamne, cu fumul aproape nu mai știu cine sunt văd bine, mâinile musca pământ, văd bine, unghiile sapă tărâmul de cețuri și vânt; Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng, mă-mbracă-n lințolii de morti Bate prin porți vântul nopții din târg, ochii mei parcă știu, parcă plâng pașii lumii de ieri, valea asta de gol învelită-n pășuni pentru
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
duc să colind ochii mei trecători, trupul meu de pământ Văd bine, Doamne,luna sub nori melcii ... Citește mai mult Cu umbră mă-nsoțesc, Doamne, cu fumulaproape nu mai știu cine suntvăd bine, mâinile musca pământ,văd bine, unghiile sapă tărâmulde cețuri și vânt;Văd bine, Doamne, oasele mi se frâng,mă-mbracă-n lințolii de morțiBate prin porți vântul nopții din târg,ochii mei parcă știu, parcă plângpașii lumii de ieri, valea asta de golînvelită-n pășunipentru turme de cerbiși nebuni fumegândcu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
atunci și până-acum... I-a întâlnit pe Păunescu și Vieru... (Nici ei n-au reușit s-o mai găsească !...) Au căutat-o-n toată Țara Românească și-au căutat-o-n tot Cadrilaterul... Înnebuniți de-atâtea odisei învăluite-n ceață și-n misteruri, erau deciși s-o caute și-n ceruri ... Și m-a-ntrebat, apoi, de m-am văzut cu ei... Oftând, adânc, i-am spus că nu i-am întâlnit dar am citit, pe undeva... prin presă, că și-ar
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
cu șerpași și porteri, dar cu peisaje care au deschis ferestre de vizibilitate spre marele munte. Norocul ne-a dus spre înălțimi, cu iaci și zăpada până la fereastra trecătoare Goecha. La 4.900m de unde Kangchendjonga a apărut din norii de ceață, în preajma îi stau alte vârfuri de ghiață și înălțimi de necucerit. Un ajutor de neprețuit a fost cel al șamanului care ne-a însoțit și care ne coordona gândurile.” 2012 - Conferința Anuală a „Clubului de la Romă” - prezintă materialul „Rolul naturii
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93649_a_94941]
-
cândva de o anumită persoană dragă și, nu numai ..., ispitiți de dorul de a ne aduce aminte, cel puțin, câteva din clipele frumoase petrecute împreună, de ceea ce a spus sau a făcut, încercând să zburăm, dincolo de nori, dincolo de Cer, printre ceață, ploi, furtuni și sori născuți într-o frumoasă vară fierbinte, până la Escadrila din Ceruri, pentru a-i mai vedea, măcar o clipă, pe cei care au intrat în “Poliția Aeriană Strategică” de apărare a Universului. Astăzi este unul dintre acele
DOR DE NAE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377127_a_378456]
-
S-a întâmplat ca viața mea să fie chiar mai frumoasă decât un roman, dar s-a întâmplat ca soarta mea să nu se potrivească în nicio privință cu firea mea. Îmi aduc aminte, așa cum ai vedea imagini printr-o ceață densă, când, în brațele lui tata, și cu pălăria dânsului pe cap, având-o pe mama alături, fugeau cu mine spre Dealul Viilor, ascunzându-se, printre araci, de bombardamentele avioanelor. «-Bombardează podul de peste Olt. Sunt americanii...»” Apoi au fost rușii
ALBASTRUL DE GORGONE, PREFAȚĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377146_a_378475]
-
cele mai curate foi. Nu ne e frică de noroi Și mergem fără ocoliri, Iar peste ani să nu te miri C-avem alături amândoi Petalele de trandafiri. TE VISEZ Din când în când te mai visez, În nopți de ceață și de fum Și umbra ți-o mai văd și-acum, Cum cade lin peste zăpezi. Parcă te văd cum te așezi, Tăcut, la margine de drum; Din când în când te mai visez, În nopți de ceață și de
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]
-
nopți de ceață și de fum Și umbra ți-o mai văd și-acum, Cum cade lin peste zăpezi. Parcă te văd cum te așezi, Tăcut, la margine de drum; Din când în când te mai visez, În nopți de ceață și de fum. Pădurile nu-mi mai sunt verzi Și sufletul mi-e numai scrum, Iubitul meu de vis și fum, Deși tu poate nu mă crezi, Din când în când te mai visez. Referință Bibliografică: RONDELURI / Leonte Petre : Confluențe
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]
-
curgea indiferența mea beată, de fiecare zi, Tamara, adu-mi sticla de vin să uit gustul tocănițelor tale aburinde, scaunul pe care nu mai stai și nu vei mai sta niciodată, patul în care nu-ți mai tragi sufletul din ceața păgână a uitării, pumnul meu strivit de pereți, ușile trântite cu scrâșnet, când mă priveai ca o scorpie bătrână din spatele uriașei tale însingurări și îmi spuneai să mă ia dracu de nenorocit, cu băutura mea cu tot, cu viața ta
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
Nu! Ro...mașcanu. Da, doamna Romașcanu! Să o sun să-i spun de Maria, m-a rugat, dar... cum să o sun dacă nu i-am luat numărul? Voi vedea mâine... Era o după-amiază nebuloasă, luminată ca de o palidă ceață alburie. Ajunsese la părinții lui, la țară, undeva, lângă Botoșani, împreună cu Maria. Dragoș nu era foarte bine dispus. Plouase destul de tare. Peste tot erau băltoace pline cu mâl. Își murdărise mașina și acest lucru nu-l mulțumea absolut deloc. De
ÎN MÂNA DESTINULUI...(9) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377168_a_378497]
-
Acasa > Literatura > Proza > CÂRTIȚA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului -Vino să te strâng în brațe!- dorul mamei, dor. Simțea cum o ceață îi macera sufletul, încet, cu o precizie de chirurg. O strângea gelozia oaselor, singurele care o mai puteau atinge, pe sub pielea-i de cârtiță. ...Lumânările jeleau cu o lumină obscură, întunericul. La căpătâiul patului, trona cu sfială, un sfeșnic. Mirosea
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
de chirurg. O strângea gelozia oaselor, singurele care o mai puteau atinge, pe sub pielea-i de cârtiță. ...Lumânările jeleau cu o lumină obscură, întunericul. La căpătâiul patului, trona cu sfială, un sfeșnic. Mirosea a rug de pocăință și smerenie în ceața de tămâie groasă, care se poticnea de fiecare dată în jelania celor veniți să-și ia adio. -Mamă dragă, dor de suflet, grea ți-a fost așteptarea! Am sosit mai repede decât încrâncenarea vântului care ți-a răsfoit tăios, toate
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
în cioc un văl de argint! Iar în urmă-i se limpezesc văzduhurile încet, lăsând cale soarelui. Ca prin farmec, călăuzit de umbra vulturiței, pământul înviază. Makhan nu știe care-i mai grabnică: năvala verdelui crud ori desferecarea cerului din ceața rece-a iernii?! Fata-ncalecă degrabă. Asmute căluțul spre coastă, să vadă mai bine rostogolul de zăpezi strălucind înspre vale. Sub atingerea perdelei purtate de vulturiță-n gheare, omătul se preface-n pulbere învinsă de tăria vremii calde... Ce pradă
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
de departe, un fel de voal ce se schimbă în fel de fel de nuanțe. Nestatornic, albul acela se transformă când în gry cenușiu înverzit pe la capete, când se pată de un alb intens, ca în final, să rămână o ceață roșiatica prin care bâjbâiam căutând o ieșire. Afară totul era un amalgam de impulsuri, de culori fără sens și sunete fără finalitate. Parcă urcăm o spirală unde culorile începeau să intre în forme, apoi în imagini, zgomotul devenea semn,adierea
MEMORIA ANTICIPATIEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382292_a_383621]
-
fetele, spiridușul și monstrul trebăluiau prin casă, Moș Crăciun își luă cristalul magic în care privea de obicei copiii pentru a afla dacă sunt cuminți sau nu. Îl suci și îl răsuci mormăind formule magice, până ce putu vedea, ca prin ceață, drumul pe care venise uriașul. - Iată, strigă deodată, am reușit să aflu! Bietul de tine! Ai fost un prinț frumos și curajos, care îndrăgea foarte mult Crăciunul. La palatul tău erau mereu petreceri îmbelșugate și pline de lumină, prin care
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
sculptorul Oskar Spathe) pe care scria că aici s-a născut Eminescu și la fel de greu e să mai spui ceva pe acest subiect spinos fără să fii interpretat în mod tendențios... Foarte probabil că: Eminesciană... Rând pe rând, ne prinde ceața/ Din dilema... ca la carte,/ Cum să-i poți cuprinde viața/ Unui geniu fără moarte! Mai mult ca niciodată, parcă, s-au înmulțit la eveniment pe bună dreptate elogiile invitaților pentru eforturile tandemului de succes format din primarul Dumbrăveniului Ioan
Dumbrăveniul Sucevei sub semnul Poetului Mihai Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93145_a_94437]
-
viață de om, ce hachițe ale destinului îi pot abate complet drumul! Cugeta întristat Adrian Păunescu: “Ce s-o mai fi întâmplat cu fata aceea? Am vrut de mai multe ori să o găsesc, dar parcă s-a așternut o ceață peste ea!”. Fiecare reprezentație a Cenaclului Flacăra se transforma într-o maternitate ad hoc, unde se nășteau artiști de cursă lungă. Poetul îi invita pe scenă în fiecare localitate pe acei tineri care se simțeau în stare să cânte ceva
Adrian Păunescu, trei ani în veşnicie [Corola-blog/BlogPost/93260_a_94552]
-
e sălbatic de dor/ să-mi fie bine”- Sălbăticie) și speranță („Aștept/ să cadă primul strop de soare” - 22 septembrie), încercând să se echilibreze prin reînvierea traiului patriarhal cu bucuriile simple ale copilăriei, dispărute odată cu părinții și bunicii, pierduți în ceața timpului hulpav: „... dacă-ți mai amintești/ cum împodobeam împreună bradul.../ cu steluțe decupate din bucurii/ și îmbrăcate în cioburile anilor trecuți,/ cu biscuiți rotunzi, copți de bunica/ la focul dragostei ei.../ dacă-ți mai amintești.../ de mirosul de pâine coaptă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
a pururi, scump și sfânt părinte. Cobori un pic din slăvi albastre, / Cu chipul tău să ne sfințești pământul, / În fața ta și-n fața limbii noastre, / Eu azi te rog: ascultă-mi jurământul. // De-ar fi cumva-n moment de ceață / Să fiu lovit de-o soartă strâmbă, / Mai bine mut rămân o viață, / Decât lipsit de-a noastră limbă. Cât timp în lumea zgomotoasă / Va fi suflare românească, / De-a pururi, sfântă și frumoasă, / Să dăinuiască limba noastră. // Sortită-n
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
fiica lui, s-ar fi aciuat prin sat, sucindu-le bărbaților mințile, cu dragostea ei păcătoasă. Mai înseamnă apoi un univers gata să se dezintegreze, în care totul se amestecă haotic: ŤPe Condrat și pe diacon îi zări tremurați prin ceața ploii și prin albeața zăpezii undeva între pământ și cer. ș...țť Materia pare să se întoarcă la începurile ei, când (aproape) toate elementele fundamentale - apa (șuvoaiele), aerul (cerul), pământul (nămolul) - alcătuiau o masă amorfă." Este extraordinar ce oameni a
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]