4,822 matches
-
ca redactor la cotidianul „Steaua roșie”. După 1990, aceasta devine șefa secției Cultură și Artă a cotidianului „Cuvântul liber”, precum și membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Mariana Cristescu este cunoscută de asemenea, și ca autoare a volumelor „Clovnii de ceară”, „Conversație de seară”, “Parfum de roșcove”, “Editori@le”, etc. Printre distincțiile obținute de aceasta se numără titlul de „Cetățean de onoare al culturii” acordat de revista „Ambasador”, Premiul revistei „Târnava” a Uniunii Scriitorilor, Marele Premiu al Festivalului „Prima iubire”, Diploma
“NICIO SOCIETATE NU POATE FUNCŢIONA FĂRĂ BUNI PROFESIONIŞTI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367164_a_368493]
-
ca ei. Încovoiați acum de ani, Că bătranețile nu iartă Îi vezi mereu, mereu trecând Din pragul casei înspre poartă. Așteapta tot mereu un semn De la copii' de-odinioară Îi vezi la porțile de lemn Cu ochii vii, statui de ceară. Veniși si treceți-le pragul! Că va așteaptă plini de dor, Vă înconjoară cu tot dragul Voi oaspeți azi, în casa lor. Nu-i intristați cu graba voastră Lăsați-i să vă povestească Povești frumoase de demult Ce sufletele lor
LITURGHIE DE SEARĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367275_a_368604]
-
brațul lui puternic desenează, Brâu viu și ferm ce mijlocul îi frânge. Din puful buzei sorb și se îmbată, Trec pragurile lumii unu-ntr-altul, În ei se scurge, din eter, înaltul Sfânt legământ ce rostul le arată. Își schimbă-n picuri, ceara, efemerul, Penumbrele-n iatac sporesc misterul.” (din lumânări...) „Ce taină mă îmbie-acolo unde Lumina se conjugă cu fiorii, Arhaic prag pe care să-l inunde Vibrația măiastră a viorii? Noi contopim milenii în secunde...” (ce taină mă îmbie?) Să
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
Brown și de mulți idoli ai genurilor Rock and Roll sau Flower Power în carne și oase. Toate astea pe muzică live cu formații precum Eagles, Jon Bon Jovi, Melissa Etheridge sau alții din aceeași categorie solidă! Spre deosebire de figurinele de ceară din muzeul Madame Tussauds, care nu sunt nici ele prea departe, starurile cântă aici la scenă deschisă, în contact direct cu publicul care nici măcar nu trebuie să-și cumpere bilet de intrare pentru că programul de pe Fremont Street e un cadou
LAS VEGAS, FABULOSUL ! de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368518_a_369847]
-
a creat - tu același TU, scârbit de neputința-ți încântătoare, zăpăcit de plăcerile zahărului și ale mierii, profund entuziasmat de lucirea acelui soare și copleșit de întreg mirajul rupt de lumea ta? Exaltare nebună a biciului printre coastele unse de ceara lumânării moi, și la fiecare pas zgomote de plumb, frică și entuziasm, răni adânci, țărână înțepătoare și chemări vioaie ale semnelor tocate de uitare și datorie ... Păienjenișul gândului țesut în noianul ăsta de vină, asumarea de a fi - o nimicnicie
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
dar cui? Îmi urlau mii de glasuri în cap, și aievea se zbăteau ca în clipa cea de pe urmă. Dar s-au zbârcit cu toatele iar la tâmple răsar nuanțe de alb în straturi ninse de vreme și viață, nepătate de ceara aceea mereu scurgândă. Descos năucă liniștea mormântului în ticăitul continuu al ceasului și în pasul nestingherit al omului - toate au vibrat cândva - toate mai puțin viața în sucu-i propriu ... mizer și duhnind a zădărnicie - trăim într-o beție sub influiența
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
plumb se-ngrămădesc Din zări mulțimi de valuri, Și-n nesfărșite râuri curg, Lovind a noastre maluri. Și nu mai știm de-a fost cândva Prin noi o dulce vară, Iar din iubiri rămas-au ploi, Cu stropi făcuți din ceara. Pe frunza-ți tristă, ruginită Se văd ca mărgărite, Mulțimi de riduri ce stau prinse, Din anotimpuri însorite. Uscată toată de răceala Prelinsă peste tine, Tu plângi acum trecuta vară, În toamna care vine. Referință Bibliografică: INIMI GALBENE / Daniel Dac
INIMI GALBENE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368679_a_370008]
-
atentatele teroriste! Nici nu încerc să reactualizez acest manuscris vechi. Ar fi de neînțeles anul Clinton. Putem zice că am intrat în Epoca Clinton înainte de UE. Mai clar se sugerează asta chiar la muzeul celebrităților, Madame Tussaud, „muzeul figurilor de ceară" de la Amsterdam, (fermoarul pantalonului lui Clinton era tras până la pliul de jos, rămânând afară doar cămașa, ostentativ așezat într-un con alb, imperfect. Ironia Monicai, de ce să nu remarcăm că l-a făcut să mintă pe marele saxofonist de ocazie
EPOCA CLINTON de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363666_a_364995]
-
îngheța în ghețuri de ochi și oseminte... Cum Dumnezeu ne-ngropi bătrânii la lopată În case de pitici sub munți înalți de vată Și ne degeri în chin sitarii, cormoranii, Blestmul alb pe-altar l-arunci, și pe cazanii...? Iar ceara netopită pe muc de lumânări Din ceară de zăpadă în beciuri și cămări, Sub grei nămeți de morți și rochii de mireasă Va îngheța pe veci de-atâta frig în casă... Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de friguri Să
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
Cum Dumnezeu ne-ngropi bătrânii la lopată În case de pitici sub munți înalți de vată Și ne degeri în chin sitarii, cormoranii, Blestmul alb pe-altar l-arunci, și pe cazanii...? Iar ceara netopită pe muc de lumânări Din ceară de zăpadă în beciuri și cămări, Sub grei nămeți de morți și rochii de mireasă Va îngheța pe veci de-atâta frig în casă... Cum Dumnezeu poți fi un Dumnezeu de friguri Să ne îngropi cu tot cu păsări, flori și linguri
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
Acasa > Stihuri > Momente > ANIVERSARE TRISTĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului Aprinde lumânările de ceară, Fă focul în vatră, că-i frig afară! Scoate o cană cu vin din cămară, Pune pe plita încinsă-o jumară! E frig și afară, și-n casă Și focul trosnește gemând; Ți-e rece și-n suflet, dar lasă
ANIVERSARE TRISTĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364665_a_365994]
-
de aceeași culoare a patimei, a sângelui ce vibrează. Zâna iubirii învăluită în falduri roz, aprinde candela iubirii veșnice din cele două sfere.Romantismul din inima vieții, feminitatea florilor și tăria masculinității. Sirena albă cu glas de pasăre măiastră, aprinde ceara albă a purității și face o reverență în fața sacrificiului celor doi îndrăgostiți. Magiciana fertilității cu verdele dragostei, îi ocrotește ca o mamă înțelegătoare, cu abundența din luminiscența verde, elixirul amorului. Bărbatul pe care îl chemase cu ajutorul naturii, din altă dimensiune
RITUALUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364660_a_365989]
-
adâncă taină stă în frumoasa și agreata ei prezență publică. Răspunsul este conținut în stabilitatea evoluțiior sale. Nu se poate admite ipoteza niciunei taine, frumusețea, talentul, decența, inteligența, eleganța, generozitatea Lorenei nefiind nici imitații, nici capricii, nici flacăra lumânării de ceară, ci o valoare universală, păzită de chiar firea lucrurilor veșnice, regenerabile. Cu ele, Lorenna își aduce aportul la înfrumusețarea, estetizarea, îmbucurarea vieții altora pentru că aceasta-i datoria dintâi a artistului, iar dacă el nu și-o îndeplinește, mai devreme sau
LORENNA. UNIFORMITATE ÎNTRE CE TREBUIE SĂ FIE ŞI CE ESTE ARTISTUL… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364759_a_366088]
-
mine efemerul 23.07.2014 sub clopot de lumină eu simt în dreptul minții o lamă care taie prin pulberea de stele zvâcnește-o vâlvătaie o chakră se deschide prin bolta ei coboară toți îngerii din ceruri în patul meu de ceară simt un fior în mine pe dată-s deblocată sub clopot de lumină răsuflă ușurată a clipei răvășire pe țărmul dinlăuntru un val de plinătate se rățoiește hâtru contrarii rătăcite necontenit disperă bat pas pe deziluzii în stânga emisferă în dreapta bătrânește
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
pe care n-ar dau-o pentru nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
cursul de schimb și comercial al monedei aur( în scădere) fașă de perioada anterioară. Lărgirea deosebită a sferei comerciale-a posibilităților de comercializare a produselor agricole ale Țării Românești și mai ales a Olteniei: animale și produse animaliere, miere și ceară, sare și lemn, alte produse cerute în Ardeal și Banat,explică prteocuparea boiertilor pentru aceasdtă îndeletnicire de exportator . Evenimentele militare au sporit cererile de produse din partea trupelor otomane și cetăților de la Dunăre, pe care Oltenia le-a asigurat contra cost
DR.MITE MĂNEANU.BOIERIMEA DIN OLTENIA ÎN EPOCA CONSTANTIN BRÂNCOVEANU(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349555_a_350884]
-
pe care n-ar dau-o pentru nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
pe care n-ar dau-o pentru nimic în lume. Din nou îmi apare un tablou zguduitor cu o soție ce-și plânge bărbatul, întrebând soarta haină de ce a pedepsit-o: „Candela mai lăcrimează după tine, dragul meu!.../ Picături de ceară caldă, cad și sfârâiesc mereu./ Azi secați sunt ochii mei de durerea ne-ncetată,/ Viața-n doliu mi-e cernită, soarele nu se arată./ Știu că n-am să te mai văd, dar în flacăra plăpândă,/ Simt cum sufletu-ți se
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
putea fi nevoită să-i suporte pentru tot restul zilelor. Singura piesă pe care o mai avea drept amintire legată de viața obișnuită era o statuetă stranie, de fildeș, ce reprezenta o bizară zeitate cu o figură prelungă, albă ca ceara, și cu doi ochi de un roșu-aprins, ce te făceau să te înfiori. Într-o seară, a privit statueta și i s-a adresat, ca în fața unui ultim refugiu către care doar disperarea o împinsese. ”Te implor, dacă mai există
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
de-a lungul liniei timpuluimeu Anotimpuride rătăcire, ferestre vacante, Pasiuni corodate în duelul cu vremea Tăcerile vin și se duc împăturite-n vise Oglinzi, așteptări - nimic deosebit. Visul al șaselea: Fete din soare Fructe din nisip horesc cu fețe de ceară Pe la amiezi Și nici un nume nu și-au dat Uitarea le-a cuprins în chip Și-n sori s-au strecurat În vâlvătaia ce-a rămas din ceață Când s-au pornit să-și caute aleanul Și norii au horit
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
mare ” Când cuiu-a sângerat în a Lui mână; De Paști, însă, voi fi lângă Isus, Din ochii Lui să mă aprind lumină, Să ard încă un an pe unde-s dus, Rugându-L să mă ia acolo sus Când lacrimile cerii-mi se termină, Acolo unde dorul nu mai doare Și lanul cântă doinele la nai, Acolo unde dragostea izvoare Și merii mei se bucură în floare, În satul ce e gura mea de rai. Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Satul meu
SATUL MEU de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350319_a_351648]
-
marginea șoselei se găsea cadavrul unui ofițer sovietic, cu uniforma întreagă, cu cizmele în picioare (o curiozitate, fiindcă ele erau primele furate), fără nici o rană vizibilă, cu ochii mari, migdalați deschiși, privind spre cer, cu fața și mâinile galbene ca ceara de albine. Ne-a frapat faptul că nu intrase în putrefacție și nici măcar nu mirosea, era ca o mumie părăsită în imensitatea stepei. Toți cei care eram în jurul lui ne-am întrebat cum a putut ajunge în acel loc aflat
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
de efecte și mesaje lirice clar sugerate. Atentă cu schimbările emoționale prin care trece, își devine propriul mentor, propriul îndrumător spiritual și ceea ce o caracterizează în această etapă este candoarea și bucuria vieții la început de drum. „- dispari, păpușă de ceară - dispari într-o zi sau o noapte te voi topi în altă metaforă” O temă predilectă este iubirea pentru mamă iar versurile dedicate sunt direct transmise, ludic, sprințar, ceea ce este o caracteristică dintre cele mai plăcute la versul Anei, niciodată
ANA MARIA GÎBU- SAU COPILUL POET AL LIRE21 de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350347_a_351676]
-
o biserică părăsită de trei veacuri cu un soldat care aduce mult a daphniot, un cufăr îmbrăcat în piele sculptată, pe alocuri scorojită, cu sertare de mesteacăm, ticsit cu manuscrise și cărți bisericești uzate, pe care se văd picăturile de ceară, cufăr ce a fost donat mânăstirii Filoteu de Nichifor Daphne la 1342 - se vede inscripția pe pielea din interior, un vechi clopot ce chema călugării la trapeză la mânăstirea Hilandar, donat de Dragan Dafinovici la 1631 - cel mai probabil din
ATHOSUL NEAMULUI MEU (4) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350412_a_351741]
-
patru decenii și jumătate în urmă: “N-am conștiință care să tacă / N-am suflet de pus la mezat / N-am inimă pe care s-o-năbuș / N-am ochi pe care să-i închid / N-am urechi astupate cu ceară / N-am gânduri pentru pus în lanțuri / N-am libertate de vânzare / N-am iubire de cumpănit în arginți / N-am sentimente de prețuit la tarabă /... Iar cinstea nu mi-o vântur prin bazare!”. Tiberiu COSOVAN Referință Bibliografică: Ziarist din
ZIARIST DIN '59 de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349043_a_350372]