1,795 matches
-
cufundată în întuneric, cu doar câteva forme albe întrezărindu-se printre umbre. Pe măsură ce ochii i se obișnuiau cu lumina slabă, văzu că prin încăpere erau împrăștiate o mulțime de socluri pe care se aflauă ce anume?ă obiecte, ascunse de cearșafuri albe ca giulgiurile. Aceste fantome tăcute - nici una suficient de mare pentru a fi Trandafirul - erau întrucâtva îngrijorătoare. Iar scârțâitul continua să se audă și aici, ca și în încăperile dinainte... De data asta ușa nu mai era pe peretele opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
camere - dacă nu cumva era o anticameră, din moment ce călătoria lor se apropia de sfârșit. Prepelicarul ieși printr-o ușă din peretele de pe stânga și se treziră amândoi într-o cameră luminoasă, aerisită și frumos mobilată: camera lor. Patul mare avea cearșafuri curate și, în mod evident, îi aștepta. Mai erau acolo un divan moale și adânc și o măsuță joasă, plăci pătrate cu carouri de fildeș. Simțul direcției îi spunea lui Vultur-în-Zbor că mai exista o zonă misterioasă de fiecare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
îngânat-o. Începusem să fiu din ce în ce mai atent la dosar. Constatasem atotputernicia lui, prezența lui peste tot, ca un fel de veghetor din urmă. În fiecare an completam, venite de la serviciul de cadre, fel și fel de formulare, autobiografii și întinse cearșafuri cu toate datele despre ce gândeai și nu gândeai că ar putea interesa pe careva. Era tot mai apăsătoare teroarea dosarului și, oricât m-aș fi prefăcut că nu-mi pasă, tot mi se încrețea pielea când auzeam de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plac bomboanele Sugus, nu-i așa? În periplul nostru spre ieșire, ne-am Încrucișat cu antreprenorul de pompe funebre cel legitim, Însoțit de două ajutoare cu aspect simian, echipați cu un coșciug din lemn de pin, sfoară și mai multe cearșafuri vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre celula unde aștepta defunctul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
moartă, Întinsă Într-o băltoacă din propriul ei sînge, Îmbrățișînd un copilaș purpuriu și strălucitor, nimeni n-a fost În stare să-și dezlipească buzele. Cele două trupuri au fost Îngropate În cripta din pivniță, fără ceremonie și fără martori. Cearșafurile și rufele au fost azvîrlite În flăcări, iar Încăperea a fost pecetluită cu un zid de piatră. CÎnd Jorge Aldaya, năucit de vinovăție și de rușine, i-a dezvăluit cele Întîmplate lui Miquel Moliner, acesta s-a hotărît să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
crezi tu. A vrut să-mi mîngîie obrazul, dar i-am Îndepărtat mîna. — Ar trebui să mă urăști, Nuria. Asta ți-ar purta noroc. — Știu. Am petrecut ziua afară, departe de Întunecimea oprimantă a apartamentului ce Încă mai mirosea a cearșafuri călduțe și a piele. Julián voia să vadă marea. L-am Însoțit pînă la Barceloneta și am pătruns pe plaja aproape pustie, un miraj de culoarea nisipului care se cufunda În ceață. Ne-am așezat pe nisip, aproape de țărm, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
masa cu ele, În sala lor. Erau toate femei singure, puternice, care Își așteptau ca bărbații să se Întoarcă de pe front. Unii se Întorceau. M-au Învățat să-i curăț rănile lui Julián, să-i schimb bandajele, să-i aștern cearșafuri curate și să fac patul cu trupul lui inert Întins. M-au mai Învățat să-mi pierd speranța de a-l revedea pe bărbatul pe care odinioară Îl susținuseră oasele acelea. I-am scos bandajele de pe față În a treia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
reboteze În memoria lui. Trupul său a fost singurul găsit În fosta vilă a familiei Aldaya. Trupul Penélopei și cel al fiului ei n-au apărut niciodată. M-am deșteptat În zori. Îmi amintesc lumina de aur lichid revărsîndu-se peste cearșafuri. Nu mai ningea, iar cineva Înlocuise marea de dincolo de fereastra mea cu o piață pustie În care se Înălțau cîteva scrînciobe și cam atît. Tata, adîncit Într-un scaun lîngă patul meu, și-a ridicat ochii și m-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Își revenea În simțiri. Răul dinăuntrul său se revărsă În afară. Da, acum, Noimann se simțea mai bine. Patul Își Încetini rotația, iar tavanul reveni și el la locul lui. Noimann Întinse mâna și căută În dreapta sa o bucată de cearșaf curat cu care să-și șteargă murdăria de pe față și de pe abdomen. Dar pretutindeni degetele dădeau de o umezeală lipicioasă. Tot bâjbâind cu mâna, doctorul descoperi În dreapta lui, sub pernă, un locușor ce părea să nu fi fost afectat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de coniac Alexandrion, cu trei degete de lichid arămiu ce se balansa ispititor Înăuntrul ei. Drumul era totuși riscant. Medicul nu se simțea Încă pe deplin restabilit. Noimann căscă și se Întinse, pocnindu-și Încheieturile degetelor. Înfășurat pe jumătate În cearșaf, stătea În brațele Sfintei Născătoare, acoperind cu șezutul său nemernic chipul zugrăvit cu atâta gingășie al Mântuitorului. Semnul se arăta a fi de rău augur. Ziua Începea prost. Și nu era marți, ci miercuri. Sau poate că totuși era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mereu „frunzele” de gratii până când Într-o noapte veniră niște oameni Îmbrăcați În halate și Îl legară din nou de patul lui. Atunci, ca să-i inducă În eroare, Oliver se metamorfoză pe rând În pijama, În papuci de casă, În cearșaf și pătură, sfârșind prin a se confunda cu oala de noapte ce se ascundea de el sub pat. Ajuns În această stare, masterandul medită mult la adevărul ultim, care mirosea acum destul de urât. Stând ghemuit sub pat, Lawrence Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care supurau pe pielea lui, printr-un transfer de energie, aveau să umple badajele profesorului și asistenților ce se Învârteau prin preajma sa. Și Într-adevăr, În zilele următoare, În timp ce omul Braic prindea puteri, mișcându-se din ce În ce mai dezinvolt sub mulțimea de cearșafuri, fața profesorului sângera de răni. La sfârșitul perioadei de convalescență, În semn de solidaritate față de omul de piae Braic, pășind dimineața În salon, rând pe rând, asistenții și profesorul Își dădeau foc la păr... În sinea lui, masterandul Oliver Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de o pătură În carouri galbene și negre și dădu să așeze pe marginea lui; observând-l Însă cu atenție, sări ca ars. Sub pătură se mișca o formă. Dând ușurel așternutul la o parte, masterandul o descoperi, Înfășurată În cearșaful său pătat de rugină, pe distinsa doamna Bernic sau femeia-sicriu, cea care obișnuia, la miezul nopții, să stea Întinsă la podea, În mijlocul salonului de dedesubt, rezervat sexului frumos, Înconjurată de candele și lumânări de parafină aprinse, invitând pacienții să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din bărbat, Otto s-a transformat Într-o femeie. Făcând o criză de isterie, Emma a luat un foarfece dintr-un sertar, repezindu-se s-o taie În bucăți pe rivala ei de cauciuc, care se ascundea În continuare sub cearșaf. Dând lenjeria la o parte, a rămas Înmărmurită, descoperind În locul manechinului gonflabil un cameleon. Aruncându-se asupra lighioanei, Emma a leșinat, iar când a fost adusă În simțiri, vorbea În dodii, astfel că a fost nevoie să fie pusă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
știe ce să spună, cri!cri!cri!, mai bine să tacă. Cât despre dumnealui, prichindelul acesta este o cunoștință mai veche, cri! cri! cri! Este un împielițat cu diplomă! Pinocchio: (sare la fiecare insultă, la ultima se acoperă cu un cearșaf) Doctorul-greiere: Este un derbedeu ... un nesuferit ... o haimana ... E un copil neascultător care o să-l facă pe bietul taică-său să moară de inimă rea. Pinocchio: (plânge sub cearșaf) Doctorul-corb: Când mortul plânge, e semn că e pe cale să se
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Pinocchio: (sare la fiecare insultă, la ultima se acoperă cu un cearșaf) Doctorul-greiere: Este un derbedeu ... un nesuferit ... o haimana ... E un copil neascultător care o să-l facă pe bietul taică-său să moară de inimă rea. Pinocchio: (plânge sub cearșaf) Doctorul-corb: Când mortul plânge, e semn că e pe cale să se lecuiască, cra! cra! cra! Doctorul-bufniță: Îmi pare foarte rău că trebuie să te contrazic, colega, după mine, bu-hu-hu!, când mortul plânge, este semn că nici nu se gândește să
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
sau alta. Lămuririle suplimentare n-au făcut nicicând fericirea cititorului. C. Pedagogul Grințu Dacă ar fi trebuit să scrie un scenariu al dimineții din 20 aprilie 1976, Grințu ar fi notat neapărat următoarele lucruri: Pe pervazul ferestrei se află un cearșaf murdar cu ștampila L.M.F. la vedere și o ceașcă de cafea plină cu mucuri de țigări. Prin geamul murdar (cine să spele geamurile Într-un internat de băieți?) pătrunde lumina lăptoasă a unei zile care nu se arată a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În tot acest timp În minte Întrebarea cât o fi ceasul. Nimic schimbat În peisajul de dincolo de fereastră nici În momentul În care el se Întoarce cu spatele spre chiuvetă și caută pe masa acoperită cu hârtie de ziar un cearșaf mai curat cu care să se șteargă pe mâini și pe față. Poate doar o dâră de fum albăstrui care plutește pe șosea În urma autobuzului care s-a auzit trecând cu câteva secunde mai Înainte. Un cearșaf aproximativ curat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de ziar un cearșaf mai curat cu care să se șteargă pe mâini și pe față. Poate doar o dâră de fum albăstrui care plutește pe șosea În urma autobuzului care s-a auzit trecând cu câteva secunde mai Înainte. Un cearșaf aproximativ curat a găsit destul de ușor, Însă senzația de murdărie generalizată din cameră l-a făcut să se strâmbe. La picioarele lui, pe linoleumul slinos, se mai află câteva zeci de cearșafuri murdare, toate cu ștampila L.M.F. aplicată cu tuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
auzit trecând cu câteva secunde mai Înainte. Un cearșaf aproximativ curat a găsit destul de ușor, Însă senzația de murdărie generalizată din cameră l-a făcut să se strâmbe. La picioarele lui, pe linoleumul slinos, se mai află câteva zeci de cearșafuri murdare, toate cu ștampila L.M.F. aplicată cu tuș violet sau negru pe câte un colț sau chiar În mijloc. Această cameră, deși are În ea un pat, un dulap metalic și o masă cu două scaune, deși este acum „camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a culoarului cu uși Închise și cu un scaun gol În partea cea mai Îndepărtată nu-i convine, iar alta mai frumoasă sau mai semnificativă nu găsește. Mai strigă o dată și se Întoarce În cameră. Răvășește cu mâna cele câteva cearșafuri de pe masă, scoate de sub ele un caiet subțire cu coperți albastre de material plastic și-l răsfoiește atent. Ar fi interesant să știm din ce motiv se apropie din nou de chiuvetă și se privește În oglindă În timp ce cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
brusc culorile vii ale peisajului care se vede prin fereastra acum deschisă. Înseamnă că geamurile erau Într-adevăr foarte murdare. Îi privește o vreme pe cei doi care se grăbesc să termine de făcut curat. Au aranjat Între timp toate cearșafurile cu ștampila L.M.F. Într-un singur teanc sub masă, au spălat ceștile, chiuveta și au Încercat să spele și geamurile. Au măturat și au spălat linoleumul. — Pătura aia de pe pat ați scuturat-o? — Da, tov pedagog! — E, atunci cărați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că ar fi un post de pedagog aici la Liceul de Mecanică Fină. (Grințu se gândește că spectatorul scenariului său ar avea abia acum ocazia să-și explice sensul ștampilei L.M.F. pe care a tot văzut-o până acum pe cearșafurile răspândite prin cameră.) Albu zice că-l va duce la director pe la ora zece. Până atunci Îi explică el În ce ar consta treaba pe aici. Între timp intră și Axente cu sticla de țuică Învelită Într-un ziar. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
toată lumea la masă, am dansat cu un... englez bronzat. La naiba. Ultimul lucru pe care mi-l aminteam era că dansasem cu un tip fără nume Într-un club și acum eram Într-un pat - chiar dacă unul uriaș, confortabil, cu cearșafuri extrem de fine - pe care nu-l recunoșteam. — De câte ori trebuie să-ți spun? Pur și simplu nu poți spăla lenjeria Pratesi În apă fierbinte! Vocea masculină Începuse să țipe. Am sărit din pat și am Început să caut căi de evadare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
imaginezi ce dezastru ar fi fost dacă nu aș fi depistat-o? Homo. Era clar homo. Nu era Enrique, ci prietenul gay al lui Enrique, Emilio. Era o ușurare imensă. — Ce s-ar fi Întâmplat, mai exact? Eu Îmi spălam cearșafurile cu apă fierbinte și le uscam la programul cel mai puternic, pentru că mi se părea cea mai bună metodă să le fac mai moi rapid. Dar desigur, eu le cumpăram de la Marcy’s și recunosc că nu stăteam prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]