1,217 matches
-
pe 22 septembrie pentru confirmarea înțelegerilor făcute în prealabil. Hitler însă, având ca obiectiv folosirea crizei pentru declanșarea unui război, a cerut acum nu numai anexarea Sudetenland, dar și ocuparea militară imediată a zonei, ceea ce nu ar fi permis armatei cehoslovace să-și redesfășoare forțele în conformitate cu noile granițe. Pentru a evita un conflict de proporții, primul ministru italian Benito Mussolini a propus convocarea unei conferințe a marilor puteri la München pe 29 septembrie. Hitler, Daladier și Chamberlain au fost de acord
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
la München pe 29 septembrie. Hitler, Daladier și Chamberlain au fost de acord cu propunerea lui Mussolini, (propunere pregătită însă în secret de Hermann Göring) și au semnat Acordul de la München, prin care era acceptată ocuparea imediată a Sudetenland. Guvernul cehoslovac, deși nu a fost invitat la conferință, a promis pe 30 septembrie că va accepta hotărârile marilor puteri. Sudetenland a fost ocupat de germani între 1 și 10 octombrie 1938. Unificarea regiunii cu Al treilea Reich a fost urmată de
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
accepta hotărârile marilor puteri. Sudetenland a fost ocupat de germani între 1 și 10 octombrie 1938. Unificarea regiunii cu Al treilea Reich a fost urmată de expulzarea celei mai mari părți a cehilor din zonă în Cehoslovacia ciuntită. Restul teritoriului cehoslovac a fost invadat și anexat de Germania Nazistă în martie 1939. Sudetenland a fost inițial plasat sub administrația militară în frunte cu "guvernator militar" generalul Wilhelm Keitel. Pe 21 octombrie 1938, teritoriile sudice anexate au fost împărțite între regiunile administrative
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
pogrom "Kristallnacht". La fel ca și în restul Germaniei, cele mai multe sinagogi au fost incendiate, iar mulți evrei au fost trimiși în lagăre de concentrare. În anii care au urmat, ocupanții au transportat în lagărele morții peste 300.000 de evrei cehoslovaci. Peste 90% dintre cei deportați în lagărele de concentrare au fost uciși imediat după sosire sau au murit în lagăre din cauza bolilor, bătăilor, malnutriției, muncii extenuante sau execuțiilor sumare. Nu numai evreii au fost persecutați, dar au suferit în egală
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
din 1945, s-a hotărât ca germanii sudeți să părăsească Cehoslovacia (Pentru amănunte vedeți și Strămutarea germanilor după al doilea război mondial). Drept consecință a uriașei ostilități cehilor față de toți germanii, marea majoritate a germanilor a fost expulzată. Deși legislația cehoslovacă prevedea că pot rămâne acei germani care puteau dovedi activitatea lor antinazistă, în multe cazuri aceste prevederi nu au fost respectate. Există estimări care apreciază numărul germanilor expulzați din Cehoslovacia la aproximativ 3 milioane de oameni. Expulzările au fost de
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
de decese legate de expulzări (decese datorate asasinatelor, sinuciderilor, bolilor, vârstei, etc), 62.000 de persoane au fost raportate dispărute, dar moartea lor nu a putut fi verificată de autorități. Practic, toate proprietățile germanilor sudeți au fost confiscate de statul cehoslovac în conformitate cu prevederile decretelor lui Beneš. Dintre ceilalți germani care au rămas la început în Cehoslovacia, mulți au emigrat mai târziu în Germania Occidentală. În conformitate cu rezultatele recensământului din 2001, aproximativ 40.000 de persoane se declarau de etnie germană în Republica
Sudetenland () [Corola-website/Science/304647_a_305976]
-
potențialul refacerii unui război pe două fronturi împotriva Germaniei, în interesul securității franceze. Mica Antantă s-a destrămat după cotropirea Cehoslovaciei de către trupele germane și a dispărut în urma acordului de la München din 1938, unde Franța a abandonat garantarea granițelor statului cehoslovac. La 14 martie 1939 Slovacia și-a declarat independența (Republica Slovacă (1939-1945)), iar cea mai rămas din Cehoslovacia a fost împărțit între Germania, Ungaria și Polonia. Din postura de aliată, România ar fi trebuit să intervină în ajutorul acesteia însă
Mica Antantă () [Corola-website/Science/303549_a_304878]
-
226 km², cu 4.280 de locuitori, din care mai puțin de 0.3% erau etnici poloni. În urma ocupării, la începutul lui octombrie 1938, a regiunilor de frontieră a părții cehe a Cehoslovaciei de către Germania, conform cu Acordul de la München, teritoriile cehoslovace Slovacia și Rutenia Subcarpatică au primit autonomie în cadrul Cehoslovaciei, la 6 octombrie, respectiv 11 octombrie. În noiembrie 1938, Rutenia Subcarpatică a fost redenumită "Ucraina Carpatică" sau "Carpato-Ucraina." Invocând stipulările Acordului de la München cu privire la negocieri, Ungaria a cerut, la 1 octombrie
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
ales în zonele de graniță — din care 350 au fost prinse —, Cehoslovacia a acceptat să înceapă negocierile, care au avut loc între 9 și 13 octombrie 1938, la Komárno, pe malul nordic (slovac) al Dunării, mal opus celui unguresc. Delegația cehoslovacă era condusă de primul ministru al Slovaciei autonome, Jozef Tiso, și îi avea în compunere pe Ferdinand Durčanský, ministru de Justiție în cabinetul slovac, și pe generalul Rudolf Viest. Guvernul de la Praga (guvernul central al Cehoslovaciei) era reprezentat de către Dr.
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
Slovaciei autonome, Jozef Tiso, și îi avea în compunere pe Ferdinand Durčanský, ministru de Justiție în cabinetul slovac, și pe generalul Rudolf Viest. Guvernul de la Praga (guvernul central al Cehoslovaciei) era reprezentat de către Dr. Ivan Krno, director politic în Ministerul Cehoslovac al Afacerilor Externe, cu rang de ambasador extraordinar și ministru plenipotențiar. Rutenia Subcarpatică autonomă a fost reprezentată de I. Parkányi, ministru fără portofoliu, în guvernul rutean. Delegația ungară a fost condusă de ministrul de Externe, Kálmán Kánya, și de ministrul
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
rang de ambasador extraordinar și ministru plenipotențiar. Rutenia Subcarpatică autonomă a fost reprezentată de I. Parkányi, ministru fără portofoliu, în guvernul rutean. Delegația ungară a fost condusă de ministrul de Externe, Kálmán Kánya, și de ministrul Educației, Pál Teleki. Delegația cehoslovacă (cea slovacă, în special) era neexperimentată și nepregătită, deoarece a avut de rezolvat numeroase alte probleme interne în regiunile autonome proaspăt create, Slovacia și Rutenia Subcarpatică. Delegația ungară, pe de altă parte, era compusă din persoane experimentate, iar guvernul ungar
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
prezentat cifre din recensăminte ungurești dinainte de 1900, când procesul de maghiarizare și asimilare etnică spontană nu avansaseră atât de mult ca până în 1910. Unul din motivele principale pentru discrepanțele între proporțiile etnice indicate în recensământul unguresc din 1910 și cel cehoslovac din 1930 a fost numărul mare de persoane de origine mixtă, sau persoane bilingve slovaco-maghiare, care se puteau declara, la fel de bine, fie slovaci, fie maghiari. Un alt motiv pentru diferențele mari între cele două recensăminte a fost acela că ambele
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
mare de funcționari publici și intelectuali maghiari au părăsit Cehoslovacia după tratatul de pace de la Trianon, și aceeași tendință s-a putut observa după Primul Act de la Viena, de această dată în detrimentul populației slovace. Ca un semn de bunăvoință, delegația cehoslovacă a oferit Ungariei nodul de cale ferată de la Slovenské Nové Mesto (până în 1918 o suburbie a orașului unguresc Sátoraljaújhely), precum și orașul Šahy (în maghiară: "Ipolyság"). Ambele au fost ocupate de Ungaria la 12 octombrie. La începutul negocierilor, Ungaria a pretins
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
000 de slovaci (conform recensământului din 1930), și reprezenta 23% din populația totală a Slovaciei. Ungurii au mai cerut un plebiscit în restul teritoriului Slovaciei, în care slovacii să spună dacă doreau sau nu să fie încorporați în Ungaria. Delegația cehoslovacă a oferit Ungariei crearea unui teritoriu maghiar autonom în cadrul Slovaciei, dar Kánya a caracterizat această propunere ca pe o "glumă". Cehoslovacia a oferit, apoi, cedarea fâșiei Žitný ostrov (în maghiară: "Csallóköz", cu o suprafață de 1838 km² și 105.418
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
suprafață de 1838 km² și 105.418 locuitori), crearea unui port liber în orașul Komárno (Komarom - în limba slovacă) , și un schimb de populații în restul regiunilor de frontieră. Deoarece Ungaria a refuzat și această ofertă, la 13 octombrie delegația cehoslovacă a propus o altă soluție, care ar fi avut ca rezultat rămânerea în Ungaria a unui număr de slovaci și ruteni apropiat de cel al maghiarilor care ar fi rămas în Cehoslovacia. Această propunere însemna ca Cehoslovacia să păstreze principalele
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
a prezenta vreo contraofertă ungară. Pe 5 octombrie 1938, Germania a decis, intern, că "din motive militare, o frontieră ungaro-polonă nu este de dorit" și că "este în intersul militar al Germaniei ca Slovacia să nu fie separată din Uniunea Cehoslovacă, ci să rămână în cadrul ei, sub o puternică influență germană." Pe 13 octombrie (ziua în care negocierile au fost înghețate) Ungaria a efectuat o mobilizare parțială și, puțin mai târziu, Cehoslovacia a declarat lege marțială în regiunea sa de frontieră
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
germanii nu doreau să existe ca minoritate în Ungaria datorită faptului că tratamentul controversat aplicat de Ungaria minorităților sale era bine cunoscut în Germania. Ca rezultat al acestei conversații, Ribbentrop, în cooperare cu Ungaria și în prezența ministrului de externe cehoslovac (mai precis, ceh) František Chvalkovský, a substituit propunerea Ungară cu o nouă propunere de frontieră, "linia Ribbentrop". Aceasta se apropia mai mult de principiul etnic (spre exemplu, Bratislava și Nitra rămâneau în Slovacia), dar, în realitate, nu diferea mult de
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
Slovacia), dar, în realitate, nu diferea mult de propunerea ungurească. În timpul trasării acestei linii, Ribbentrop a contactat Italia și i-a spus să renunțe la planurile de conferință, deoarece Germania prefera să acționeze "în spatele cortinei". În Praga, ministrul de externe cehoslovac a recomandat acceptarea liniei Ribbentrop. Pe 19 octombrie, însă, reprezentanții slovaci Tiso și Ďurčanský s-au întâlnit cu Ribbentrop la München și — arătându-i statistici care demonstrau puternica maghiarizare din Regatul Ungariei în secolul al XIX-lea (care îi îngrijora
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
pentru că ar fi o mișcare majoră împotriva influenței franco-britanice. După multe ezitări, Ribbentrop a fost convins și că actul de arbitraj ar urma să depășească limitele principiului etnic, în sensul că, în primul rând, ar trebui să dea Ungariei orașele cehoslovace Košice, Ujhorod și Muncaci. Dar cedarea celor două orașe carpato-rutene însemna ca toată Carpato-Ucraina să fie privată de centrele sale economice și să nu poată supraviețui. Bineînțeles, Cehoslovacia nu știa de această schimbare de atitudine a lui Ribbentrop, și încrederea
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
vor accepta rezultatele. Actul a fost realizat la Viena de către miniștrii de externe ai Germaniei (Joachim von Ribbentrop) și Italiei (Galeazzo Ciano). Delegația ungară a fost condusă de ministrul de externe Kálmán Kánya, însoțit de Pál Teleki, ministrul educației . Delegația cehoslovacă a fost condusă de ministrul de externe František Chvalkovský și Ivan Krno. Printre membrii importanți ai delegației cehoslovace s-au numărat reprezentanții Ruteniei Subcarpatice (primul ministru Avhustyn Voloshyn) și al Slovaciei (primul ministru Jozef Tiso și Ministrul Justiției Ferdinand Ďurčanský
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
și Italiei (Galeazzo Ciano). Delegația ungară a fost condusă de ministrul de externe Kálmán Kánya, însoțit de Pál Teleki, ministrul educației . Delegația cehoslovacă a fost condusă de ministrul de externe František Chvalkovský și Ivan Krno. Printre membrii importanți ai delegației cehoslovace s-au numărat reprezentanții Ruteniei Subcarpatice (primul ministru Avhustyn Voloshyn) și al Slovaciei (primul ministru Jozef Tiso și Ministrul Justiției Ferdinand Ďurčanský. Arbitrajul a început la Palatul Belvedere din Viena, în 2 noiembrie 1938, la orele prânzului. Era prezent și
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
reprezentanții Ruteniei Subcarpatice (primul ministru Avhustyn Voloshyn) și al Slovaciei (primul ministru Jozef Tiso și Ministrul Justiției Ferdinand Ďurčanský. Arbitrajul a început la Palatul Belvedere din Viena, în 2 noiembrie 1938, la orele prânzului. Era prezent și Hermann Göring. Delegațiilor cehoslovacă și ungară li s-a permis să-și susțină argumentațiile. Kanya a fost "amar și argumentativ," Teleki a fost "calm și mai bine documentat." Chvalkovsky a fost succint și a lăsat misiunea de a prezenta cauza cehoslovacă în seama ministrului
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
Hermann Göring. Delegațiilor cehoslovacă și ungară li s-a permis să-și susțină argumentațiile. Kanya a fost "amar și argumentativ," Teleki a fost "calm și mai bine documentat." Chvalkovsky a fost succint și a lăsat misiunea de a prezenta cauza cehoslovacă în seama ministrului Krno. Ribbentrop, apoi, i-a împiedicat pe primul ministru slovac Tiso și pe primul ministru rutean Voloșin să-și prezinte, oficial, opiniile. Cei doi arbitri, Ribbentrop și Ciano, și-au continuat conversațiile cu delegații la masa de
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
Ciano, și-au continuat conversațiile cu delegații la masa de prânz și, apoi, s-au retras în camere separate, unde au polemizat asupra unei hărți. Ciano, protejând interesele ungare, a căutat să mute noua frontieră spre nord; Ribbentrop, protejând interesele cehoslovace, a căutat să o mute în direcția opusă. Datorită nepregătirii și indolenței lui Ribbentrop, ministrul de externe italian a avut câștig de cauză. Când actul a fost anunțat în jurul orei 7 p.m., delegația cehoslovacă a fost atât de șocată încât
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
frontieră spre nord; Ribbentrop, protejând interesele cehoslovace, a căutat să o mute în direcția opusă. Datorită nepregătirii și indolenței lui Ribbentrop, ministrul de externe italian a avut câștig de cauză. Când actul a fost anunțat în jurul orei 7 p.m., delegația cehoslovacă a fost atât de șocată încât Jozef Tiso a trebuit să fie convins de Ribbentrop și Chvalkovský să semneze documentul. Cehoslovacia se obliga să cedeze teritoriile din sudul Slovaciei și sudul Ruteniei de la sud de linia (și inclusiv orașele) Senec
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]