2,949 matches
-
barbian, iar râpa Uvedenrode, văzută ca Olimp grotesc al poeților, se proiectează ca intersecție a mitului oglinzii cu simbolica îngroșată a „cercului Venerii” sau, în fine, poemul Domnișoara Hus este citit ca un „cântec de dragoste moartă” și ca o celebrare, nu lipsită de burlesc, dar și de sublim, a nunții cu „noul mire, soarele”. Latențe ori aproximări „degradate” ale acestor mituri sunt decelabile și în viziunea hipertrofiat dionisiacă a liricii de tinerețe: poemul Pentru Marile Eleusinii este conceput în scenariul
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
națională” pentru statul modern român ar fi asigurat succesul ,,construcției identitare a lui Eminescu - poet național”. Critici ca Titu Maiorescu sau George Călinescu devin astfel, potrivit lui Bot, niște mythmakers, al căror discurs despre Eminescu apare drept o ,,transpunere de responsabilitate”. ,,Celebrarea” lui Eminescu, a ,,mitului” reprezentat (după părerea autoarei) de acesta are ca scop ,,stabilirea echilibrului cerut de o lume nouă, o nouă putere, o nouă ideologie dominantă”. Nicolae Constantinescu identifică o ,,antropologie de dinaintea antropologiei” În munca de teren sau În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
inclusiv sau mai ales de cele religioase, cultura s-a aruncat asupra laturilor demonice nu doar pentru a le explora, ci și pentru a le experimenta. Stilurile de viață s-ar fi multiplicat, deși direcția lor ar fi fost unică: celebrarea sinelui în numele modernității seducătoare, practicarea hedonismului nelimitat și pierderea oricărei transcendențe etice. „Justificarea culturală, dacă nu morală, a capitalismului a devenit hedonismul, adică ideea de plăcere a devenit o cale a vieții”. O astfel de viziune se repercutează inevitabil și
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
forme de disarmonie casnică, la rudenie sau la consecințele întreruperii unor relații de rudenie mai îndepărtate. În al doilea rând, pentru a evita cantonarea în derizoriu și superficial, media și fiecare dintre noi nu se mai pot limita doar la celebrarea ostentativă a frumuseții feminine sau masculine, la etalarea acelei „de 3 x femeie” care s-a eliberat de inhibiții până acolo încât poate imita comportamente sexuale masculine sau care iese în arena socială pentru a lansa strigăte de tipul „Sunt
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
privat și foarte puține de spus în public. Această situație confirmă provincialismul endemic al culturii române contemporane din care, inevitabil, discursul teologic face și el parte. Istoria ne arată că lipsa unor medii adecvate de comunicare sfârșește mereu printr-o celebrare a ipocriziei. De ce, în România, bârfele sunt de maximă suculență și aciditate, iar ideile n-au aderență? Poate că o parte a răspunsului se găsește în dinamica pedagogică a primilor ani de formare în școli și universități. Ca student al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
criză de imaginație și simț autocritic, cum s-ar putea ca proiectele de mai sus să devină eficiente? Este timpul să ne întrebăm dacă profilul unor astfel de organizații este viabil, la început de mileniu III. Se mai poate continua celebrarea mentalității de „club” întreținut în unele cazuri de vagi preocupări matrimoniale 1? Vom continua să ne îmbătăm cu vinuri nobile și apă rece la mese rotunde despre ecumenism, organizate pe cheltuiala Comunității Europene? Se cuvine poate să ne resemnăm, dată
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
juridice exhaustive. Sinoadele ecumenice, bunăoară, nu descoperă adevăruri fundamentale, ci doar le exprimă, cu mereu adâncite nuanțe. Pe scurt, pentru Biserica Ortodoxă, tradiția a rămas membrana pneumatică ce poate ține comunitățile locale înăuntrul matricei gestante a „Trupului mistic”. Exegeza Scripturilor, celebrarea liturghiei și toate celelalte gesturi cotidiene ale creștinilor aflați în spațiul public nu reprezentau decât momente de vârf proiectate precum niște stele strălucitoare pe un firmament cuprinzător. Tradiția era mediul propice inițiativelor care individualizau virtuțile distincte ale creștinismului. Fără să
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Totalizarea mistică" Există un puternic contrast între această viziune și sensibilitatea Evangheliilor față de alteritate. Pentru ucenicii lui Iisus, esențialul se petrecea în afara calculelor avide ale autocraților imperiali. Nu întâmplător, viața primelor comunități de creștini și de monahi se centra pe celebrarea euharistică a morții și învierii lui Hristos. În obscuritatea unor neștiute catacombe sau în inima deșertului, sfârșitul istoriei putea fi proclamat fără nici o prezumție. Ziua a opta venea în inimile oamenilor la fiecare Euharistie. O primă sentință din judecata universală
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cinic. Pentru a parafraza spusele fostului cancelar al Germaniei, civilizația euro-atlantică riscă să devină un imens parc de distracții. Lumea contemporană se zbate între uitarea modernă a păcatului (Gott ist tot) și păcatul postmodern al uitării (Tod ist Gott). În fața celebrării imanenței, umaniștii nu pot răspunde decât cu o disperată apologie a responsabilității morale. Aspectul „interesant” al oricărei istorii individuale sau colective justifică cunoașterea istorică nu în termenii unei experiențe estetice (S. Kierkegaard), ci ca angajament etic (E. Levinas). Caracterul „interesant
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
obiectului ca artefact conturează un univers poetic dominat de tristețe, solitudine și dezabuzare. Volumul de debut al autorului, Lumina pământului (1964), abordând o tematică „obligatorie” în epoca realismului socialist (șantierul, noile cartiere, bucuria muncii), oscilează între o poezie vitalistă, de celebrare a vieții (Pâinea) și o melancolie inexplicabilă, provenită din simpla înregistrare a situațiilor cotidiene și a obiectelor concrete (Elegie pentru o lingură de lemn, Amintire). Volumul Piatra (1968) reia și adâncește caracteristicile dominante ale unui imaginar naufragiat în banalitatea și
ABALUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285141_a_286470]
-
99 (unde activau Stoian, Buta, Gh. Simionovici, Gorgos și Bârsan), 102 (Cerbu, Voin, Marin Aldea), 103 (Ar. Popescu, Nițulescu, Vereșmorteanu, Lupescu) și 104 (Mihai Livinschi, Bărgăoanu, Popovici). Pe 1 decembrie 1950 au fost organizate la camera 104 „conferințe” cu ocazia celebrării Unirii, motiv de tortură pentru Vasile Boureanu, Constantin Cristescu, Dumitru Mitrea și Ilie Brânzei. O săptămână mai târziu au fost aduși în cameră Octav Obreja și Vasile Balanovici. Din 10 decembrie 1950 și până în martie 1951 au fost torturați în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
provocată în mare măsură de caracterul autoreferențial al limbajului, suficient sieși și rupt de contextul general care produce enunțul și îi determină posibilitățile de operare. În replică, postmodernismul consideră că orice discurs este rezultatul situației specifice în care se produce; celebrarea contingenței, discontinuității, istoriei locale și individualizării oferă elemente pentru o situare mai adecvată a discursului pedagogic, atât ca teorie, cât și ca practică, sub raport lingvistic și social-istoric. b) Abandonarea dihotomiei cunoaștere cantitativă (științifică) versus cunoaștere calitativă (nonștiințifică). Calculul și
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
cu pseudonimul Grigorie Ilaru, au un timbru sonor, emoția fiind înecată de retorism. Abilitatea cu care versifică vine dintr-o cultură bogată, dar este, poate, și efectul unui proces de mimetism, poeții săi tutelari fiind Byron și Lamartine. Atunci când abandonează celebrarea idealurilor naționale sau a trecutului istoric, viziunea lui lirică devine, în maniera poetică a primilor ani de după 1848, romantică și pesimistă. Definindu-și versurile drept expresie a unui „suflet adesea bolnav”, B. știe, la câțiva ani după ce le-a compus
BOSSUECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285822_a_287151]
-
de nor./ Din când în când bătăile ornicului/ îmi par mai moi/ decât blana de cârtiță./ Din când în când din dealul cu pruni/ cineva îmi măsoară prin binoclu/ statura./ Eu îi zâmbesc/ și-mi potrivesc pe-ndelete/ cravata...” Chiar și celebrarea erosului (ca în volumul Mereu iubirea, 1988) stă sub premoniția „marii treceri”, a „nopții” care va veni. Solitudinea, angoasa, criza de timp sunt convertite fie în interogații austere, formulate în stil folcloric (Dialog nocturn), fie în melosuri elegiace (Mult prea
BUCSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
integrator: „Să dormi cu capul pe nadir, cu tălpile-n zenit/ Și-apoi să-ți scrii poemele țâșnind din frunte” (Poemul poetului tânăr). Lirismul devine confesional, sentimental, uneori retoric. În poeziile de dragoste, iubita, natura și poemul se identifică în celebrarea continuă a „cultului poemului” (G. Călinescu), astfel încât întreg volumul constituie o veritabilă „mistică a poetului și a poeziei” (Pompiliu Constantinescu). Poeme de dragoste (1936) consacră dubla și rodnica metamorfoză a poemului în iubită, a iubitei în poem. Ea este „soră
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
poeziei se produce pe fondul aprofundării formației de clasicist a autorului, a cărui apropiere spirituală de Pindar - materializată, printre altele, în prima tălmăcire românească integrală a operei poetului de la Delfi - conferă propriilor sale versuri un pronunțat caracter imnic, religios, de celebrare a divinității lumii printr-o rostire pe deplin conștientă de sine a logosului. Poetul se reîntoarce astfel la rădăcinile misiunii sale sacre, de mediator între cer și pământ, înveșmântându-se în mantie sacerdotală și redând cuvântului, după secole de uitare
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
mai vestit dintre / Profeții locului” - purcede din tradiția portretistică a lui Goga, dar tonul de romanță desuetă este înălțat în albastrul cel mai pur și amplificat polifonic într-o cutremurătoare elegie care se transformă pe nesimțite în grea lamentație și celebrare metafizică: „Spânzurătoare de lemn, cumpănă cruce / Pe cerul fântânilor atârna el c-un braț / Unul adus pe piept și celălalt șters, / Candelă luminând ceara mormintelor.” Timpul s-a fixat într-un ciclu etern: „și pruncii cresc / și iarăși este toamnă
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
mari oștiri petru a-l apăra 6pe Papa, el a fost încoronat de către pontif ca împărat al Apusului . In ziua de Craciun , Carol a intrat inbiserica Sf. Petru ca pentru a lua, pur și simplu, parte , împreună cu celalți credincioși, la celebrarea servicului divin. Când se apropie de altar și îngenunchie în rugăciune, Papa înaintă și-i puse coroana de aur pe cap ; iar la acest gest poporul adunat a strigat: “ Viață lungă și glorie lui Carol Augustul ! încoronat de Dumnezeu ca
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
care s-a născut pe 1 mai 1856, i se va pune oficial numele de Tung Chih. Tung înseamnă „laolaltă“, iar Chih „conducere“ - adică a conduce împreună. Dacă aș fi superstițioasă, aș crede că numele în sine e o previziune. Celebrarea a început a doua zi după ce s-a născut și va dura o lună întreagă. Orașul Interzis s-a transformat peste noapte într-o sărbătoare. De toți copacii atârnă lampioane roșii. Toată lumea e îmbrăcată în roșu și verde. La palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cobori într-atât? — Nu am făcut-o eu, Majestatea Voastră! Doamna Yun își lasă capul pe spate, pentru a-l privi în ochi. Am fost bucuroasă peste poate de nașterea lui Tung Chih și nu am contenit nici o clipă cu celebrarea micuțului. Nu voi închide ochii dacă voi fi spânzurată din cauza asta! — Toată lumea în Orașul Interzis îți recunoaște scrisul! Împăratul ridică glasul: Cum ar putea toată lumea să se înșele? — Caligrafia mea nu este un secret, protestează doamna Yun. Sunt cunoscută pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înseamnă că vă păzește cerul. Poate ar trebui să vă mai gândiți dacă veți participa sau nu la ceremonia de mâine. Mă întreb ce ar fi mai bine să fac. — Sper că nu veți merge. În nici un caz! — Este o celebrare pentru consacrarea tânărului senior și trebuie să fie de față toată lumea. Vă mulțumesc pentru bunele dumneavoastră intenții, Reverența Voastră. Vă sunt foarte recunoscător. Dincolo de plasa pentru țânțari, Hideyoshi își lipi palmele în rugăciune, spre marele preot ai cărui pași se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și porni pe coridorul îngust, spre citadela interioară. Kumohachi o luă și el pe coridor. Cu o mână proptită în șold, se întoarse spre silueta lui Katsuie, care se îndepărta. Chicotind în sinea lui, porni, în sfârșit, spre poarta castelului. Celebrarea numirii lui Samboshi ca moștenitor luă sfârșit în aceeași zi și începu un ospăț mai presus decât cel din seara trecută. În castel se deschiseseră trei săli pentru anunțarea instalării noului senior și veniseră mult mai mulți oameni decât în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să intre în grațiile ei. Așadar, iertarea de Paște reflecta șiretenia instinctelor politice ale lui Pilat, nu slăbiciunea politică sau bunăvoința umană. Ea țintea să arate respectul romanilor pentru marea sărbătoare religioasă a evreilor, ca și cum ar spune: „Ținând cont de celebrarea eliberării din sclavie, vom elibera pe cineva, la alegerea voastră”. Tradiția iertării de Paște i-a dat lui Pilat oportunitatea de a pasa responsabilitatea destinului lui Isus, pe umerii acuzatorilor săi. Dacă îl vor mort cu atâta încrâncenare, atunci să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
depășite, răspunsul rămâne riguros și cunoașterea încheiată. Gândirea idealist-transcendentală continuă, prin exces, parcursul gândirii grecești, depășind obstacolul abstracției și punctând pe identificarea gândirii cu ființa, reproducând astfel, dinamic și istorist, monismul metafizic a lui Spinoza. Idealismul transcendental este răspunsul exhaustiv, celebrarea unității dintre gândire și ființă, teoria adevărului global și definitiv. Din punctul de vedere al perspectivei propuse în primul capitol, adică din punctul de vedere al unei filosofii care întreabă și se întreabă, afirmarea unor rezultate definitive înseamnă ideologie, mistificare
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
vitalist, recunoscut mai ales prin contrapoziția dialectică cu «tristețea sufocantă» a unei lumi organizate în jurul ideii de funcționare. Universul vitalist și emotiv ce colorează experiența hippy duce și la practicarea unei ample liturgii de ritualuri primitive, de pelerinaje și de celebrări fantasmagorice menite să genereze o experiență exaltantă în care judecata se dizolvă în abandonare iar libertatea este confundată cu spontaneitatea totală. Muzica ce rupe ritmul obișnuit și armonia tradițională și care, prin intermediul experienței estetice, repetă mesajul rupturii înseamnă de fapt
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]