1,289 matches
-
masaj pentru stimularea producției de testosteron Thie, John A gîndi. Vezi funcționarea creierului Tehnica celor trei săruturi minunate Exercițiul Înlănțuirea celor trei inimi Exercițiul cele trei stimulări Tiroida Dezechilibru hormonal Exercițiul Stimularea tiroidei Controlul greutății “Inelele energetice tibetane și Împletitura celtică” (eden) Exercițiul Întinderea trunchiului Touch of Health (Thie) Toxemia Toxine Eliminarea din organism Energia toxinelor Masarea tălpii pentru ficat Masarea palmei pentru ficat Sistemul limfatic și Controlul greutății și Trauma Degradarea matricei energetice Imprimarea În energii Abandonul sexual și abuzul
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
Uscăciune vaginală Suplimentele de compex de vitamine B Suplimentele de vitamina B6 Suplimentele de vitamina D Suplimentele de vitamina K Exercițiile de revitalizare a vortexului Wand, Sandy Exercițiul Postura Wayne cook Resurse pe Internet Tehnici energetice avansate Articol despre Împletitura celtică Articol despre fundamentele medicinii energetic Programul DVD de tehnici energetice Informații despre insomnie Pentru a localiza un practician de medicină energetică People’s pharmacy Clinica Women to women Weed, Susun Controlul greutății Afirmații MÎncatul determinat de anxietate Asimilarea alimentelor Exercițiul
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
importante vaduri ale Dunării, pe un promontoriu înalt de peste 20 m, cetatea a avut, în diferite perioade istorice, un rol militar și comercial aparte. Construită în primii ani ai epocii Principatului, pe o veche așezare getică, cu nume de origine celtică, cetatea a fost bază a flotei romane de la Dunărea de Jos Classis Flavia Moesica iar mai apoi sediul unor detașamente din Legio V Macedonica și Legio I Italica, și un punct final, de intersecție, al drumului militar și comercial ce
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
două sute de ani. Pe drum întâlnește o femeie slabă, moartea, care tocise un car de pantofi, căutându-l. Aceasta simulează căderea, dar eroul, avertizat de zână, nu o atinge și astfel scapă și se întoarce în Insula Fericirii. În ficțiunile celtice insula nemuririi este Avalonul unde zânele îi duc și îi rețin pe eroi. Într-o "lai" intitulată Guingamor, Marie de France istorisește despre petrecerea unui cavaler în țara zânelor; aici trei sute de ani îi par trei zile. În basmul muntenesc
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mai (sau la fel de) marginal: prezența misterelor mithraice pe teritoriul Daciei nu ar constitui nici primul, dar nici ultimul „contact al acestui popor cu spiritualitatea iraniană”3, sau „în formarea poporului și a civilizației geto-dace, elementele iraniene (scitice), dar mai ales celtice au jucat un rol important; în urma acestor influențe și simbioze substratul traco-cimerian a primit înfățișarea culturală specifică, care îl distinge de culturile tracilor balcanici”4. De fapt, acest operator istoric rămâne constant secundar, întrucât interesul principal pentru sursele iraniene, de
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
d’Aulnoy, ȘHistoire d’Hyppolite comte de Douglasț, publicată pentru prima oară în 1690 și tradusă de timpuriu în suedeză, unde a devenit o veritabilă poveste populară, în ciuda originii sale recente. Se spune că textul contesei d’Aulnoy are origine celtică, în orice caz povestea se aseamănă cu alte descripții celtice ale lumii de dincolo. Există cel puțin o mare monografie Ș(în suedeză) Ț despre acest poem, dar presupun că dvs. cunoașteți tot ceea ce are legătură cu această poveste și
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
prima oară în 1690 și tradusă de timpuriu în suedeză, unde a devenit o veritabilă poveste populară, în ciuda originii sale recente. Se spune că textul contesei d’Aulnoy are origine celtică, în orice caz povestea se aseamănă cu alte descripții celtice ale lumii de dincolo. Există cel puțin o mare monografie Ș(în suedeză) Ț despre acest poem, dar presupun că dvs. cunoașteți tot ceea ce are legătură cu această poveste și cu sursele sale. Știu că grație delicatei dvs. intervenții am
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
care a devenit o adevărată poveste populară în Suedia. Tema centrală este insula fericirii veșnice, unde nu există timp, fericirea și voluptatea necunoscând limite (Atterbom a vârât aici întreaga filosofie a epocii). Manualele spun că povestea este probabil de origine celtică, dar că există variante interesante în Europa slavă și în România. Știu că Eminescu se inspira mult din cunoașterea pe care o avea asupra literaturii populare: ar fi interesant șde știutț dacă acești doi poeți au folosit aceeași poveste a
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
început să scriu un rezumat în germană pentru Kairos și am reușit să-l termin luni, 12 pagini, cu dezvoltări în privința eshatologiei. (De aceea vă scriu atât de târziu.) În curând, Kairos va publica un număr despre religiile germanice și celtice. Lucrând la rezumat, am simțit niște dureri ciudate la piciorul drept și, după ce am trimis scrisoarea, m-am dus la doctor, mergând cu greu. A constatat o tromboză (embolism) superficială, nimic periculos, dar o vreme trebuie să stau la pat
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
denominat și a combinării unui radical regional nord-estic slav cu un sufix specific idiomurilor slave sud-vestice. Au fost propuse și alte variante etimologice, printre care unele cu totul neverosimile: un posibil apelativ cuman (reconstruit prin comparația cu araba) *bilad, „țară“, celticul burlatum (< burr/bor + latum/late, „mlaștină“), numele tribului celtic al britologilor, vechiul nume germanic *Berlad (< goticul *bourlad, „teritoriu nou căpătat“). Defectuoase lingvistic și istoric sunt și alte soluții sugerate: sufixul maghiar local -d atașat numelui localității ardelene Bîrla (< sl. berla
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu un sufix specific idiomurilor slave sud-vestice. Au fost propuse și alte variante etimologice, printre care unele cu totul neverosimile: un posibil apelativ cuman (reconstruit prin comparația cu araba) *bilad, „țară“, celticul burlatum (< burr/bor + latum/late, „mlaștină“), numele tribului celtic al britologilor, vechiul nume germanic *Berlad (< goticul *bourlad, „teritoriu nou căpătat“). Defectuoase lingvistic și istoric sunt și alte soluții sugerate: sufixul maghiar local -d atașat numelui localității ardelene Bîrla (< sl. berla, „nuia“) sau unui toponim cu baza turanică Bîrl (regăsibilă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Apo, Apio, Appion, Apo. Numele a fost consi derat, pe rînd: tracic (înrudit cu Apulum, Apula din Dacia, cu prus. ape, apu, lit. úpe, sanscr. ap, „apă“), scitic, (paralel cu Cal abaeus și Zald-apa), iliric (comparat cu ilir. Aplō > Aplü), celtic (< apa „Flusz“) sau chiar lat. aqua, a cărui pronunție a fost influențată de iliră (ajungînd și în viitoarea limbă romînă tot sub forma apă), sau a putut evolua firesc pe teritoriul limbii romîne, ca în dialectele sarde, qŭ > p, gŭ
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
primit multiple explicații, pornindu-se de la asocieri îndepărtate și referiri colaterale din documente: Duna-re, „purtător de nori“ < alb. da-re, „nor“ (Hasdeu); magh. Duna + adj. rea (Pușchilă); *Donaw, *Donaw (numele zeității Dana) + scitic. -ris, „rîu“ (I. Ionescu), Duna (radical autohton) + celticul are < ara ( G. Pascu); dacul Dănaris s-a transformat în *Donaris, *Dúnaris sub influența goto-gepidului Dónavis, Dunavis, iar sufixul -aris este din dacă, același ca în Naparis (L. Diculescu); sufixul dacic ri(s), cu sens intensificativ, superlativ, adăugat temei dun
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
variante). După secolul al XV-lea, numele latinesc este Tibiscus sau Tybiscus (ca urmare a confuziei cu Timișul). Baza toponimului a fost considerată pe rînd: traco-dacă (comp. zendicul peretu și i.e. pate, „a se așterne, a se lărgi“; scitică ori celtică, (radicalul parth din Parthona, Parteno, Parthanum); germanică (Tiza, trecut în bulgaro turcică și din aceasta în maghiară). De la unguri ar fi luat-o slavii (sub forma slov. Tisa, Cisa, pol Cyssa, ceh Tisa, srb. Tisa, cr. Tisa, bg. Tisa) romînii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
trad. Filip Bernadette, Editura Aquila, București, 2008, p. 2. 319 Facem referire la celebrele desene și picturi rupestre din situri precum cele de la Chauvet, Cosquer-Sormiou, Lascaux, Altamira, Combarelles, Roc-de-Sers, Bourdeilles ș.a. 320 Christian Peyre, Europa occidentală de la preistorie la arta celtică, în vol. Larousse, Istoria artei, ediție îngrijită de A. Châtelet și B.P. Groslier, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p.16. 321 Vezi Mary Hollingsworth, Arta în istoria umanității, Enciclopedia Rao, București, 2004, p. 23. Autoarea face referire la existența unor
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
zonă, a dat naștere unor idei de proiecte esențiale pentru restabilirea încrederii în viitorul acesteia. Este importantă restabilirea încrederii prin consolidarea valorilor identitare, prin consolidarea atașamentului față de teritoriul local. În Gwynedd (Țara Galilor) exista un puternic simț al apartenenței la cultura celtică și o dorință comună a locuitorilor de a se diferenția de vecina Anglie. Un grup local s-a preocupat de revalorizarea vieții economice specifice, de reînvierea limbii și culturii Țării Galilor. Proiectul a obținut un imens sprijin popular și a deschis
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
indo-iraniene / 151 Bibliografie specială / 152 6.2.2. Ramură europeană / 153 6.2.2.1. Limbi indo-europene izolate: greacă, armeana, albaneză / 153 Bibliografie specială / 154 6.2.2.2. Familia romanica / 154 Bibliografie specială / 156 6.2.2.3. Familia celtica / 161 Bibliografie specială / 161 6.2.2.4. Familia germanica / 161 Bibliografie specială / 163 6.2.2.5. Familia baltica / 164 Bibliografie specială / 164 6.2.2.6. Familia slavă / 164 Bibliografie specială / 166 6.3. Marea familie afro-asiatică / 166
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
ce caracterizează 36% dintre limbile lumii, este naturală, din punct de vedere enunțiativ: tema (S: suport) vs remă (VO: aport de informatie). Această topica apare în limbi dintre cele mai diferite din punct de vedere genealogic: indo-europene (mai puțin cele celtice care au ordinea VSO), chineză, vietnameza, thai, khmer, kiswahili, hausa, yoruba, nahuatl, quiche, guaraní, javaneza etc. Topica nu este, însă, fixă. De pildă în limbile romanice, prin fenomenul de pronominalizare a obiectului, SVO → (S)OV: L'homme lit le livre
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
și centrifugă-centripetă duc la o clasificare "par le sens du relevé linéaire". accentuate limbi bantu limbi semitice (ebraică, arabă) limbi austrice (malayo-polineziene) limbi negro-africane tasmaniană centrifuge limbi moarte din Orientul Apropiat antic (elamita, sumeriana) limbi din America basca atenuate limbi celtice limbi neolatine (italiană, spaniolă, franceza) limbi indo-europene Limbi greacă latină limbi germanice (engleză, germană) limbi slave (rusă) atenuate limbi australiene limbi papua limbi din Insulele Andaman centripete limbi chino-tibetane (chineză) limbi caucaziene limbi sud-africane (hotentota, boșimana) accentuate limbi dravidiene burușaski
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
între limbile indo-europene și a presupus existența unei limbi primitive comune, pe care el a numit-o scita. A considerat că din această limbă comună provin olandeză, greacă, latină, persana și germană, mai tîrziu adăugînd și limbile slave, baltice și celtice. Foarte important este ca lingvistul olandez a exclus din această familie unele limbi foarte vechi, printre care ebraica. Din păcate, observațiile lui van Boxhorn nu au fost prea cunoscute și nu au putut influență noi cercetări pe această temă. În
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
influență noi cercetări pe această temă. În 1686 lingvistul german Andreas Jäger a publicat De Lingua Vetustissima Europae, în care crede că o limbă scito-celtică provenită, probabil, din Caucaz stă la baza limbilor latină, greacă, slavă, "scitica" (adică persana) și celtica. Însă momentul care pune cu adevarat bazele metodei comparativ-istorice este celebră conferință ținută de Șir William Jones în 1786 la Asiatic Society din Calcutta în care acesta afirmă că asemănările dintre greacă, latină, gotica, celtica și vechea persana, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
slavă, "scitica" (adică persana) și celtica. Însă momentul care pune cu adevarat bazele metodei comparativ-istorice este celebră conferință ținută de Șir William Jones în 1786 la Asiatic Society din Calcutta în care acesta afirmă că asemănările dintre greacă, latină, gotica, celtica și vechea persana, pe de o parte, si sanscrita, pe de altă parte, nu au altă explicație decît originea lor comună, într-o limbă neatestata. William Jones afirmă: "The Sanskrit language, whatever be its antiquity, is of a wonderful structure
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
no philologer could examine them all three, without believing them to have sprung from some common source, which, perhaps, no longer exists: there is a similar reason, though not quite șo forcible, for supposing that both the Gothic and the Celtic, though blended with a very different idiom, had the same origin with the Sanskrit; and the old Persian might be added to the same family"235. Maurice Olender avea să afirme, la sfîrșitul sec. al XX-lea, că descoperirea sanscritei
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
libere au rol morfologic; subiectul unui verb tranzitiv este tratat la fel că subiectul unui verb intranzitiv. Alte trăsături: rar limbi cu vocale nazale sau distincții tonale care să diferențieze cuvinte (tonul înlocuit prin accent de intensitate în limbile germanice, celtice, romanice); opoziție de sonoritate la oclusive; gen natural; sisteme cazuale; ablaut; topica devenită în majoritatea limbilor mai mult sau mai putin fixă (topica normală: subiect-verb-obiect). Limbile indo-europene s-au diferențiat foarte mult între ele"246. Deși limbile componente au urmat
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
singular-dual-trial (sanscrita, greacă veche, slavă veche, limbile slave moderne etc.); în limbile indo-europene clasice existau trei genuri gramaticale: masculin, feminin și neutru; cele mai multe dintre limbile indo-europene (de exemplu limbile romanice - cu excepția limbii române și a cîtorva dialecte italiene centrale -, limbile celtice moderne, limbile baltice, hindi-urdu etc.) o restrîng la opoziția masculin-feminin; majoritatea limbilor indo-europene păstrează distincția de gen gramatical, deși unele dintre ele o restrîng (engleză), iar altele o elimina complet (armeana, bengali); limbile indo-europene sînt limbi acuzative, spre deosebire de cele ergative
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]