900 matches
-
-intraductibile pentru copil cât și pentru toți ceilalțidar percepute sub forma unui tremur călduros În zona inimioarei sale și după ce Va răspundea prin „vai-vai”, „au-au” și „da-da” la `ntrebările puse de Mamaia și Înțelese doar parțial, În cerdac se Întindea masa iar piesa de bază care trona În mijloc era un mare castron verde plin cu raci roșii-portocalii, În jurul căruia erau așezate farfurii ceramice, pentru toți... Fiecare primea câte patru-cinci raci, Va, neînțelegând metamorfoza prin care racii verzi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
imediat și bunacreștere a lui Va, Aneta -singura soră a fraților Ștefan, Victor și Ion Îl luă de mână pe nepotul său și-l duse să-i arate una dintre puținele sale bucurii de fată numai bună de măritat. În cerdacul sărăcăcios și fără balustrade, lângă ușa de la intrare, trona un splendid copăcel scund și rămuros, cu frunze groase și cerate, plin cu cele mai frumoase flori de culoare roz, acel roz ce domină toate imaginațiile noastre despre Rai. Era un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Tu ce zici, m’oi mărita? Cucu mi-o zis că... nu! Eu nu știu, că și Dolița și Didița măntreabă des și nu știu ce să le zic! Neînțelegând mare lucru despre zestre și măritiș, copilul se grăbi să iese În cerdac, unde prinse a mirosi fiecare floare roz din oleandru și coborând scările, În curte, spuse cu un simț al proprietății precoce dezvoltat: S’a mele folili? Da? Da, așa cum ne-am Înțeles, Îi răspunse Aneta. Preocupați cu cele spuse, niciunul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu fața prelungă și cu ten Închis, ridică ochii săi negri, În care se citea ușor străfunduri pline de Întrebări, privi cu oarece interes și cu pași leneși coborî cele trei trepte ale scării ce urca spre o prispă fără cerdac, s-a Îndreptat spre Victor spunând un săru’mâna neconvingător și când a Încercat să-i sărute mâna, Victor și-a retras-o și a spus: Stai cuminte Mariniță, cum să pupi tu, fată mare, mâna unui bărbat, procedura este
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dat cinci lei Să - nchizi ușa la bordei. Aolică, fa, ghiolbană, A seară ți-am dat o palmă - Toată noaptea m-am căit C-am dat de te-am prăpădit. 152 Frunză verde odolean, Ionică cel viclean Ș-a făcut cerdac în deal, Și l-o văruit cu var. Ș-a lăsat o cărărușă Pân-la Tincuța la ușă. La Tincuța se ducea Și din gură așa-i zicea: - Eși, Tincuță, la fântână, La fântâna din grădină Lîng - o tufă de sulcină
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cele n-o putrezit? Du-i-le acelea. - Bine zici, dragul mamei. Se ia baba și se-mbracă cu peștiman, pune - un ștergar frumos în cap, ia-n basma acelea și se pornește. Ajunge la poarta-mpăratului. Împăratul ședea-n cerdacul cel nalt. Vede - mpăratul că se lupta ceia cu însa, n-o lăsa să intre. Împăratul cela era milostiv, nu ca ista de pe - acu. A gândit că a venit să ceară ceva. - Lăsați-o bre! Când o auzit porunca-mpăratului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
că eu nu-l văd. - Îi lângă soare. - Lasă, hai cu mine. - Ba nu. Eu mă duc după țânțar, duceți-vă voi înainte. Merg ei mai departe și ajunge la palatul smăului. Smăul era la vânat și fata ședea-n cerdac. - Bună vremea, soro. - Mi-o spus smeul că vii după mine. Da-ntoarce-te că te prăpădește. - Nu mi-i frică. - El acuș vine, -i la vânat. Vine smeul. - Bine-ai venit, finul lui D-zeu. - Bine te-am găsit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a pus pe voinic în fedeleș și i-a dat drumu de vale. Și el a luat fata ș-a suit-o-n dealul cel de steclă. Da bietu voinic când a picat el mort i-a rămas sula-n cerdacul împăratului. Acu, la ce vreme s-a fi trezit el în fedeleș... - I doamne!, viclean am fost, da mai viclean împăratul. Ce să fac eu? Începe el a se isbi ca să esă de acolo. Da câtă putere avea el nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
16bis ș-a gândit ce-i de făcut și i-a venit așa un gînd: să mai cheme pe vântul de la amiază. Vântul de la amiază i-a zis așa: - Înc-un bine am să-ți fac. Am să mă pun în cerdacul împăratului și să-ncep a sufla. Puindu-se el, suflă și se clătină palatul cât de cât să pice. - Împărate, dacă mi-i da fata vîntu-a sta. - Palatul las - să pice, da eu fata nu. ți-oi da-o. Da
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
găteau toate aceste bunătăți. Putem să începem cu schela necesară pentru a înălța casa de chirpici sau cherestea și să încheiem cu molozul ce rămîne după ridicarea casei. În gospodărie, ne vor întîm pina gardul de uluci legați cu sîrmă, cerdacul și cișmeaua pentru udat zarzavaturile. Vom intra apoi pe ușa prinsă în balamale în odăile cu dușumea și tavan, cu geamuri, cercevele și pervaz, acoperite cu peră dele. În bucătărie se află soba și niște rafturi pentru farfurii. În dormitor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
prelungită în spate cu un șir de aproximativ încă vreo șapte camere dispuse special pentru a fi închiriate, în formă de L, din care patru cu ferestrele orientate spre răsărit și celelalte trei spre miazănoapte, adică tot spre stradă, cu cerdac comun în față și intrare separată pentru fiecare cameră. Acestea semănau perfect cu chiliile unor mânăstiri din nordul Moldovei, însă se deosebeau de ele în mod fundamental prin faptul că, privită din stradă, uriașa curte din fața lor, în formă de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
uite și de lecții și de școală. După salutările de rigoare, soția lui Bidaru nu se putu abține și exclamă: Ce minunată grădină ai, un adevărat colț de rai! Apoi, după ce urcase cele patru-cinci trepte și se oprise chiar pe cerdac, în pragul ușii, neștiind cine se află dincolo, întrebă în continuare: Mai ai și alți invitați? În afară de voi și logodnica mea, nu am invitat pe nimeni. Doar mama... Apropo, interveni Bidaru, se simte bine? E în camera ei. Știe că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fiori, ascltau cu sufletul la gură... cu toate că bănuiau că multe erau plăsmuirile minții lui. Totuși, ei știau că în inima codrului se petrec lucruri grozave. Era destul că se înfiorau auzind lupii urlând în pădure, iar iarna, venind chiar în cerdac, până la geam. - Hei, dragii tatii.. le spunea el; am văzut azi în Anuca, fata pădurarului pădure un Faun<footnote Faun, zeu al câmpurilor și al pădurilor, protector al turmelor, reprezentat de obicei cu coarne și picioare de țap. footnote>... Știț
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în satul Spanțov de pe malul Dunării. Se putea bucura aici de odihna oferită de liniștea satului românesc, cu peisajul său mirific dinspre baltă, încă nederanjat de mâna omului, cu undițele aruncate în Buld pe timp frumos, sau jucând table pe cerdacul conacului fermei pe vremea rea, privind din când în când până dincolo de Dunăre înălțimile Cadrilaterului, cu păduri, dinspre care în mai, venea în valuri parfumul teilor. Până într-o zi, de 19 iunie 1935, când citind în patul său, a
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
-mi bată în poartă mesagerul trimis de bătrânul călugăr... Toamna încearcă să facă primii pași, timizi încă. Semnul că zâna a poposit deja pe culmea Repedii sunt cele câteva frunze galbene atârnate pe un firicel de ram al teiului din fața cerdacului meu. În fiecare toamnă, pe aceeași crenguță. Le așează precum o doamnă cochetă își punea pe vremuri o floare în pălărie... Adierea vânticelului de dimineață leagănă din când în când frunzele, atrăgându-mi atenția că măiastra din creasta Repedii își
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
strofă din poezia “Mai am un singur dor”. Apoi, cred că tot în acele nopți de vrajă, în sufletul său au răsărit și s-au șlefuit versurile poeziei “Sara pe deal”, pe care apoi a pus-o pe hârtie în cerdacul Bojdeucii lui Creangă... Ajuns pe creasta Repedii, am lăsat privirea să hălăduiască asupra Iașilor - o reptilă antediluviană colăcită de-a lungul Bahluiului, cu multiple tentacule întinse pe cele șapte coline... Privesc la copăcimea din jurul meu. Toate frunzele au primit câte
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
a îngăimat: “Mulțumescu-ți, Doamne, pentru îndestulare și matale, conașule, pentru bunătate”. ― Să fii sănătoasă, Sevastițo. ― Apoi, eu mai cî m-aș duci în treaba me’, conașule. ― Eu socot că oleacă de hodină nu ți-ar strica. Ia treci colea, în cerdac, și întinde-te pe canapeaua ceea. Când îi simți că ți-au revenit puterile, îi porni la drum. Sevastița, ascultătoare, a trecut în cerdac și, privind la mine cu oarecare jenă, s-a așezat pe canapea. ― Până când te-i trezi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
me’, conașule. ― Eu socot că oleacă de hodină nu ți-ar strica. Ia treci colea, în cerdac, și întinde-te pe canapeaua ceea. Când îi simți că ți-au revenit puterile, îi porni la drum. Sevastița, ascultătoare, a trecut în cerdac și, privind la mine cu oarecare jenă, s-a așezat pe canapea. ― Până când te-i trezi, eu ți-oi pregăti ceva de mâncare pentru drum. Somn ușor, Sevastițo! ― Mulțămesc frumos, conașule. Da’ nu sî cadi... ― Ba se cade, Sevasatițo! Ai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mănăstirii și-a trimis primul dangăt, semn că vecernia a luat sfârșit... Bătrânul a făcut semnul crucii, cum numai călugării știu a-l face, și s-a ridicat în picioare. Cu pas măsurat, s-a îndreptat spre celălalt capăt al cerdacului, unde s-a așezat cu mare greutate pe fotoliu. Atunci am pornit spre portița grădinii chiliilor... După doar doi-trei pași, am auzit: ― Ei! Da’ nu cumva avem musafiri? Și nu pe oricine, ci pe unul din cei mai iubiți. Hai
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
așezate, ca de fiecare dată, pe masă, sub ștergarul înflorat, nimic altceva. “Să știi că gândul de veghe - mehenghiul - a avut dreptate...” - am gândit eu resemnat. Am mâncat și, după o scurtă hodină pe margine de crivat, am urcat în cerdacul bătrânului. De departe, mi s-a părut că moțăie în fotoliul lui, dar, când m-am apropiat, am băgat se seamă că privea spre mine cu ochii mijiți, ca și cum m-ar fi cântărit, întrebându-se: “Unde îi sunt gândurile? Îi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
timp, fiindcă Zâna s-a desprins... ― Dragule, trebuie să fug. Știi bine că nu am voie să fiu aici... Noapte bună! ― Șiii... când? - am întrebat eu cu glas pierdut. ― Când o vrea Dumnezeu, scumpule - a șoptit ea, coborând deja treptele cerdacului. Îndată a dispărut în întuneric. Am rămas în ușă, urmărind-o mai mult după zvonul pașilor... Când liniștea a căzut ca un lințoliu, m-am retras în încăpere, lăsând - nu știu de ce - ușa deschisă... Am mâncat fără să simt gustul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mesei, mi-a atras atenția o așchie de hârtie, nu mai mare decât un timbru. Am cercetat-o cu grabă. Era scrisul Zânei, care glăsuia : “Mi-i tare dor. Poftă bună. Zâna”. Am mâncat cu poftă. Apoi am ieșit pe cerdac. Gândul că Zâna a fost cea care mi-a adus de mâncare mi-a aruncat în cârcă întrebarea: “De ce n-a mai întârziat măcar un minut?” “Prietene, mulțumește-te cu puțin. Trebuie să te gândești că bătrânul e stăpân deplin
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
gânduri, că ele tot o iau razna”. “Eu te-aș sfătui să faci câțiva pași spre locul tău de recreere și ai să vezi cum ți se limpezesc gândurile”. Nu am replicat nici într-un fel, ci am coborât din cerdac și am pornit spre prietenul meu din capul aleii din pădure - stejarul. Lumina de lună abia răsărită învăluia firea într-o horbotă stranie. Mergeam cu pas domol. Aproape de stejar, mi-am întors privirea. Întunericul era străpuns doar de un firicel
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Iași”... ― De unde până unde - după 86 de ani, Ștefăniță Lupu voievod scrie: “sfânta noastră rugă nou-zidită”? ― Adevărul e că Vasile Lupu voievod a făcut turlă bisericii, a construit chilii pentru călugări, trapeză, pivnițe de piatră și zidul de incintă cu cerdac mare deasupra porții, dar nu a rezidit-o. Ștefăniță Lupu voievod, însă, s-a îngrijit doar de zugrăvirea bisericii, apelând la meșterii care au pictat mănăstirea Golia. De aici și până la afirmația “sfânta noastră rugă nou-zidită” e oarecare cale, sfințite
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
conașule. Am sî-i spun. Poftî bunî. ― Să fiți sănătoase amândouă, Sevastițo. ― Șî pi matali, conașule, sî ti țâi Dumnezău ani mulț’, cî ai suflit bun... După plecarea Sevastiței, am mâncat cu poftă, iar ulcica cu vin am luat-o pe cerdac, unde am rămas uitat de mine. Luna - neștiutoarea - îmi ținea tovărășie. În cele din urmă, am intrat în chilie, unde cu gândurile vraiște m-am întins pe crivat. Într-un târziu, am adormit... A doua zi, la ora potrivită, cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]