887 matches
-
Iar acest sens - numai apostroful îl stabilește. Lumina de la răsărit. Dar chestiunea luminii din odaie nu este doar a lui Eminescu. S-o urmărim, tot în opera poetului, înconjurând, însă, un chip feminin într-o odaie a unei case cu cerdac. Desigur, ne referim la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată și editată prima dată de Nerva Hodoș în 1902. Fiind un text ce trimite către misterul relației dintre poet și Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, în editarea lui
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
stabilește. Lumina de la răsărit. Dar chestiunea luminii din odaie nu este doar a lui Eminescu. S-o urmărim, tot în opera poetului, înconjurând, însă, un chip feminin într-o odaie a unei case cu cerdac. Desigur, ne referim la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată și editată prima dată de Nerva Hodoș în 1902. Fiind un text ce trimite către misterul relației dintre poet și Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, în editarea lui Perpessicius : Stau în cerdacul tău...Noaptea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
la Sonetul cerdacului, postumă eminesciană descifrată și editată prima dată de Nerva Hodoș în 1902. Fiind un text ce trimite către misterul relației dintre poet și Veronica Micle, merită să-l recitim. Iată-l, în editarea lui Perpessicius : Stau în cerdacul tău...Noaptea-i senină. / Deasupra-mi crengi de arbori se întind, / Crengi mari în flori de umbră mă cuprind / Și vântul mișcă arborii ’n grădină. // Dar prin fereastra ta eu stau privind / Cum tu te uiți cu ochii în lumină
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
muzica. Este o noapte de mai din acelea ce nu se pot uita... Tu priveai în grădină, iar eu, la razele lunii, descifram bucățile triste cerute de tine”. Iubitorii de confluențe între arte vor putea să verifice dacă în „Sonetul cerdacului” se resimte muzica lui Schumann. Care să fie, însă, casa cu cerdac și grădină din acest sonet? Cea din Iași, strada Butului 4, domiciliul soților Micle? Drept este că în anumite perioade ei închiriau această casă, pentru că aveau la dispoziție
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
uita... Tu priveai în grădină, iar eu, la razele lunii, descifram bucățile triste cerute de tine”. Iubitorii de confluențe între arte vor putea să verifice dacă în „Sonetul cerdacului” se resimte muzica lui Schumann. Care să fie, însă, casa cu cerdac și grădină din acest sonet? Cea din Iași, strada Butului 4, domiciliul soților Micle? Drept este că în anumite perioade ei închiriau această casă, pentru că aveau la dispoziție și locuința de serviciu a lui Ștefan Micle, Rectorul Universității. La un
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
rațe sălbatice), aceeași lume multă îi înconjura familia. Situația nu se confirmă nicicum pentru primăvara lui 1879 (că e primăvară, vedem după copacii înfloriți), casele din Iași ale soților Micle erau aglomerate, nu e loc aici de stat poetul în cerdac și cântat poeta la pian. Nici măcar nu știm, apoi, dacă aceste case ieșene aveau grădină. Desigur, e oțios să faci istorie literară după un text poetic. Faptul, însă, că sonetul este databil 1879 - deci trimite în zona vieții cronometrice; apoi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Rectorului Universității, probabil cea mai importantă funcție științifică și culturală din fosta capitală a Moldovei! - Veronica petrecea multe zile în plimbări, fie pe la rude și cunoscuți, fie pe la mănăstiri - fie pe la căsuțele lăsate de ea în urmă. O casă cu cerdac, grădină și pian nu poate fi o chilie mănăstirească, deci rămâne foarte probabilă întâlnirea celor doi îndrăgostiți la Târgu Neamț - poate chiar în 1879, sau poate după această dată, oricând până în 1888, cu excepția fragmentelor temporale când se știe pozitiv că
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sau poate după această dată, oricând până în 1888, cu excepția fragmentelor temporale când se știe pozitiv că ei au fost despărțiți. Octav Minar descrie fugar locul, prin 1924: „într-o casă cu două etaje, din care cel de sus are un cerdac, locuiește bătrâna maică Fevronia Sârboaica, care a găzduit pe Veronica Micle și în casa căreia poeta și-a dat duhul.” în epocă, prin casă cu două etaje se înțelege casă cu parter și etaj, „casă pe două rânduri de odăi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
toată ziua hai-hui prin pădurile de brad ale Văratecului, fără să prânzească, o văd în amurg că sosește obosită, palidă, cu ochii împăienjeniți, deabia putând să mai urce cele câteva scări, și cade zdrobită pe o canapea care era în cerdac.” Ea își revine și-și continuă plimbările. În ultima zi din viață, pe 3 august 1889: ,,A invitat ca niciodată pe toți cunoscuții din Văratec. Era bine dispusă. A cântat Steluța și Vezi rândunelele se duc. Apoi a recitat poezii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
se duc. Apoi a recitat poezii de-ale ei și de-ale lui Eminescu. Pe la miezul nopții invitații s-au retras, iar Veronica a spus că-i obosită și că vrea să se odihnească...” Aici pare a se fi aflat cerdacul unde Eminescu contempla lumina lunii - iar Veronica își căuta liniștea. Pe de altă parte, cercetări oarecum recente atestă că Eminescu însuși a avut o casă închiriată la Mănăstirea Văratec, între 1874 1889, pentru renovarea căreia a încercat Maica Benedicta (Zoe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
o casă închiriată la Mănăstirea Văratec, între 1874 1889, pentru renovarea căreia a încercat Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) să sensibilizeze autoritățile - pare-se, fără succes de vreme ce și astăzi (2012) circulă pe internet apeluri în același sens; și această casă are cerdac - dar... să reinterogăm textul literar: „Stau în cerdacul tău” spune poetul - deci se află în vizită la Ea... Rezultă că, la Văratec, el avea casa lui - ea o avea pe a ei. ... Dacă acest sonet nu ne dă vreo adresă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
1889, pentru renovarea căreia a încercat Maica Benedicta (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) să sensibilizeze autoritățile - pare-se, fără succes de vreme ce și astăzi (2012) circulă pe internet apeluri în același sens; și această casă are cerdac - dar... să reinterogăm textul literar: „Stau în cerdacul tău” spune poetul - deci se află în vizită la Ea... Rezultă că, la Văratec, el avea casa lui - ea o avea pe a ei. ... Dacă acest sonet nu ne dă vreo adresă precisă, în schimb poate să ne lămurească în privința
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
poate fi aceasta „lumina lumânării”, care este doar o flăcăruie ce dă întunericul la o parte pe o rază mică. Aici lumina inundă părul ce se desprinde „în val de aur”, lasă minunea să poată fi contemplată pe geam, din cerdac. Înăuntru este o sursă de lumină mai vie, mai puternică decât cea a unei lumânări - capabilă chiar să învingă lumina lunii, vezi finalul: Iar luna bate trist în lucii geamuri: când sursa dinăuntru se oprește, lumina lunii nu mai străbate
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
oprește, lumina lunii nu mai străbate geamul, nu se mai îngemănează cu lumina interioară. Este vorba, material vorbind, de o lampă - una destul de arătoasă chiar - iar spiritual nu putem vorbi în nici un caz de bărbatul care privește pe furiș, de pe cerdac, femeia dezbrăcându-se, etc.: este o scenă casnică, așa cum sugerează și înscrisul Veronicăi Micle. Această confuzie între lampă și lumânare observ că se face mai ales începând de pe la mijlocul secolului al XX-lea (Perpessicius, 1956) - și nu pot să trec
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
puse, aflate, undeva în umbră. Cum vrea poetul, însă, e altceva: el spune că aceste icoane sunt zugrăvite cu umbră, în rostire / recitare se accentuează al doilea termen și se citește legat: numbră. Sunt tocmai florile de umbră din Sonetul cerdacului. Deși poetul ne spune și ne repetă cum vrea să lege cuvintele, noi nu avem urechi să-l auzim. Apostroful a fost scos din scrierea limbii române în 1953, în aceeași epocă de elan electric despre care am amintit mai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
celelalte scrieri, în care autorul abordează specii poetice la modă în epocă: Poezii. Epistole (1871), Fabule, glume și anecdote (1873) sau poeme și drame istorice, precum Un ajutoriu la timp (1863), Berchea, rămasă într-un periodic din 1865, Rarișa sau Cerdacul lui Ferenț (1869), dar mai ales comedii - Secretu pentru sexu frumos (1869), Muza și casieria (1870), Tronc Lude Măscărescu sau Ministru Tirtiflichi (1875) etc. Cu o exprimare facilă, supralicitând clișee prozodice și de conținut, T. e doar o prezență în
TAUTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
literară, identificabilă în vremea sa în special pentru atitudinea vehementă față de tarele și nedreptățile sociale. SCRIERI: Poezii, Iași, 1862; Un ajutoriu la timp, Iași, 1863; Brândușe române, Iași, 1868; Secretu pentru sexu frumos, îngr. V. Botez, Iași, 1869; Rarișa sau Cerdacul lui Ferenț, Iași, 1869; Muza și casieria, Iași, 1870; Poezii. Epistole, Iași, 1871; Odagiul și rândașul grădinei primăriei, Iași, 1872; Fabule, glume și anecdote, Iași, 1873; Odagiul socru sau Vasilică, dragul tatei, Iași, 1873; Tronc Lude Măscărescu sau Ministru Tirtiflichi
TAUTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290102_a_291431]
-
a-l scuti de peregrinările prin sanatorii, părinții Închiriază pentru fiul lor, În primăvara lui 1935, o mică locuință la Roman. „Strada, dincolo de cazărmi - povestește Sașa Pană - era din liniște ciuruită de goarne. Se chema Costache Morțun. O casă cu cerdac larg, primitor, Împrejmuită de scânduri și, În față, o livadă.” Când Își Întâmpină prietenul, glasul lui Blecher părea că vine de departe... „Clătinat, ca și privirea albastră, mătăsoasă, din orbitele Înfundate. Sub cuvertură, genunchii Împietriți În unghi ascuțit - o scândură
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se umezea doar când vorbea despre părinți, Îngrijorat că ei s-ar putea considera vinovați de existența sa frântă, ca autori ai unei vieți blestemate, În afara normalității. Pe strada Costache Morțun, nr. 4, patul pe rotile era adus uneori pe cerdacul larg, cât o cameră. Blecher atingea cu degetele fructele din crengile copacului... Dar puținele clipe de răgaz ale bolii le folosește mai ales pentru scris, pentru cartea care, cum spune, „ia proporții și se plămădește ca o ființă proteică”. Se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
năpasta prăbușită peste ei . În 1936, vărul mamei, Costică Filipescu ministrul agriculturii în Cabinetul Alexandru Vaida Voievod, în anturajul elitei satului Burdusaci, printre altele, a rostit și cuvintele comunism și Stalin. După plecarea musafirilor, mama a rugat preotul să sfințească cerdacul ospitalier al colocviilor estivale numai pentru rostirea celor două cuvinte blestemate. Intr-o asemenea familie m-am născut, am crescut și am învățat să resping cu orice preț flagelul tumoral crescut din balta carnală a urii și prostiei. Sărut în
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
textele de critică literară sunt destul de rare și se situează sub valoarea poeziei și prozei. Demnă de semnalat este inserarea unor meritorii încercări de transpunere în germană a unor poeme eminesciene (Luna codrii îi pătrunde, Pe un album, Stau în cerdacul tău, Sonet), traducătorul fiind Ioan Longhin Nicolau, și a două interviuri cu scriitorii I.A. Bassarabescu și Cezar Petrescu. I.M.
GRAI MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287328_a_288657]
-
Dumbrava Roșie) prezintă profilul unui portret de Domenico Veneziano, idealizarea fiind un mod de a focaliza privirile asupra modelului: „O singură dată în viața mea am simțit părerea de rău că nu sunt pictor!...” Când Floricica se ivește, decorativ, în cerdacul casei de țară, „în haină albă de dimineață și cu capul slobod învăluit într-o girimea tot albă și cu țurțuri de mărgele roșii pe margine”, clasicistul reflectează: „o mai frumoasă și mai desăvârșită cariatidă nu se putea închipui...” Câteva
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
periodice, a semnat uneori cu inițiale, prescurtări (Ceh.) ori numai Const. Cihan, numeroase articole sociale, culturale și literare, însemnări despre teatru, drame, proză scurtă, precum și romanul foileton Același drum. A publicat volumele de povestiri Doamna elegantă. În urma frontului (1918), În cerdacul casei bătrânești (1926) și romanul Săraca țară a Moldovei... (1939). C.-R. cultivă o literatură în manieră sămănătoristă, cu personaje urgisite de soartă, purtând în suflet amintirea nostalgică a unui trecut patriarhal (Un boier moldovean, Dezrădăcinatul). Deși narațiunilor nu le
CEHAN-RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286155_a_287484]
-
Dintre piesele de teatru (rămase în cea mai mare parte în manuscris), i-au fost reprezentate și publicate drama Ardealul (1919) și Femeia care s-a vândut (1929). SCRIERI: Doamna elegantă. În urma frontului, Turnu Severin, 1918; Ardealul, Cernăuți, 1919; În cerdacul casei bătrânești, Arad, 1926; Femeia care s-a vândut, Cluj, 1929; Săraca țară a Moldovei..., București, 1939. Repere bibliografice: D. I. Cucu, „În cerdacul casei bătrânești”, CZ, 1926, 47, 52; I. Jianu, „Femeia care s-a vândut”, „Ecoul”, 1929, 3-4; Paul
CEHAN-RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286155_a_287484]
-
care s-a vândut (1929). SCRIERI: Doamna elegantă. În urma frontului, Turnu Severin, 1918; Ardealul, Cernăuți, 1919; În cerdacul casei bătrânești, Arad, 1926; Femeia care s-a vândut, Cluj, 1929; Săraca țară a Moldovei..., București, 1939. Repere bibliografice: D. I. Cucu, „În cerdacul casei bătrânești”, CZ, 1926, 47, 52; I. Jianu, „Femeia care s-a vândut”, „Ecoul”, 1929, 3-4; Paul I. Papadopol, O femeie care s-a vândut, UVR, 1929, 46; Constantin Cehan-Racoviță, „Buletinul cărții românești”, 1939, 4; Nicolae Coban, „Săraca țară a
CEHAN-RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286155_a_287484]