7,208 matches
-
bine conturat și de o atitudine mucalită. Vlad Moldovan e singurul poet de azi care se poate întreba cu aceeași naturalețe despre viață, spirit sau materie și despre sensul unor întâmplări cât se poate de banale dintr-o noapte de chef. Și asta, pentru că într-adevăr pentru el nu mai există ierarhie în ordinea existentului. Ceea ce nu derivă deloc în nivelare postmodernă - unde toate lucrurile lumii se situează pe același plan tocmai pentru că nu există decât în cărți - ci, culmea, tocmai
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
n-aveai ce căuta acolo. Ne-am retras deci, pentru că așa ceva nu era pentru noi. Am fost obligați să trecem pe la Bobby ca să aflăm unde puteam găsi un pat, dar el era deja destul de amețit de iarbă, noi n-aveam chef să-l vedem așa, iar el n-avea chef să strice totul pentru povestea aia. Ca și cum ar fi înțeles ce se petrecea, Andre veni să ne ia de acolo, pe un ton amabil, cu gesturi controlate - cine știe de unde apăruse
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
pentru că așa ceva nu era pentru noi. Am fost obligați să trecem pe la Bobby ca să aflăm unde puteam găsi un pat, dar el era deja destul de amețit de iarbă, noi n-aveam chef să-l vedem așa, iar el n-avea chef să strice totul pentru povestea aia. Ca și cum ar fi înțeles ce se petrecea, Andre veni să ne ia de acolo, pe un ton amabil, cu gesturi controlate - cine știe de unde apăruse, nu era la petrecere. Ne duse într-o cameră
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
intru în direct, la Realitatea TV, din primărie, singurul loc din care se poate transmite în Craiova. La ora intrării în emisie, o tânți îmbrăcată în tricou cu Solomon ne-a spus că nu putem intra. Fiindcă Solomon n-avea chef să vină în emisiune și atunci de ce să intre contracandidații? Că doar primăria e moștenire de la maică-sa din Cârna... Muiere ai fost pe unde ai fost, muiere ai rămas până la final d e campanie, Aurica! Te-ai pitit pe
Campanie-maraton: candidații PDL au fugit de confruntările în direct () [Corola-journal/Journalistic/44465_a_45790]
-
interceptat prin intermediul acestora. Din acel moment, a dispărut. Șoferul a dus telefoanele acasă, soției, care era obișnuită cu absențe soțului, chiar de o zi sau două. Surse din anturajul lui Marta ne-a declarat că acesta obișnuia să petreacă, iar chefuri care se prelungeau până în zori, sau chiar a doua zi, nu erau ceva deosebit. Marta era căsătorit de câteva luni cu o tânără foarte sexy, având un trecut fierbinte, iar unul din motivele oficiale ale plecării din țară fusese chiar
Misterele cazului Codruț Marta. De ce soția a anunțat dispariția după patru zile () [Corola-journal/Journalistic/44616_a_45941]
-
orașe, nu prin cine știe ce cătune, orice întrebare-n rusă îți aducea, înaintea răspunsului, niște sprâncene ridicate deloc prietenos. Însă puteai cumpăra și-n limba rusă o pâine, ca să fac o paralelă cu psihoza Har-Cov. I-or fi lovit deschiderea și cheful de globalizare în ultimul sfert de secol, de când nu am mai călcat pe-acolo. Eu am dubii, dar, de dragul unei discuții amare, tot nu-i cred în stare să se omoare între ei pe o astfel de miză. La Kiev
Ciutacu, cuvinte dureroase: "Nu-i nimic romantic. E tragic" () [Corola-journal/Journalistic/44658_a_45983]
-
pe cît posibil cu un caracter stilistic omogen. Predomină un răsfăț paradoxal melancolic al percepției ființei lăuntrice. Deseori singurătatea capătă o înfățișare domestică, înzestrată cu o sonoritate ce umple scena autoreprezentării: „Stau cu o carte deschisă pe piept/ n-am chef să citesc dar somnul refuză să vină/ se-aude o pasăre sau un șoarece pe acoperiș/ auzi pașii muntelui venind la mahomed/ sau tusea înfundată a profetului cine știe” (Cu o carte deschisă pe piept). Într-adevăr, „pe nepusă masă
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
în oraș concurența începuse, chiar dacă încă timid, să funcționeze. Capitolul 6 Pentru București fusese delegat și Gheorghe Tălparu. La început, se bucurase că nu a fost uitat, dar apoi, după întâlnirea cu șeful cel mare de la județeană, îi dispăru orice chef. E de jale, Ghiță, așa-l numea tovarășul prim, treaba se îngroașă! Trecem printr-o perioadă... foarte critică, nici nu știi în cine să mai ai încredere... Te cunosc de mult, te-am scăpat de multe, mi-ai fost ca
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
securitate, un serviciu special, conspirativ, care, în caz de revoltă, trebuia să apere cuceririle revoluționare. A fost și Dumitru, cumnatu-meu, tu nu-l știi, a murit acum aproape un an, într-un accident... Era subinginer la Combinat și la un chef mi s-a destăinuit, că are armament și un loc strategic, iar în caz de revoltă a maselor va trebui să le folosească. Mă întreb ce au făcut acești oameni, de ce nu au tras? De frică, Ioane! De tras au
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
câteva zile. Printre vocile groase, bărbătești, în orice caz nu de oameni treji, se auzea și un glas subțire, de femeie. Petrache intră încet, vizibil emoționat, lăsându-și prietenul în spate. Poate își aduse aminte de taicăsău... El cânta la chef ori ,,Internaționala”, ori ,,Deșteaptă-te, române!”, pe care îl cântau acum cei din cameră. La o masă, plină cu resturi de mâncare și cu pahare, unele umplute, altele goale, avea loc un adevărat chef. Lucica, roșie ca sfecla, îl observă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
aminte de taicăsău... El cânta la chef ori ,,Internaționala”, ori ,,Deșteaptă-te, române!”, pe care îl cântau acum cei din cameră. La o masă, plină cu resturi de mâncare și cu pahare, unele umplute, altele goale, avea loc un adevărat chef. Lucica, roșie ca sfecla, îl observă prima pe bărbatu-său. Îi sări în brațe, izbucnind în plâns. Șeful de post el venise cu o noapte în urmă cu tractorul era cu cana plină cu vin și tocmai se pregătea să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
șefia postului de poliție, motivând că nu este încă reabilitat, să mai aibă răbdare. Aici să le dăm dreptate, Cârnu fusese amnistiat cu vreo lună în urmă, omorâse un om și executase doar vreo cinci ani... După o noapte de chef nebun, au mers toți la Primărie, purtându-l pe Cârnu pe umeri. Vicele nu a putut merge. Nevastă-sa nu i-a dat voie. Noua conducere nu a lucrat efectiv o zi, până la Bobotează, cu toate că luminile în primărie ardeau ca
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Sonia? Nu-i urâtă și mai este și bogată, dacă am înțeles bine. Ruptă din soare nu-i, dar deșteaptă este și știe să se facă plăcută. Cine pe cine a pus mâna, Dumnezeu știe. Am cunoscut-o la un chef, într-o duminică noaptea, în camera unui senator. Am jucat poker până spre ziuă. Sonia a pierdut tot. Nu mult, vreo două-trei mii de dolari. Am prins un careu de popi, am cerut două sute iar cucoana a plusat. Ceilalți au
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sunat niciodată, el, un om atât de calculat... Tălparu își întinse oasele, aprinse o țigară, apoi se adresă Elenei, care înlemnise în picioare, la capătul patului: Du-te și te culcă, draga mea, e trei noaptea, o fi pe la un chef sau după... Alo, te aud, spune! Vorbește mai tare, nu înțeleg nimic... Cum!? I-au prins, au spus ceva? Să plec? Unde să mă duc... ce Petrache!? Tălparu se albi ca varul, începu să tremure, o fixă pe Elena cu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
și prăfuiți. Mi le șterg și pun în locul lor un zâmbet. Mirela-Ionela Petcu La Ostrov Motanu își șterge transpirația de pe frunte și înjură cu sete, luând la rând dumnezei, mame, viticultori și cosoare. După ce se răcorește de năduf, îi vine cheful de o țigară: — Hai, bă, Popică, să băgăm o pipă, dă-i în paștele mamii lor de struguri! Mi s-a acrit de ei! Hai, că am io una și-o poștim! Adevărul e că m-am săturat și eu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
haz? Îmi pare rău că mi-ai mai dat hainele lui Tom. Unde să mă duc cu ele? Dacă vrei să te duci, du-te, și nu mai întreba nimic. Dacă nu, hai să ne-ntoarcem. Mi-ai stricat tot cheful. Măi, măi, măi, se minună el. Grozav le-a mai potrivit cine le-a potrivit! Se gheboși cu capul între umeri, supus, umilit și intrigat, nemaiînțelegând nimic. Se pomeni făcând drumul îndărăt după ea: De ce te superi? N-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
o parte din el, pe principiul: "după mine potopul!" Simțea în ceafă căldura reflectoarelor. Greutatea corpului său strivit de balustradă. Îi veni să râdă cum stătea cocoțat, acolo, în întuneric, deasupra lor, deasupra, și trupul cu sufletul lui avură deodată chef s-o ia razna care-ncotro: picioarele și mâinile, care-i zvâcneau încleștându-se de balustradă, tot trupul să se desprindă și să coboare, să se amestece printre cheflii și dansatori, să-i împingă într-o parte și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ea, cu capul slobozit în zăpadă, lingea un drob de sare. Soarele juca pe spinarea lui făcând tumbe de clovn. Se apropie și-l îmbrățișă, mângâindu-l între coarne, dar Tudor se scutură bătând cu copita-n zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia se repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton vechi cu un damf pătrunzător, paltonul lui Tudor,de care se rezemă ca-ntr-un leșin, strângându-l în brațe, și-și îngropă fața în stofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
că mai gândesc oamenii În acest fel dar, uite că ghinionul nepoatei sale să-i placă tocmai un lipovean, cu părinți cu astfel de vederi Înguste. Letiția Își ascundea lacrimile dar bunica o vedea că oftează și nu mai avea chef de nimic. Nici somnul nici mâncarea nu se mai lipeau de ea. I a sunat pe părinți să o ia pe fată cu ei la oraș că ar fi mai bine pentru ea. Așa se face că Într-o Duminică
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Andreea și de mama acesteia, salutând stângaci și spunând: Silviu mă cheamă. Ce repede ai fugit de la barieră... Trenul...nu eu adăugase Andreea, făcând la rândul ei prezentările. Din mașină Își făcuse apariția și tatăl lui Silviu, puțin cam fără chef, dar de vreme ce tot șia stricat somnul, Întinsese mâna către mama Andreei și se recomandă singur: Pavel Bărbulescu, fiul meu Încă nu știe să mă prezinte...sau a uitat... Tată! Ești supărat că te-am trezit cu noaptea-n cap, dar
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Și la comun tot seria a doua serveau masa, astfel Încât Andreea, mai dormea o jumătate de oră În plus dimineața. Ieșind din sala de mese Teia, Îl văzuse În fața hotelului pe Pavel stând cu o mână În buzunar, fumând fără chef, părea mai obosit decât pe plajă. Teia grăbise pasul spre coridorul unde aveau camera lor. Nici ea nu avea chef de conversații matinale. În sinea ei gândise totuși: Uite unul mai pesimist decât mine. Câtă muncă de lămurire trebuie să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
Ieșind din sala de mese Teia, Îl văzuse În fața hotelului pe Pavel stând cu o mână În buzunar, fumând fără chef, părea mai obosit decât pe plajă. Teia grăbise pasul spre coridorul unde aveau camera lor. Nici ea nu avea chef de conversații matinale. În sinea ei gândise totuși: Uite unul mai pesimist decât mine. Câtă muncă de lămurire trebuie să fi dus Silviu cu tatăl său. Cu grijă să nu facă nici un zgomot, Teia rasucise cheia În yală și intrase
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
l-au chemat să se joace împreună, promițîndu-i mere și pere busuioace, dar Bărzăunul nici măcar nu întoarse capul. Nu din mîndrie, să fim clari. De așa ceva nu putea fi acuzat unul ca el de nimeni. Ci, uite-așa, n-avea chef să se joace în ziua aceea, pentru că-și pusese în gînd să rezolve o problemă destul de grea. Trebuia, cu orice preț, să prindă un triton. Fratele său, Matei, care era student la naturale, îl rugase mereu să-i prindă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
impresia, cînd te uitai de afară înăuntru, că vezi locul unde-și are culcușul de veci întunericul și că pe lîngă el mai locuiesc acolo Balaurul cu 7 capete, Zmeul-zmeilor și alți ciraci ai înfricoșării. Se uitau deci fără nici un chef și nimeni nu îndrăznea să scoată vreo vorbă. Pentru o asemenea chestie să vii atîta drum?... De jur împrejur, numai pustiu și sălbăticie. Stînci, brazi piperniciți, cîte un snop de iarbă cu fire late și ascuțite la vîrf, iar aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Păi te duci tu singur pînă la rîul din munți? De ce să nu mă duc?... Ce, asta-i o greutate pentru mine? Eu nu-s nici Nuțu... nici Virgil... nici Vlad să-mi fie frică de orice gînganie. Dacă am chef să mă duc, mă duc! Și Bărzăunul își umflă pieptul cu atîta bărbăție, încît Ilinca începu să dea din cap minunîndu-se de asemenea curaj. Mi-aduci și mie un păstrăv, Bărzăune? se rugă ea cu voce înceată și tainică, pătrunzînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]