46,651 matches
-
care e de-ai casei), ceea ce cred că spune multe. Dar să revin. Nu, nu m-am transferat în sport și nici nu știu dacă o s-o fac vreodată. Ca dovadă, am scris trei capitole dintr-un roman care se cheamă provizoriu Vînzătorii de lacrimi și pe care îmi propun să-l termin pînă la primăvară. Cred că o să gătesc o salată agresivă pentru cititor. Cu elemente de thriller, de carte erotică, de anchetă socială. Și cu inspirație din realitatea ultimilor
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
rănit. A tras-o spre ea. A sărutat degetul. își desfăcuse ușor buzele, ca și cum ar fi vrut să-l muște. "Aselghito", oftă caimacamul. "Șezi locului, că mă răscolești." - Am uitat să-ți spun, zâmbi ea, șoptindu-i parcă degetului, mă cheamă . - Ești rusoaică? - Nu, din Teleorman. Nașa-i lipoveancă. Ce, nu-ți place numele? Mai am și Arina, dar nu-i nume. Nici nu-l poți spune. - E frumos, i-am spus, dând să-mi trag mâna. S-a răsucit. Continua
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
cu tine, altceva ce să fac. - Nu să stai. Să mă conduci. Așa cum conduci pe cineva, când te desparți. Pricepi? înțelegeam. Am zâmbit înduioșat. Mi-am coborât sacoșa și așteptam să oprească trenul. - Nici nu mi-ai spus cum te cheamă. - Are vreo... De ce nu ghicești, dacă tot spui că te pricepi, i-am răspuns. Am intrat în clădirea gării. Pustie. Pleca un tren abia pe la prânz. Un tip înfofolit într-o șubă vișinie dormea pe-o bancă în dreptul casei de
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
pâini. I-am făcut semn să mergem în sala de așteptare. Știam că în autogară era frig. Era pe malul Dunării și bătea întruna vântul. - Așa ai plecat? A ridicat de umeri, râzând. - Tot nu mi-ai spus cum te cheamă. - Ghicește, dacă poți. S-a ridicat de pe banca unde ne-așezasem, în colțul de lângă sobă. A venit în dreptul meu. Mă privea concentrată. - Știu, da nu-ți spun. Știu că știi și cine-i Hamlet. Și nici treijdoi nu ai. O
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
o metaforă a lumii: Cu un cîntec de sirenă,/ Lumea-ntinde lucii mreje;/ Ca să schimbe-actorii-n scenă. Te momește în vîrteje;/ Tu pe-alături te strecoară,/ Nu băga nici chiar de seamă,/ Din cărarea ta afară/ De te-ndeamnă, de te cheamă." (s.n.) Piticul din poezie acționează aidoma: "S-a strecurat/ Și din cușc-a evadat", reîntorcîndu-se înțelept la cărarea lui din codru. Nimeni nu ne împiedică să vedem aici o profesiune de credință a poetului, iar în pitic un alter ego al
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
vernaculare, — dovadă, dincolo de tomurile docte, acest catren ocazional al lui Ion Barbu (în care este elogiată o așa-zisă "Jos-Saxonă", o Nieder-Sächsine adică, — o veche Freudenmädchen, anume Else Erhardt): "Robită ora, ca o turmă/ Ascultă-acestei dulci Cloé/ Cînd ea o cheamă ori o curmă/ În hanovreza ei: O, ye!" Cît despre limbile neolatine, acestea, după "da"-ul lor, sunt trei (în, desigur, scrierea lui Dante): limba de oc, adică occitana (care se mai cheamă provensală); limba de oïl (devenit oui), franceza
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
turmă/ Ascultă-acestei dulci Cloé/ Cînd ea o cheamă ori o curmă/ În hanovreza ei: O, ye!" Cît despre limbile neolatine, acestea, după "da"-ul lor, sunt trei (în, desigur, scrierea lui Dante): limba de oc, adică occitana (care se mai cheamă provensală); limba de oïl (devenit oui), franceza; limba de sì, în fine, — italiana. Italia însăși e, de altfel, după ilustrul florentin (cf. Inf. XXXIII, 80) "șilț bel paese là dove il sì suona", — "frumoasa țară unde sì răsună". (Limbă de
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
va folosi să te admire, să zicem, o sută de oameni dacă tu îți pierzi din suflet cu fiecare răsuflare dacă cineva anume consimte la speranță dar nu mai știe nevoia de a-ți da un telefon noaptea să te cheme la el când nu mai circulă nici un tramvai fără singurul spectator care contează, îmi joc splendoarea într-o sală goală un happening a cărui miză e chiar amânarea... așa că anunț antract după antract iar aceasta e chiar cea mai bună
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
lui necunoscută, de la acest cuvînt, ca-n vis, începea poezia. * Numai că nu era de ajuns doar cuvîntul! Trebuia să mai fiu și eu! Și poate că, de fapt, conștiința, extrem de rar izbită-n priceperea mea, că, iată, exist, trăiesc, chema cuvîntul, îl împrospăta. Subtilități “pretins știutoare”! Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 13.IX.1980
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
de pămînt printre degete seara la köln decorul își face loc decorul mușcă retina căptușită cu catifea din care lipsește inelul în luna aprilie aveam iluzii un șomoiog de păr pe rin un soare blond și armata de cavalerie îl chema heinrich pe bunicul meu cînd lumina pleca ei uite că mă încăpățînez să nu arunc portretul lui Bismark la coș și nici poza charlottei cu mustață ce amar e creionul chimic pe limbă hei hei ulanii mei husarii mei cînd
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
românească. E riscant, dar și rezultatele vor fi considerabile. Cred că am de spus ceva mare. Ideile și metodele mele ar putea avea o rezonanță și consecințe în ansamblul găndirii ". Lunile trec, "românismul " se transformă în amintire. Cănd va fi chemat insistent să revină la București, cel puțin căteva săptămăni, pentru a ocupa prin concurs postul de conferențiar de Istoria culturii la Universitate (situație care, cu doar trei ani în urmă, ar fi însemnat realizarea unei himere), Eliade găsește diverse pretexte
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Ștefan Cazimir Marele actor se afla în turneu cu Hamlet, iar în seara respectivă urma să joace la Piatra Neamț. Medicul chemat în ajutor era tatăl meu, unicul - la vremea aceea - specialist ORL din oraș.1) Recunoștința lui Ion Manolescu s-a exprimat prin invitarea la spectacol a doctorului și a familiei sale. Iată-ne deci - tata, mama și eu - instalați în
Umbra Tatălui by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13045_a_14370]
-
azi înțeles era verde crud un verde închis de la tălpi pînă la creștet cu toate că atunci părul lui de copil avea culoarea aurului ca al mamei sale cînd l-a născut II ascuns în lanul de cînepă din grădina casei copilăriei chema roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai bine lumea visată prin crăpătura ochilor lui verzi mai cruzi ca verdele crud al cînepii cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale în tinerețe III cine mai
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai bine lumea visată prin crăpătura ochilor lui verzi mai cruzi ca verdele crud al cînepii cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale în tinerețe III cine mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el se auzi gîndind deodată cu voce tot mai puternică și crezu pentru o clipă că sîngele verde crud de odinioară al copilăriei va fi fuiorul în care va lega pentru totdeauna lîngă el poema între
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
poetul poemul încît a dat pe singurul său cuvînt afară din el născîndu-i poema Ierihon De mai mult timp poema stearpă era nici un alt cuvînt din ea nu ieșise altele noi n-au fost auzite sau văzute intrînd poetul își chemă poemul la el și-i spuse intră la noapte la ea înconjoară-i locul de șapte ori adună-ți puterea în așa fel ca ultimul ocol să fie în mers înnodat dacă acest lucru îl vei putea face ca atunci
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
ce au agonisit pînă aici risipit să nu fie drept mărturie să stea zidirii lor în poem la urechile lui ajunseseră însă toate acestea astfel că atunci hotărî printr-un semn știut și văzut doar de cele în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei de pîndă de la marginea marginilor poema apoi ridică podul un țipăt ca al femeii născînd clătină punctul „cu durere vei naște” își aminti poetul Lamentația De lumină am nevoie fiindcă
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
ei vor tînji mai tîrziu acolo se bănuia cobora adesea zile și nopți la rînd Stăpînul în mundus subterraneus la toți cei care cîndva au fost și ei în pîrgă trăind acum într-o altă lumină afară din lege îl chemau ca la o judecată astfel că întotdeauna revenea printre ei înfrînt dar nu învins cu aceeași arsură pe mînă
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
Pe atunci ABBA avea primul succes cu “Waterloo”, melodie premiată de “Eurovision”. Văzusem concursul în direct televizat. Numai că despre altceva e vorba. Tot cam atunci apăruseră două doctorițe proaspăt absolvente, clujene: Tenzi și Felicia. Tenzi, pe care o mai chema și Celesta (absolut autentic!), deci , semăna cu blonda din formația ABBA! Blondă, înaltă, sănătoasă, cu niște craci lungi, zdraveni, cu-n bazin solid (în care-ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
Misterul ridicatei productivități lirice, declanșate aparent spontan în 1932, își află dezlegare în caietele manuscris, doldora de încercări într-un stadiu avansat de finalizare. Erau atât de numeroase, încât în mintea poetei încolțise conturul unui eventual volum, plănuit a se chema Zăbale rupte. A mers până la alcătuirea sumarului, un ansamblu de 26 de componente, preluate în mare parte, îndată ce ideea strângerii între coperți de carte se va înfăptui (1937). Deși abandonat până la urmă, titlul fixat inițial păstrează rezonanțe emblematice, îndreaptă atenția
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
Pare un cobra înveninând înmiit Răul din fiecare os Ce zace în tulburarea sublunară Deasupra dragostei, acoperind-o Cu un covor zburător. Ce muritor se umple răul, Prin sine însuși golit! Răsună râsul zilelor sacre. Sunt o gâscă sălbatică și chem din cer Să mă audă respirația ta Pe care am avut-o suflu. * Din aer adun pietre Și în mine le arunc. Aud cum în ele se aprind duhuri. Îngeri de peste ritualuri, Mă săgetați cu vindecarea, Vestind în piatra mea
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
peste pământ Să fie înghițit de gura lor uscată. Vezi bine, îți aduc de asemenea Zeama lor grasă, Să ai și tu ce să bei dacă te vor așeza Lângă soare în ziua cu nouă turnuri. Dar nu mai mă chema copilul tău. Numește-mă aer și apă cărora le sunt geamăn, Nu laptelui tău supt după felul cum a venit Orăcăiala cărnii ce mă acoperea cu pământ. Mă aflu azi pe un alt drum Decât acela al sfârșitului. Mă țin
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
firitisit pentru vizita noastră într-un loc ce avea pesemne o oarecare importanță, dar eu nu-mi dădeam seama care anume. După două zile, am repetat escapada noastră. Ne-a întâmpinat de această dată un domn îmbrăcat în uniformă. Îl chema Simion, cum ni s-a recomandat. Era comandantul aeroportului Băneasa. El l-a informat pe soțul meu în legătură cu destinația acelei case singuratice, înfiptă în depărtarea pustie. Am priceput că de acolo se dirijau emisiunile primului post de radio al țării
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
poarta fiicei sale, în strada Grădina cu Tei. O găsi, ca de obicei, acasă, ocupată cu treburile gospodărești și un pic necăjită din cauza zburdălniciilor lui Tudorel, care îi luase niște jucării surorii sale mai mici. Ca să-i împace, Stelian îi chemă pe amândoi la el, îi descusu puțin în privința faptelor bune pe care le mai făcuseră în ultima vreme și le dărui la fiecare câte o cutiuță de bomboane. Eleonora socoti de bon ton să protesteze cu jumătate de glas, dar
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
cunoscut în casa părintească, fusese coleg de școală al tatei la liceul real «N. Bălcescu» din Brăila), Vladimir Streinu (coleg de lot și de detențiune și om de mare ispravă, a făcut mult bine multora), profesorul Al. Rosetti (m-a chemat la R.F.R. în 1946 și m-a numit în comisia pentru premierea tinerilor scriitori), Camil Petrescu (primul meu text de critică literară, «Elementele operei lui Proust», el l-a remis Revistei Fundațiilor), Șerban Cioculescu (odată cu el și cu Vladimir Streinu
În jurul unui “denunț” al lui G. Călinescu by George Ar () [Corola-journal/Imaginative/13396_a_14721]
-
aveam abonament lunar), mă tolăneam pe canapeaua îmbrăcată în catifea albastră și deschideam o carte, în câteva minute se auzea semnalul plictisit al împiegatei anunțând plecarea trenului de Pietroșița. Mă întovărășeau la drum trei-patru cuconițe, pe unele învățasem cum le cheamă - alcătuiau, la o adică, o mică familie improvizată - erau funcționare, doctorițe sau asistente medicale, contabile și inginere, de cum porneam la drum se așezau la sfat nu înainte de a-și scoate andrelele și a se apuca de lucru (tricotau flanele, șosete
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]