KorAP: Find »[drukola/base=chicoti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...62 >

1,541 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249

eu multierile celea multe... - și-și freacă palmele a pregătire. Chicote, cârâieli, ghionți - râde și soacra, acoperindu-și gura cu palma; apoi cu basmaua - de-acolo zice: - Da tu n-ai nici o rușâne, Ileană? S’ te-audă iel, Ghiorghițâ... - și chicotește. - Lasssă, mamă soacră, poamă acră, c-așa-i la război! Crezi că Ghiorghiț-al meu, pi undi i-or sticli ochii, nu se lasă disfăcut pi la multiere de-o mână di fimèi stătută? Ca mìni? O Întreb pe mama, În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
cap, dar de unde piatră În pădure și pe-ntuneric? Iau din foc un ciot cu jăratic, mă năpustesc... N-am mai pus geană pe geană până la ziuă, am rămas lângă foc. Mama a tremurat fără oprire. Primprejur glasuri de babe chicoteau, râdeau. Mama: - Fă-te că n-auzi! Așa am făcut. După ce m-am făcut că n-aud, am Întrebat: - Ce-a vrut Ilie Schilodul? Să-ți ia ceva? - Da, a vrut... - mamei Îi clănțăneau dinții. A vrut să-mi ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
urât afară, ne ascundem la ei, Într-o odaie neîncălzită, printre baloturi de lână; vara găsim adăpost În glugile de ciocleje; sau În fân; sau În paie - depinde. Lina nu prea vorbește (nici nu trebuiește), dealtfel e poreclită Muta: râde, chicotește - are pomeții atât de Încinși, roșu, Încât e ca și cum ar vorbi cu ei; și cu ochii - are ochi verzi cu auriu, atât că albul e sângeriu; și gura i-i roșie sângerie; păsărica și mai roșie. Uneori, când mă joc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ei; și cu ochii - are ochi verzi cu auriu, atât că albul e sângeriu; și gura i-i roșie sângerie; păsărica și mai roșie. Uneori, când mă joc singur prin curtea noastră, Lina Își face de lucru pe la gard - și chicotește. Nu zice nimic, dar când Îi aud chicotitul și Îi văd roșul gurii, știu că n-am să mă pun contra - din contra, cum zic eu. O șterg de-acasă, cu ocol, prin grădini - mama nu mă lasă să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ajungă rău de tot fata asta. Eu nu-nțeleg de ce s-ajungă ea rău, când ajung eu atât de bine cu ea - numai să nu mă prindă mama, că mă bate. Dar dacă nu mă vede, nu mă bate. Muta chicotește tot timpul, tot timpul; roșie-roșie. Chiar când nu e lumină pe unde ne jucăm noi, Lina e roșie și-ncinsă. Cu Duda - altceva. A fost, dar nu mai este. De când a trecut frontul pese noi nici nu mă mai bagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
atunci când, după ce vine de-afară, unde-a avut treabă cu apa, cu lemnele și le descalță ca să-și pună papuci. Atunci Îmi place mie cel mai mult și mai mult: mă așez pe podea În fața ei și mă uit. Ea chicotește, se sperie, râde - Însă Își ferește genunchii din calea ochiului-minții. După ce-și Încalță papucii, ochiul meu rămâne lipit de ciuboțele: acolo-i acolo. Poate și din pricina lor au trecut zile și zile, până să-mi aduc aminte că eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
că-i iazu vostru, comunal, nu ca la noi. Aici, să și-l astupe călugării de la ei, cu rasa! Cu bărbile! - Da-aista-i al vostru, Iacobe! Adica-al nostru, al oamenilor! S-o rupt și dânsu - cine-l astupă? - Cu dânsu-ntrânsu’!, chicotește Moș Iacob, imitând-o pe MătușaDomnica și vorba ei, de pe la Pistruieni. La ce să-l astupăm pe dânsu, momentan - l-om astupa noi, mai Încolo, după ce-om prinde peștele, că știe el, Dumnezeu, cum arinjază treburile... Dacă nu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
aș fi pus la bortă cu cheptu’! - Te-ai fi pus... Momentan! Te conosc, Iacobe, așa te conooosc...Știu eu cu ce te-ai fi pus la ruptură - iertaț’ de cuvântu: bortă... - ihotește și bătrâna, iar pe Întuneric se aude chicotit de fată-mare. - Și dacă vrei tu să afli, află, Domnică: l-au și astupat călugării pe-al lor! Da-i degeaba: s-o dișărtat pe raza noastră - n-ar fi păcat de moarti, de nu ne-am Înfrupta și noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
jăndarii... - Ori Mănenii voștri, zice Mătușa Domnica. - Or Mănenii noștri, ș-atuncea-i vai di cur’lețu’ ei, i-l fac hărmăsarii iștea strec’ătoare! - Moș Iacob!!, răcnește mama la el - prea târziu. Bătrânul Își dă, spășit, cu palma peste gură, baba chicotește după băsma - ah, ce l-ar bate la palmă cu rigla pe elevul cel rău directoarea cea severă... - D-apăi dacă-i așă... C-adica-i mai rău dacă fuge, asta am vrut să spun... Măcar așa scurtează drumul, că tot În lagăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Încoace; ca să nu văd eu ce-i arată. Se apleacă spre parașutistă, Îi tot șoptește În românește - de unde rusește? Văd umerii devușcăi ridicându-se, a nepricepere. Mama o ia de la capăt cu arătatul. - Că ce-i mai lipsea chelului: țâțar!, chicotește Mătușa Domnica. - Mătușă Domnica!, strigă mama, răsucindu-se Încoace - cu care prilej văd ce-i arăta. Copilul! - Dacă mătale crez’ că copchilu nu știe ce-i aceea..., chicotește mărunt, școlărește Moș Iacob. Copchilu, știe, dar devușca noastră nu... - Doamne-Dumnezeule!, exclamă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ia de la capăt cu arătatul. - Că ce-i mai lipsea chelului: țâțar!, chicotește Mătușa Domnica. - Mătușă Domnica!, strigă mama, răsucindu-se Încoace - cu care prilej văd ce-i arăta. Copilul! - Dacă mătale crez’ că copchilu nu știe ce-i aceea..., chicotește mărunt, școlărește Moș Iacob. Copchilu, știe, dar devușca noastră nu... - Doamne-Dumnezeule!, exclamă mama și iar se așează Între mine și Rusoaică. Dar nu așa, măi fată! Nu se pune pe deasupra, pe dinăuntru se pune... Degeaba nu mă lasă mama să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
contează! Ba contează, dar invers: mama a rupt-o cu neamul ei de-de-de... De Grecotei-cu-nas-subțire, de-de-de... Să știi că ce s-a scris despre arendașii greci nu-i minciună! Erau cu adevărat ciocoi-ciocoi - dar nu vechi, ci noi!, glumește mama, chicotind mulțumită de găselniță. - Dar Gheorghe acela știm-noi-cum nu era un oarecare arendaș; era vărul... Verìei Sale, ca să ne exprimăm protocolar. Văr și adminstrator de moșii... - Putea să-i fie și frate, ca fire era, cum Îți spun: ciocoi! Și tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
exagerează, dar ceva-ceva tot era adevărat... - Că-l mai și bătea? - A, nu! Așa ziceau oamenii, din pricina toiagului... - Îl bătea cu toiagul? - Nu! Nu! Așa ziceau oamenii, În realitate, mama se doar prefăcea că... - așa, ca să se distreze... - și mama chicotește. - Există o Întreagă legendă În legătură cu toiagul bunicii. Vărul dumitale pretinde că În sat i se zicea: Moise. - Și Moise și Mitropolitul și Cioara - Îi mira pe oameni că o fată de șaisprezece ani umblă Îmbrăcată numai În negru - to koriți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
luat-o la sănătoasa: peste-un ceas, păgânătatea e ca pleava vânturată / Iar În urmă se Întinde falnic armia, În fine, română, doar se chema, cu acte, Popescu. - L-a rușinat pe Grecotei, vaaai, dar cum l-a mai rușinaaat!, chicotește mama, cu mâna la gură. Au mai Încercat ei, ba cu binișorul, ba cu otozbirul, dar era cam târzior ca să și-o ia-napoi, mama era binenaintată cu sarcina, mă avea pe mine, dar hoțul cel bătrân tot nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ei, pentru... naționalism burghez... - ... și moșieresc, să nu uiți, zice tata. Și regalisto-fașist... - Ai auzit, la radio Chișinău, ce limbă le-au impus să vorbească, să gândească: o limbă care nu există! Comisarii au fabricat-o! - Dimpreună cu tovarășele comisar, chicotește tata. - Șșșt! Copilul! - mă arată ea, chiar și după ce am ieșit din domiciliul obligatoriu - așa, cam pe la treizeci de ani. - N-am vrut să zic nimic despre ce făceau ei, neprincipial, când Își strângeau, bolșevicește, mâna-n așternut, zice tata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
mei (dar nu În tovărășia lui Moș Iacob, ci În a copiilor), flăcăi și fete-mari fugărindu-se prin vii, În chelea goală, ca Adam și Eva lui - așa se vorbea; noi vorbeam despre ei, dar ei nu prea vorbeau, doar chicoteau și râdeau și mai cântau și iar chicoteau și iar cântau și dup-aceea gemeau tărișor. Întâia oară (eram copil miiic, de tot) când am văzut omenirea goală alergând prin viile-n floare, urmărindu-se unul pe alta și chihnind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
ci În a copiilor), flăcăi și fete-mari fugărindu-se prin vii, În chelea goală, ca Adam și Eva lui - așa se vorbea; noi vorbeam despre ei, dar ei nu prea vorbeau, doar chicoteau și râdeau și mai cântau și iar chicoteau și iar cântau și dup-aceea gemeau tărișor. Întâia oară (eram copil miiic, de tot) când am văzut omenirea goală alergând prin viile-n floare, urmărindu-se unul pe alta și chihnind și chicotind și la urmă gemând - am crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
râdeau și mai cântau și iar chicoteau și iar cântau și dup-aceea gemeau tărișor. Întâia oară (eram copil miiic, de tot) când am văzut omenirea goală alergând prin viile-n floare, urmărindu-se unul pe alta și chihnind și chicotind și la urmă gemând - am crezut că se bat. L-am Întrebat pe băiatul cu care eram: - Ce fac ei (vorbeam corect-ca-la-școală)? - Dă, ci să facă..., mi-a răspuns prietenul acela, muuult mai maredecât mine, avea vreo doisprezece ani. Ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
nu-ți strângi lucrurile? - D-apăi le-oi strânge, cum de nu, că nu le-oi lăsa nestrânse, da’după ce m-oi gândi bine-bine..., răspunde acel Gheorghe, scărpi-nându-se cu nădejde pe sub cușmă și nu mi se pare, acesta fiind adevărul: omul chicotește, chihnește Îndelung, cu ochii micșorați, de parcă tocmai i-ar fi jucat o festă celuilalt, prostul care-l Întrebase prostește o strașnică prostie. Tata nu insistă, nu așteaptă răspuns, dealtfel, de pe la jumătatea Întrebării se și afla cu spatele spre Întrebat, văzându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622

stratagema accesului restricționat n-a mai putut fi aplicată la venirea maimuțelor. 12 — Priviți, strigase Pinky într-o zi la scurt timp după ce fuseseră instituite orele de vizitare. E una și aceeași maimuță care ne-a fugărit în bazar. — Priviți, chicoti Sampath din postul său superior de observație, o bandă întreagă. — Maimuța mă urmărește, scânci Pinky, unde mă duc eu vine și ea. Se întoarse și-și privi încruntată fratele. Tu de ce te bucuri așa tare să le vezi? Cum să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
și reveni însoțit de câțiva polițiști curioși. Îmi pare rău, îi spuse, n-am știut numele de familie. Vă rog să veniți cu noi. Vă vom escorta înapoi la familia dumneavoastră. Și îl împinse de la spate pe un polițist care chicotea, depășit de comicul situației. Nu știa că trebuia să fie atent? Poliția n-avea de gând să supere familia unuia dintre cele mai respectate personaje ale orașului. În Shahkot, ne onorăm și ne respectăm ermiții, îi spuse. Încă încruntată, Pinky

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
Oh, sunt doar niște maimuțe, se simți Sampath obligat să le apere. Ce să știe ele? Când restul casei doarme, copilul pufăie din pipa tatălui său. — Așa e, spuseră unii, în timp ce alții, rușinați că se descoperise alcool în curte, doar chicotiră. Nu e vina maimuțelor. Oamenii sunt întotdeauna cei degenerați. E foarte trist, dar într-un loc ca ăsta, cu așa mulți vizitatori, trebuie să accepți și binele și răul laolaltă. Nu-i așa, Babaji? La început, fructul de chikoo e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
furturi și atacuri în mijlocul protestelor publice. Când erau alungate în timpul tentativelelor lor nerușinate de jaf, își dezveleau dinții, iar călătorii se retrăgeau de teamă să nu fie mușcați. Când pelerinii le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau tare. Imediat ce erau alungate cu bătăi din palme și strigăte dintr-un loc, se iveau într-altul, unde făceau ceva și mai rău. Îi imitau pe pelerini și se aliniau împreună cu ei sub copacul lui Sampath, pocnindu-se unele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
maimuță, tanti. Și seriozitatea protestului fu oarecum subminată de imaginea doamnei celei dârze de la Protecția Maimuțelor negociind cu maimuțele, imagine care unora li se păru extrem de amuzantă, așa că, în ciuda obiecțiilor puternice pe care le aveau împotriva acestui plan, începură să chicotească destul de nepotrivit. Perceptorul districtual îi privi uimit. Cum de puteau râde? Chiar după ce strigaseră amenințări furioase... Cu siguranță, reflectă el, ajunsese într-un loc foarte bizar. Dar acest plan era inadmisibil. Era sigur că superiorul său va auzi despre asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
fie nevoie să se gândească, acestea spuneau exact ce voia el să spună. Își imagina că era singur cu domnișoara Jyotsna într-o noapte cu lună. „Ca să faci smântână, trebuie să strecori laptele.“ Fără să vrea, perceptorul districtual începu să chicotească. Se simțea surprinzător de liber. Nu știu, îi spuse el inspectorul sanitar șef, dacă revocarea licențelor pentru comercializarea alcoolului este cea mai bună idee... Inspectorul sanitar șef era nemulțumit de modul în care planul său fusese întâmpinat. — Din moment ce acesta e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]