KorAP: Find »[drukola/base=chicoti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...30 31 32 ...63 >

1,574 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

vânzător apreciat. Într-o tentativă de dinamism, a țâșnit din biroul lui Jack, dar mușchii picioarelor îi erau încordați și deasupra buzei avea o pată de traspirație. Sala de ședințe, toată lumea, acum! Toți cei care nu lucrau la Colleen au chicotit, satisfăcuți că ei nu erau chemați ca vitele. —Bun. Lisa trăgea de timp adresând un zâmbet înfricoșător tuturor celor prezenți. Poate că ar trebui să îmi spuneți mie și lui Jack ce ați făcut pe parcursul acestor două săptămâni. Ashling? —Eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Jack ce ați făcut pe parcursul acestor două săptămâni. Ashling? —Eu am trimis comunicate de presă către toate casele de modă și... —Comunicate de presă? întrebă Lisa sarcastic. Oare talentele tale nu cunosc limită? Trix, Gerry și Bernard au început să chicotească, mai mult de complezență. — Crezi că oamenii vor plăti două lire și jumătate ca să citească comunicatele de presă emise de Colleen? Feature-uri, Ashling, la asta mă refer. Ce ai? Enervată de agresiunea cu care i se vorbea, Ashling a dat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
te aud, nu te aud....“ —Fulgi de zăpadă! declară Marcus, scanând sala cu ochii lui veseli și lucioși. Se spune că nu există doi la fel. A făcut o pauză, apoi a urlat: — Dar de unde știu ei asta? În timp ce oamenii chicoteau, el continuă zgomotos: — I-au comparat pe toți? Au verificat? Apoi a trecut la următoarea poantă: Era o tânără pe care voiam să o invit în oraș, spuse Marcus audienței sale. Oare e vorba de mine? se trezi Ashling că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Devine? — Pot vorbi cu tine? Alarmată, s-a ridicat mult prea repede și a trebuit să aștepte să-i vină sângele la loc pentru a putea vedea din nou. —Ori ai probleme mari, ori i-o tragi, îi șopti Trix, chicotind. Ce se întâmplă? Ashling nu avea chef de Trix și de glumele ei. Nu avea nici cea mai vagă idee de ce Jack Devine dorea să vorbească cu ea în particular. Cu un presentiment apocaliptic, a intrat în biroul lui. — Închide

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
spuse ea timid. — Alo, vorbesc cu Ashling, sfânta patroană a comicilor? Marcus la telefon. Marcus Valentine. —Bună, spuse Ashling. E el, mimă tăcut către Joy, apoi și-a punctat cu degetul pe față semnele unor pistrui. Cum mi-ai spus? chicoti ea. —Sfânta patroană a comicilor. La primul număr al lui Ted Mullins l-ai ajutat, îți amintești? Și eu mi-am spus: fata asta e prietena comicilor. Ea s-a gândit puțin la spusele lui - da, îi plăcea ideea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
fi sfânta patroană a comicilor. Deci, ce faci? întrebă el. Ea se hotărî că îi plăcea vocea lui. Nu ai fi spus niciodată că aparține unui om pistruiat. —Ai fost la vreun număr reușit de comedie în ultima vreme? Ea chicoti din nou. — Am văzut sâmbătă unul. — Va trebui să îmi povestești cu lux de amănunte, râse el, cu vocea sa lipsită de pistrui. Așa voi face, s-a surprins ea râzând din nou. Pe de altă parte, se întreba ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Părea dezamăgit. — Nu, sunt doar ocupată sâmbătă seara. —Și eu sunt ocupat duminică. Conversația stagnă, după care a erupt simultan din ambele părți: —Faci ceva luni seara? întrebă el. În același timp, ea sugeră: — Dar de luni ce zici? Ea chicoti. Din nou. — Se pare că avem un plan, spuse el. Ce zici dacă te sun eu luni dimineața - nu foarte devreme - și mai vedem atunci? — Ne vedem atunci! Așa va fi, spuse el, cu vocea caldă și plină de promisiuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
eu câștig! Ashling nu știa ce o apucase. Uimită, Lisa mârâi la Ashling, la fața ei care făcea eforturi considerabile pentru a se încrunta. Fusese învinsă. Și, spre surprinderea ei, i se părea amuzant. Lisa începu să râdă. —Bravo ție, chicoti ea. A durat un moment înainte ca Ashling să se adapteze la schimbarea de dispoziție, după care a început și ea să râdă. Erau ridicole amândouă! —Dumnezeule, Lisa, nu e ca și cum am vrea același lucru de la el, spuse Ashling, curajoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
interesul stârnit de exotismul lui Mai. — Îmi place geanta ta, îi spuse Lisa. Lulu Guinness? Mai începu să râdă cu poftă. —Dunnes. —Dunnes? — Un lanț de magazine, explică Ashling, îmbujorată. Cum e Marks & Spencer. Doar că mai ieftin, adăugă Mai, chicotind din nou. În ciuda feței ei de boboc de lotus, părea dintr-odată foarte obișnuită. În timp ce Lisa circula, umplând căni, Mai spuse, cu puțin umor: Este un loc de muncă minunat, faceți asta în fiecare zi? A urmat o serie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
și mulțumirea nu se mai făceau simțite. Dintr-odată, toată lumea se simți obligată să privească înspre tavan, deoarece din camera de deasupra răzbătea o erupție de zbierete. Clătirea părului lui Craig. Chiar că face ca și cum ar fi ars de viu, chicoti Ashling. Sărăcuțul. După o vreme, țipetele ascuțite s-au domolit în văicăreli isterice. Înapoi la hrănitul cu forța. Toate fetițele trebuie să pape tot dacă vor să crească și să fie fete mari și puternice, spuse Clodagh, apropiind din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
în acea seară, excitați de gândul la ceea ce urmau să facă, au zburat la Vegas. Unde, amețiți de zbor și de cerul ciudat de deasupra deșertului, și-au dat seama cât de ușor e să te căsătorești. —Să o facem? chicoti Lisa, pe punctul de a ceda nervos. De asta suntem aici. Știu, dar... e destul de extrem gestul, nu crezi? Ochii exasperați ai lui Oliver se fixară în ai ei. Lisa cunoștea privirea aceea. Cu Oliver nu începeai ceva, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
s-a ridicat și a chemat-o. Era un loc liber pe banca pe care stătea și ea s-a strecurat lângă el. Bună, spuse el solemn, când ea se instalase lângă el. — Bună, replică ea, la fel de solemn. Apoi au chicotit amândoi. Acum începuse el. —Să îți iau ceva de băut? întrebă el. — Da. O votcă-tonică, mulțumesc. Când s-a întors cu băutura, ea i-a zâmbit relaxat. Arăta atât de prietenos, încât era greu să-l iei în serios. Ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
propria afacere și care nu trebuiau să participe la interviuri umilitoare, cum era acela pentru a face rost de o slujbă. — Și văd că ai pus tenisul la domeniile tale de interes. Unde joci? A, eu nu joc, spuse Clodagh, chicotind ca o adolescentă. Voiam să spun că îmi place să mă uit. Urma să înceapă campionatul de la Wimbledon și fusese multă publicitate la televizor pe tema asta. — Și mergi la sală, citi Yvonne. Sau doar îți place să te uiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Ashling a avut o tentativă de a contribui. Nu, insistă Marcus. Nu accept așa ceva. Pentru că te aștepți să primești din plin mai târziu? Pe stradă, el întrebă: —Și acum? Ashling dădu din cap, fără să se poată abține să nu chicotească. Oare nu era evident răspunsul? —La mine? sugeră el încet. A sărutat-o pe Ashling în taxi. Și din nou în holul apartamentului său. Senzația era foarte plăcută, dar, când s-au separat, ea nu s-a putut abține să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
a mai putut trage de timp, Lisa spuse: —Păi, pa. —Pa, replică el. Spre propria surprindere, Lisa avea ochii în lacrimi. Hai, nu plânge, spuse el, luând-o în brațe. Haide, Fata-Editor, o să îți strici machiajul. Ea a reușit să chicotească, dar gâtul o durea de parcă avea pietre blocate înăuntru. Îmi pare rău că lucrurile nu au mers între noi, recunoscu ea cu o voce înceată. Păi, dădu el din umeri, se mai întâmplă. Știai că... —...două din trei căsnicii se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
înainte ca Ashling să poată răspunde, Clodagh își întorsese privirea și, împleticindu-se în cuvinte, îi explica lui Mark Dingan: Am duăi copii, așcă nu prea ies... Marcus era ultimul pe listă și, în timp ce urca pe scenă, Clodagh șușotea și chicotea cu Jack Devine. Ashling era enervată, pentru că își dorea să se dea mare cu cât de bun era prietenul ei. —Taci, îi dădu ea un cot lui Clodagh, arătând spre scenă. —Scuze, spuse Clodagh zgomotos - prea zgomotos. Apoi a început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ne trimit haine până vineri. Haide! I-a luat-o lui Jack înainte către biroul lui. — Pune ceva la cale, observă Trix, vorbind singură. Îi era dor de Ashling și de Mercedes, nu era plăcut să nu aibă cu cine chicoti. Jack și Lisa s-au uitat peste toate cele patru cereri de angajare nesolicitate pentru postul de editor de modă și au luat hotărârea de a le intervieva pe toate. — Iar dacă sunt varză, dăm un anunț, spuse Lisa. Pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
și refuză să intre. Noblețea sexului adolescentin pe canapea începuse să se evapore. Hai să mergem sus. Nu putem. Cât o să ne mai jucăm de-a v-ați ascunselea? Hai, Clodagh, se rugă el. Sunt doar copii. Nu înțeleg. —Răsfățatule, chicoti ea. Ar fi bine să nu faci zgomot. — Atunci, ar fi bine să nu fii atât de sexy. — Voi încerca, rânji ea. Partida de sex a fost fantastică, așa cum era de obicei. Reușea să se piardă, să uite de rușine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
blond și răvășit păreau surprinși, dar a făcut așa cum i s-a spus, apoi s-a așezat lângă Joy și a început să îi spună ce se va întâmpla în film, asta cu mult timp înainte să se întâmple. —Taci, chicoti Joy. Când filmul s-a terminat, ea se întoarse către Dylan și spuse: — Mă duc acasă să mă bag în pat acum. Ești bine-venit să mi te alături. Ochii lui căprui străluciră și, cu un zâmbet larg, s-a ridicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
mut înapoi în Londra la sfârșitul săptămânii, mormăi ea. Atunci, Lisa, spuse Oliver, foarte serios, singura întrebare este: ești interesată? A urmat o tăcere lungă și densă, după care Lisa spuse: Da, presupun. Dintr-odată, devenise timidă. —Ești sigură? Da, chicoti ea, emoționată. —Iubita! exclamă el, aproape în glumă. Atunci de ce mă lași să transpir așa? Încă timidă, ea recunoscu: — Îmi era frică. Încă îmi este. —De ce? Ea dădu din umeri. De speranță, cred. Nu am vrut să sper, în cazul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

meu a fost sublocotenent în armată, provenit din rândurile iuncherilor. Așa că, nu știu cum, și generăleasa Epancina se trage tot din prințesele Mâșkin, fiind și ea ultima în felul ei4... — He-he-he! Ultima în felul ei! He-he! Cum ați întors-o! spuse funcționarul chicotind. Râse și oacheșul. Blondul se miră întrucâtva de faptul că reușise să facă un calambur, de altfel destul de prost. — Imaginați-vă că am spus-o fără să mă gândesc la altceva, îl lămuri el, în sfârșit, cu mirare. Sigur că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
cârciumă și o noapte întreagă am zăcut în nesimțire sub un gard, m-au mușcat câinii, iar a doua zi mă scuturau frigurile. Cu greu mi-am venit în fire. — Ei bine, acum ți-o jucăm noi pe Nastasia Filippovna! chicoti funcționarul, frecându-și palmele. Acum, domnule, cerceii-s un fleac. De-acum o s-o procopsim cu niște cercei... Dacă mai sufli o vorbă despre Nastasia Filippovna, jur pe Dumnezeu că pun biciul pe tine, nici nu mă uit că ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
bineînțeles, a fost dată afară chiar a doua zi. E o casă cu principii severe. — Și ai permis o asemenea nedreptate? — Asta-i bună! Doar n-ați fi vrut să mă duc și să mă acuz singur! zise Ferdâșcenko și chicoti, surprins totuși în parte de impresia generală cam neplăcută produsă de povestirea lui. — Ce murdărie! exclamă Nastasia Filippovna. — Hodoronc-tronc! Vreți ca omul să vă povestească cea mai urâtă faptă din viața lui și-i mai pretindeți și strălucire. Faptele cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
să se strâmbe. — Te-am așteptat toată ziua ca să-ți pun o întrebare; spune măcar o dată în viață adevărul de la primul cuvânt: ai avut sau nu vreo contribuție la apariția caleștii de ieri? Lebedev se strâmbă din nou, începu să chicotească, își frecă mâinile, în cele din urmă chiar strănută, dar încă nu îndrăznea să spună ceva. Văd că ai contribuit. — Dar în mod indirect, numai în mod indirect! Vă spun adevărul, adevărat! Contribuția mea n-a fost decât că, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
prefăcut că n-am găsit nimic. Am deschis portofelul, m-am uitat în el, apoi l-am închis și l-am pus la loc sub scaun. — Asta la ce bun? — A-așa, ca să-mi satisfac și pe mai departe curiozitatea, chicoti deodată Lebedev, frecându-și palmele. — Deci e și acum acolo, de trei zile? — O, nu. A fost doar o zi și o noapte. Vedeți dumneavoastră, am vrut să-l găsească și generalul. Căci, dacă eu l-am găsit în cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]