903 matches
-
i se clătina, fiindcă își amintea că scrisese Discipolul pe hartă. "Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată..." Senzația de dezastru care izbucni nu aducea cu nimic din ceea ce simțise până acum. - Ashargin, trândavule, coboară și aranjează chingile ăstui drull. Sări iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu de oțel. șase în al doilea loc: pe drum întâlnești, împreună cu însoțitorii tăi, un pui de liliac cu nas-de-frunză legat fedeleș de copiii care fac răutăți prin aceste ținuturi, rupi cu dinții odgoanele groase care strâng pieptul puiului, slăbești chingile până când el și ușorul din el, zborul din el, își fac loc afară, mai aproape de discipoli cer, de curentul cald al khamsinului, care îl poate purta către mama sa, înainte să se înalțe, puiul de liliac-cu-nas de-frunză își rupe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
dacă așa e, dacă acordeonul e chiar ăla al lui nea Miki, iar după felul în care Prodan a scuturat din cap, mi-am dat seama că e chiar acordeonul lui nea Miki, și atunci, mișcându-se Prodan din loc, chinga acordeonului s-a desfăcut, iar acesta, umflându-se cu aer, a scos un sunet, și atunci nea Miki s-a oprit și s-a întors, am văzut cum își înclină capul, ciulind urechile, între timp acordeonul era cât pe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mână el para loviturile lui Mandricardo, iar cu cealaltă a săltat căpăstrul peste urechile calului acestuia. Între timp sarazinul trăgea de Roland din răsputeri , dar coapsele paladinului țineau șaua ca un clește. În cele din urmă, opintirile sarazinului au rupt chingile calului lui Roland; șaua a alunecat. Cavalerul, drept în scări,a alunecat cu ea și a ajuns la pământ aproape fără să-și dea sama de cădere. Zgomotul armurii sale la atingerea pământului a speriat calul lui Mandricardo care acum
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ceva care să înlocuiască frâul. Și tocmai atunci întâmplarea, care părea să-l ajute în sfârșit, i-a scos în cale un țăran cu un căpăstru în mână,care pornise în căutarea calului său rătăcit. Roland, după ce repară la iuțeală chingile șeii calului său, a încălecat și a așteptat o oră întreagă întoarcetea sarazinului. Iar cum acesta nu se mai arăta, a hotărât să pornească în căutarea lui. Și-a luat rămas bun de la Isabela și Zerbino care cu dragă inimă
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
sau automobil. Două asistente se plimbau prin salon, aranjând paturile și căștile radio. Aceste femei tinere și prietenoase slujeau într-o catedrală a rănilor invizibile, sexualitățile lor îmbobocite prezidând peste cele mai îngrozitoare răni faciale și genitale. Când îmi potriveau chingile în jurul picioarelor, ascultam avioanele cum se înălțau de pe Aeroportul Londra. Geometria acestui complex dispozitiv de tortură părea într-un fel înrudită cu pantele și contururile corpurilor acelor femei tinere. Cine avea să fie următorul ocupant al patului meu - vreo casieriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cu secretara pe bancheta din spate a Mercedesului său; homosexuali dezbrăcându-se reciproc la un picnic pe marginea drumului; adolescenți într-o orgie sexuală motorizată pe un auto-transportator cu două etaje, surprinși când înăuntru, când afară din mașinile legate în chingi; și, în toate paginile acelea, sclipirea tabloului de bord și-a fantelor de ventilație, luciul vinilinului perfect lustruit reflectând plinătatea moale a unui pântece sau a unei coapse, pădurile de păr pubian care creșteau din fiecare colț al compartimentelor acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
asta, însă eu am fost cel care a făcut primul dragoste cu ea - pe bancheta din spate a mașinuței ei, înconjurați de bizara geometrie a comenzilor pentru invalizi. În vreme ce-i exploram corpul, croindu-mi drum pe pipăite printre bretelele și chingile lenjeriei sale intime, suprafețele nefamiliare ale șoldurilor și picioarelor ei mă purtară în fundături neștiute de nimeni, ciudate pante de piele și musculatură. Fiecare deformație a ei devenea o metaforă puternică a excitațiilor unei noi violențe. Corpul său, cu formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
salonului auto. Ne opriserăm lângă rezervoare ca să privim aterizarea avioanelor. Când i-am apăsat umărul stâng de pieptul meu, am văzut curbura scaunului, construit după forma corpului ei: emisfere de piele căptușită care se potriveau adânciturilor aparatului său ortopedic cu chingi la spate. Mi-am strecurat mâna sub sânul ei drept, aflându-ne deja în coliziune cu ciudata geometrie a interiorului mașinii. De sub volan se ițeau manete neașteptate. Un grup de pedale cromate era atașat de un pivot de oțel prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Ochii ei inteligenți îi urmară mâna când aceasta îmi pipăi fața și bărbia, căutându-mi parcă propriile armături inexistente de crom clipitor. Își ridică piciorul stâng așa încât să i se sprijine proteza de genunchiul meu. Pe suprafața interioară a coapsei, chingile formau adâncituri pronunțate, albii de piele înroșită săpate sub formă de catarame și cârlige. Când i-am desfăcut proteza de la piciorul stâng și mi-am plimbat degetele de-a lungul scobiturii adânci lăsate de cataramă, am simțit căldura și catifelarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
că era carne din carnea ei. Gabrielle stătea acum în față către umărul meu, pipăindu-mi cu un arătător interiorul buzei inferioare, lovindu-mă cu unghia de dinți. Porțiunile expuse ale corpului ei erau unite între ele de bretelele și chingile acum slăbite. M-am jucat cu pubisul ei osos, pipăindu-i despicătura printre firele rare de păr. În timp ce-mi ședea pasivă în brațe, mișcând din buze într-un răspuns minim, mi-am dat seama că, pentru femeia aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mulți și proști, iar ei, devenind miliardari. De carton, cu vagoane, tot de carton, ticsite cu bani. Cu mari averi, acumlate, și sub formă de imobiliare. Ei le numeau bijuterii imobiliare,în realitate,însă, erau chiciuri imobiliare! Pentru Dumitriță Floridemăr, chingile s-au tot strâns, până când nu au mai putut rezista. Și-a lăsat acasă nevasta, cu trei copii, cât ulcelele, și a apucat drumurile Italiei. Bun,în mai toate meseriile construcțiilor, acolo, Dumitriță, a găsit repede, mult și convenabil, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
ungherele cele mai Întortocheate și mai tainice ale sufletului omenesc, a le decripta, a le Înțelege, toate astea Îl pasionaseră dintotdeauna. Dar meseria asta nu Însemna decît singurătate, iar În seara aceea totul părea din cale-afară de apăsător. * * * Prinsă În chingi pentru propria-i siguranță, cu ochii Închiși, Marie se odihnea pe patul de spital. De dincolo de geam, Fersen o contempla. Nu suferea, Îl asigurase medicul, numai că nu se putea pronunța cu precizie asupra stării ei; era de treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ore În comă vigilă, iar asta putea să dureze zile sau chiar luni. - Un șoc emoțional prea violent, imposibil de Înfruntat În mod conștient, poate declanșa acest gen de stare. Doar ea poate decide să iasă din comă. - Iar chingile sînt obligatorii? - Are perioade de agitație, s-ar putea răni. Lucas Își Întoarse capul, În mod hotărît nu suporta s-o vadă pe Marie inertă. Îi plăcea prea mult cînd o vedea că se Înfurie, ținea prea mult la vioiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rostogoleau Încet pe piatra celui de-al treilea menhir. Cei doi jandarmi Însărcinați cu paza sitului de la Ty Kern zăceau pe jos, doborîți. Nu putură să spună mai apoi nici cine Îi lovise, nici cum. Marie se agita, trăgea de chingi. Tot inconștientă, Își mișca dintr-o parte În alta pe pernă capul asudat, ochii i se Întredeschideau, gura rostea cuvinte greu de deslușit. Din toate puterile, Încerca să iasă la suprafața cețurilor În care se zbătea. I se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Yvonne. - A, dumneavoastră sînteți, doamnă Le Bihan... E totul bine? Am să sting curînd lumina. - Eu... n-am să stau mult. Marie ar fi vrut să țipe, făcu eforturi supraomenești ca să dea alarma, se cambră, mîinile i se agitară În chingi, dar Yvonne se așezase Între pat și ușa care se Închise În urma uniformei albe. Yvonne bătu ușor perna uitîndu-se la Marie. - Văd că te simți mai bine, nu e așa?... Ce e, ai vrea să te ridici? Marie holbă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Yvonne se uită la el cu uluire. - Ce te-a apucat? Ești nebun, băiete! Lucas nu-i dădu atenție și le făcu semn celor doi polițiști care-l Însoțeau să se ocupe de ea. Se aplecă peste Marie și desfăcu chingile, vorbindu-i blînd. - Gata, s-a terminat, sînt aici... Încă rătăcită, Marie se agăță de privirea lui și zîmbi ușor. - Nu mai ai de ce să te temi, murmură el. Yvonne ridică glasul: - Insinuezi că mă aflam aici ca să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
coloana lipindu-și spatele de spătarul înalt al scaunului, împingînd cu picioarele în podea ținîndu-și mușchii încordați în reprize de cîteva secunde. După ce-și trăgea sufletul, punea mîna pe geanta care îl aștepta alături, și înainte să-i desfacă chingile, verifica dacă coșul de gunoi era la locul său și dacă fusese golit între timp. În sfîrșit apuca cu ambele mîini geanta și o întorcea cu gura în jos deasupra mesei, scuturînd-o bine pînă ce o golea de tot. Foarte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de apartament scos afară la ore fixe ca să urineze, ținut strâns de zgardă ca să nu-și dea drumul pe scări, cum s-ar fi putut Întâmpla dacă n-ar fi văzut și simțit coapsele calde ale Eleonorei eliberate brusc din chingile Mustangului ei de velur negru, pâlpâind În Întuneric ca o amforă de fildeș. Se mai auzi șuieratul stins al unui fermoar, un țipăt scurt apoi, urmat de un balans insesizabil al mansardei. Ca Într-un cutremur de mică intensitate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lua la rând încuietorile exterioare, clănțănea orificiile lor externe, dădea de perete ușile metalice ale saloanelor și rezervelor, răsucea comutatoarele și striga deșteptarea. Extrăgea pacienții de sub baricadele lor onirice și fecale. Decupla sondele gastrice, intravezicale. Înaripa asistentele la desferecarea din chingi, din cătușe, la coborârea apărătorilor laterale. Îngrozea pe orișicine cu un cât de mic ajutor: - Bună dimineața, oligofrenilor! Ați visat frumos, maniac- depresivilor?! Primăvara peste voi, schizofreni catatonici!... Haideți, hoiturile sus, paratim-zoofobilor!... Fiindcă ați fost cuminți, au sosit mămicile voastre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ho, tată, ho! opri primul. - Aici e, bă? - Aici. - Na, boală, stai, Lolica! 56 Glasurile se amestecară. Cel care cunoștea strigă spre bordeie: - Mă, moșule, măăă! Mai ieși, măăă, afară, că ți-au venit pețitorii... Ceilalți râseră în întuneric. Desfăceau chingile și zăbalele. Acestea luceau scurt în lumina roșie a lunii. O iapă puțină se baliga cu nepăsare. Gheorghe șușoti: - Când le-or aduce înapoi, te strecori pe colea șiie dezlegi ușurel! Ți-e frică de cai? -Nu. - Să iei câte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și linguri de lemn. Bouarii ședeau alături vorbind. Erau altfel îmbrăcați. Nu purtau cămăși largi și nici opinci. Din portul de la țară nu țineau decât sumanul și pantalonii albi, vârâți în cizme lungi, lustruite. Aveau brâie late de piele cu chingi oțelite și limbi groase, ruginite, de aramă. În mâini învîrteau bice subțiri, din care pocneau pe neașteptate. Râdeau tare. Glumeau cu negustorii și-și bălăbăneau burțile revărsate peste centiroane. Geambașii cu cefe groase și roșii, cu dinți de aur dădeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
noi. Forfota crescuse. Aici se înțeleniseră câțiva comercianți puternici, care învîfteau banii pe degete: unul Nicolaie Curcuman, de avea fierărie într-o hală rece și înaltă, unde ținea țiglă, tablă de acoperit casele, în foi împachetate, tuburi de fontă, cuie, chingi, dreve, șine pentru betonul armat, clanțe, broaște, tot ce voiai; unul Manole Dulămiță, cu magazin de încălțăminte, de la care târguiau țăranii din Ilfov, veniți la București după treburi, negustorii și toate mahalalele dimprejur; unul Isidor Katz, c-o stămbărie întunecoasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dintre ele, înțesată de librari și de scribi publici, se deschidea spre spațiul din fața Marii Moschei; o alta îi adăpostea pe negustorii ce vindeau tot felul de încălțări și de conduri; o a treia era plină de hățuri, șei și chingi; cea de a patra era pentru noi un loc de trecere consacrat. Acolo se găseau lăptarii, ale căror prăvălii erau împodobite cu vase din majolică mult mai de preț decât produsul dinăuntru, care se vindea. Nu la ei ne duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau să-l tragă într-o parte, după cum icneau sub chingile cu care erau încinși. Au văzut că-i urmăream. Unul, masiv, într-o bluză de gărzi patriotice, a venit lângă mine. A făcut gestul de a duce o țigară la buze. I-am dat una. „Maistore“, a oftat el. „Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]