7,296 matches
-
aproapelui meu, în cea mai blândă, mai suavă și mai adâncă străduință de iubire. Sublim tezaur de mărinimie, ce să zic... Ei bine, greșit! Atâția ani numai asta am făcut, am stat în spital și am văzut cum suferința îl chinuie pe om, și am încercat, după puterea și priceperea mea, s-o alung sau s-o alin. Altfel spus, nam trăit ca alții să muncească pentru mine, ci ca eu să muncesc pentru alții. Însă acest lucru nu m-a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
foarte multă vreme acolo, căci era acoperit peste tot cu atâta praf, încât nici culoarea palidă, care era așezată dedesubt, nu se mai putea distinge limpede, iar încuietoarea îi era mică și mâncată toată de o rugină groasă. M-am chinuit mult s-o deschid, semn că era și amorțită tare în găoacea ei. Izbutind, totuși, într-un final, am putut vedea că pe prima pagină stătea scris cu litere mari: MEMORII. Atunci, îndată m-a cuprins un sentiment de neliniște
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aceste condiții, bravul acela naiv de Don Quijote este mai probabil să reușească-n misiunea lui cu morile de vânt, decât eu într-a mea cu nefericirea ce mă domină hain. O cortină neagră se lasă parcă peste mine și mă chinuie, mă sufocă la interior și mă-nfioară. Și, sincer, chiar deloc nu știu câtă vreme se va mai scurge, până îmi va da lovitura de grație și de tot mă va răpune. Până atunci, însă, mă omoară un pic câte un pic, zi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
sinucigaș și-l îndeamnă insistent să-și mai amâne un timp gestul ultim. Aceasta este frica omului în fața veșniciei și așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată o scenă casnică. Era vară, prin chiar primele zile ale lunii august. Ziua se găsea pe sfârșite, cu soarelen crepuscul, dar zăpușeala tot nu mai contenea, dogorind tot. Luiza, vecina Adrianei, era acasă. Ea băgă de seamă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întrebat: oare ce sar fi făcut lumea asta fără mine? Răspunsul corect cred că este: la fel ca și cu tine, prostule! Însă lucrul acesta este pe cât de adevărat, pe atât de tulburător și de nesănătos fericirii... Și, cu toate că mă chinui în permanență să mi-l scot naibii din minte, el se încăpățânează să revină mereu la loc, astfel stăruind cu îndârjire împotriva mea! Asta mă face să fiu trist, încruntat și fără speranță mai tot timpul. Totuși, mai exact, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
obișnuință! Destul acum cu joaca! Sau mor, sau se întâmplă cum vreau eu să se întâmple! Trebuie să mă gândesc atent la asta. Ah, fir-ar să fie, ce neconfortabil mă mai simt: văd c-a început să mă tot chinuie și o durere nenorocită de măsea! Îmi vine s-o scot din gură și s-o azvârl cât colo! Oare cui să-i mai spun și despre asta, oare cui?! Deja mi s-a făcut mult prea lehamite de viața
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
închizând ochii, izbutea să biruie cu greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban se porni să vorbească tainic cu sine însuși, scuturat fiind de toți fiorii spaimei. Se gândea astfel: „Am tot
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
inspirată și inteligentă, cu ajutorul căreia toate problemele sale să-și găsească definitiv dezlegarea și s-o poată scoate la capăt, cu bine, odată pentru totdeauna. „Hotărât lucru: oamenii sunt făcuți fie ca să se ajute unii pe alții, fie ca să se chinuie unii pe alții! Nemernicii aceia au acceptat ca, dândumi pe datorie, să mă ajute, iar acum văd că nu mai știu, silindu mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și când mă gândesc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se ajute unii pe alții, fie ca să se chinuie unii pe alții! Nemernicii aceia au acceptat ca, dândumi pe datorie, să mă ajute, iar acum văd că nu mai știu, silindu mă să le-o dau înapoi, cum să mă chinuie! Mă apucă groaza, doar și când mă gândesc... Mai știi, te pomenești că ei nu mă cred acum decât un milog! De fapt, nici nu cred că mai sunt altceva... Și totuși, eu tot rămân de părere că merită! Da
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
discutăm dimineață câteva aspecte privind lansarea și spiciul ce avea nevoie de unele Îmbunătățiri. Ce mai era de spus? Am reflectat mult la „noua situație” care mi-a smuls parcă aripile și liniștea. Somnul Îmi pierise În ultima vreme. Mă chinuiam zadarnic să așez genă peste geană. Cuvintele lui mi se strecurau În suflet ca un ecou dureros: „Crezi că știi ce vrei cu adevărat?” Nu! Nu trebuia să mă gândesc la un „cer pe care nu voi reuși să-l
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cunoscute!” Semăna atât de izbitor cu... Undeva, În umbra unei sălcii, vântul jelea o amintire... 29 nov. 2012 Întâlnirea (6 ianuarie 2003) A fost o noapte agitată, plină de frământări, Întrebări...după câteva zile În care sufletul nostru s-a chinuit, zbuciumat, fără a găsi drumul către liniște și Împăcare. Totul a Început cu ceva vreme Înainte de Crăciun. Spaima și disperarea puseseră stăpânire pe mine. Toată lumea se pregătea pentru sărbătorile de iarnă. Numai eu, suflet singuratic, aveam să mă Închid În
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pusă În ramă de lemn) și pe peretele din camera de zi, chiar deasupra ușii. De câte ori ieșeam afară din casă, dădeam ( vrând nevrând) cu ochii de această poză: reprezenta purgatoriul!Din flăcările care se Întindeau amenințătoare, asemenea unor brațe , se chinuiau să scape de vâlvătaie: femei, bărbați, tineri, bătrâni, copii, având Înfățișări diafane, de o rară frumusețe, dar cu lacrimi pe obrajii Împurpurați de la „para focului”. Ah! Parcă aud și azi cum ne mai blestema mama ( nu cu răutate), atunci când făceam
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
O să vă bat până o să mă doară mâinile. Arză vă para focului să vă arză! Mi-ați transformat viața Într-un iad adevărat!” Dacă așa era Înfățișat purgatoriul, iadul trebuia să fie drastic, sângeros. Încercam să alung imaginea ce se chinuia să prindă contur, urmând să mă arunce Într-un coșmar de nedescris. Să revin asupra pozei; deasupra era desenat cerul senin și curat ca apa de izvor. Pe norii albi și pufoși dormitau câțiva Îngeri. Cei osândiți la purgatoriu erau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tatăl acestei fete! Când bea două-trei pahare cu vin, devine alt om... unul violent În fața căruia nu trebuie să stai. Cine credeți că primește toate „sudalmele” și, nu de puține ori, loviturile fizice? Cine? Nimeni alta, decât cea care se chinuie să crească zece copii, rugându-se În fiecare zi la d-zeu să fie liniște În casă și să aibă ce să le dea de mâncare. Credeți că e ușor!? N-aveți de unde să știți deoarece „meseria” pe care v-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
fără a se uita spre consăteanca sa, Saveta, și-a Înnodat mai bine baticul sub bărbie, și-a pus sapa pe spinare, și a plecat În treaba ei fără a mai lua În seamă discuția ulterioară. Tanti Antoneta tocmai se chinuia să dezlege sârma de la poarta cumnatei sale, Ana. Gardul de la drum era din scânduri putrezite pe alocuri, de abia se mai țineau În câteva sârme. Ana avea vreo trei - patru câini care sau pripășit pe la ea. După ce s-a prăpădit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
arzător. Ano! Ești acasă? Vino și liniștește-ți câinii, că nu vreau să ajung pe la spital. Ana a ieșit În pragul casei, În urma ei gudurându-se un cățel de vreo două luni, alb, cu două pete negre În frunte. Se chinuia să-și așeze baticul peste părul Încâlcit și alb de ziceai că-i o cânepă nescărmănată. După ziua În care a muncit prin sat și a băut destulă țuică, a venit vremea să se odihnească și să-și revină din
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să-i arăt că sunt foarte hotărâtă să nu renunț la visul meu. Mama a avut o tresărire ( poate mai mult de atât), nevenindu-i să creadă că sunt În stare de un asemenea gest, și, lividă la față, se chinuia să Îngaime: “Să văd ce pot face, să caut, să rog pe cineva să mă ajute”. Și așa, bătând la mai multe uși, am reușit să mă Înscriu la Liceul industrial nr. 3 din orașul B. Anii de liceu... anii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
meu pleca.Mi se părea că nu este real, că totul e doar o gumă. Durerea care Îmi ardea sufletul, flăcările acoperind și ultimul strop de senin pe care-l Întrezăream, nu poate fi descrisă În cuvinte. După ce m-am chinuit să urmez o facultate, după pierderea celor două ființe dragi, am ajuns să-mi petrec restul zilelor la țară, alături de părinții mei. Cea mai mare problemă erau atacurile de panică și insomniile. Nu doresc nimănui să trăiască cu acest sentiment
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
verzui, Înfășurată În jurul gâtului, o fustă mai jos de genunchi, deschisă la culoare, imprimată cu câteva floricele de câmp. Bluza de trening albastru Închis, luată peste un tricou de culoarea cerului senin, Îi era de mare ajutor. În timp ce vorbea, se chinuia s-o tragă peste sânii care dezvăluiau transformarea ei Într-o apropiată adolescentă. Gesturile erau stângace, timide și oarecum vinovate. Eram convinsă că este conștientă de acest aspect, care n-o făcea prea fericită și care o trădau Într-un
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
virgin, care și arăta frumusețea exterioară, dar interiorul era necunoscut pentru cei aflați doar În trecere. Florile nu purtau parfumuri otrăvitoare... otrava era chiar În mintea celor ce sperau că vor prinde un loc În rai... ... Altă zi... M-a chinuit durerea de spate, dar după dușul fierbinte făcut seara, Înainte de a mă băga În pat, spre dimineață, am constatat că-mi este mult mai bine. Cum aveam să uit? Toată ziua m-am gândit la el... mi se părea că
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
patul morții, își exprimă dorința ca să fie chemată la ei și o roagă ca să le citească, anume ea, sfânta Psaltire, lucrul pe care ea îl face cu binecuvântarea preotului. Au fost și așa cazuri, că persoana care stătea la pat, chinuindu-se mult timp, își dădea sufletul mai ușor atunci când venea tanti Alexandra și îi vorbea puțin, apoi îi ținea și lumânarea. Are inima curată și milostivă, simte durerea și suferința fiecărui om. Pe fiecare se stăruie să-l ajute și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și îmi zise clar că riscam să nasc un copil bolnav. Acasă, și rudele și toți mă îndemnau să fac avort. Îmi ziceau că, dacă nu-mi pasă de mine, măcar de copil să-mi pese, că el se va chinui și va avea de suferit toată viața. Mă lua groaza când mă gândeam că mi-aș putea ucide copilul, dar și gândul că se va naște bolnav mă făcea mult să sufăr. Treceau zilele și eu nu mă puteam hotărî
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Irină! Ce faci? Cum trăiești? - Buna, Natalie! Ce să fac? Aici, cu copilașii. Treci și ia loc pe scaun. Ce nevoie te-a adus la noi pe așa timp? - Irină, tu știi că mama mea are atâta timp, de când se chinuie grozav și nu poate muri? - Știu, Natalie, am auzit că se chinuie sărmana, n-a iertat-o Dumnezeu încă? - Nu, n-a iertat-o! Dar ce chin îndură, cum strigă și cere ajutor, te cuprinde frica și groaza. Mi s-
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
copilașii. Treci și ia loc pe scaun. Ce nevoie te-a adus la noi pe așa timp? - Irină, tu știi că mama mea are atâta timp, de când se chinuie grozav și nu poate muri? - Știu, Natalie, am auzit că se chinuie sărmana, n-a iertat-o Dumnezeu încă? - Nu, n-a iertat-o! Dar ce chin îndură, cum strigă și cere ajutor, te cuprinde frica și groaza. Mi s-a mărturisit că suferă pentru tot răul pe care l-a făcut
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mama, că nu va putea muri până nu o vei ierta tu, Irină. Iart-o și dezleag-o de acest chin groaznic, că, tot una, la rai nu se mai duce, zise ea. - Dumnezeu s-o ierte, zise mama, eu mă voi chinui în lumea asta, ea se va chinui în veci. Când ajunse Natalia acasă, mamă-sa era moartă. Probabil, că își dădu sufletul imediat după ce mama zise să o ierte Dumnezeu. - Cum ai putut, mamă, să o ierți? o întrebasem eu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]