842 matches
-
cu geam abia se mai zărește, de-afară o aud pe bătrână urlând, mă orientez mai bine după urletul ei: Arză-v-ar focu’, să n-aveți parte de nimica-n viața voastră, criminalilor!!! Sevgin, semiîmbrăcată, făcea curse nebunești de la cișmeaua care nu prea mai avea apă la casa cu o aripă prinsă deja de flăcări. Fiu-său nu se vede pe nicăieri. Din fuga spre cișmea, arunc un ochi peste gard și pepenărie - în sălașul țiganilor e-o liniște și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aveți parte de nimica-n viața voastră, criminalilor!!! Sevgin, semiîmbrăcată, făcea curse nebunești de la cișmeaua care nu prea mai avea apă la casa cu o aripă prinsă deja de flăcări. Fiu-său nu se vede pe nicăieri. Din fuga spre cișmea, arunc un ochi peste gard și pepenărie - în sălașul țiganilor e-o liniște și un întuneric de parcă nimeni n-ar mai sta acolo, până și Țârțâc, care mai dormea noaptea afară, acum nu se vede. Dinspre drum se-aud chiote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
așa că robinetul a rămas uscat. Mama mi-a scos din lăcașurile ei tainice săpunul Rexona, un șampon unguresc, de un roz cam dubios, dar, oricum, STRĂIN, iar tata și Dragoș s-au dus cu canistrele până jos, la Golia, la cișmeaua din zid. Am stat cu stres amândouă; ne temeam că a înghețat apa acolo și nu curge. Dar s-au întors cu plinul și au turnat tot ce-au adus în cazanul mare, la înfierbântat. În baie e ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Ca fiu de țăran ce sunt, e firesc să mă simt mândru că la temeliile României se află o civilizație agrară. Dar nu țin să bagatelizez "amănuntul" că Bucureștiul a așteptat secolul al XlX-lea pentru a-și pune chestiunea cișmelelor! Mai ales că suntem (totuși) urmași ai unor vestiți constructori de apeducte. Civilizația romană a fost, prin excelență, o civilizație citadină. Istoria imperiului începe ab urbe condita și sfârșește sub tălpile barbarilor intrați în Roma. Noi n-am moștenit nici
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
carnea. Dar zâmbetul ei fermecător, mereu prezent și același, îmi întărește convingerea că poate ar accepta strânsoarea din indolență, din lipsa oricărui principiu bine stabilit, dar că nici un fior n-ar străbate-o. Dimineața, ne strecurăm cu rândul la o cișmea să ne spălăm, cu prosopul, săpunul, peria de dinți și pasta. Trecem pe lângă câteva magazii, pe lângă cele două pontoane, coborâm câteva trepte și, chiar la începutul plajei femeilor, curge din stânca de calcar un șipot limpede și rece. Această apă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
construiseră foarte puține, numai într-o aripă. Așa că în acea aripă, la parter, peste demisol, se putuse încropi o cameră, sau poate un apartament întreg, pentru paznic. Pe paznic, un bătrân, îl vedeam ieșind uneori în curte să umple la cișmea o găleată de apă. Când se instalase acolo, sunt sigur că nu se gândise că șederea lui avea să se prelungească ani de zile. De câte ori ieșeam în balcon mă uitam, în treacăt, să văd ce mai era nou în gospodăria
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fi fost întinderea apei, departe peste pâlcuri de copaci și pajiști verzi, privirea îmi era mereu atrasă de ceea ce se petrecea în clădirea neterminată, în capătul acela de aripă locuită provizoriu. Bătrânul paznic aducea în casă o găleată umplută la cișmeaua din curte. Deși apucaseră să construiască scările dintre etaje, parterul rămăsese fără scară de acces, așa că improvizaseră acolo o scăriță de fier. Cărând găleata cu apă, bătrânul urca anevoie acea scăriță, mult mai anevoie decât ar fi putut-o face
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
paznicului de construcție neterminată. Mai întâi am zărit, în treacăt, o bătrână. Apoi a apărut o tânără o femeie simplă, de la țară, care poate că era fiica celor doi vârstnici. De fapt, nu mă interesa nimic în amănunt. Remarcam doar cișmeaua din curte, la fel cum avuseserăm și noi la Brașov. Sau scărița de fier pe care bătrânul se opintea s-o urce. Și mai era ceva. Încropiseră un răzor cu flori un colțișor vag de intimitate în acel uriaș spațiu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la drept vorbind, nici nu știu de ce să fi făcut vreo legătură între curtea strâmtă, cu aspect intim, a doamnei Ștef și acea întindere părăsită din jurul construcției neterminate, unde doar un petic de pământ dintre scărița de fier, răzor și cișmea vădea semne de locuire. Cele mai importante amănunte din trecutul ei puține, câte au fost mama mi le destăinuia pe stradă, în timp ce ne întorceam de la cumpărături și, mai rar, când ieșeam împreună în oraș. M-am gândit că poate casa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
scot așternutul la aerisit, înainte de a pleca la serviciu. Ca de obicei, aruncam în treacăt o privire spre peticul de pământ ce vădea semne de locuire, la piciorul acelei aripi, acum umbrite, a clădirii rămase neterminată, între scărița de fier, cișmea și răzorul cu flori. Pe un burlan de tinichea scos afară pe fereastră ieșea fum. Bătrânul paznic nu se vedea pe nicăieri. Căruciorul de copil stătea gol, ca de fiecare dată, în umbra de la piciorul scăriței. O bătrână în fulgarin
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
am ieșit pâș-pâș, până la primele trepte nu am alergat deloc, doar după aceea am tulit-o repede pe scări în jos. Când am ajuns în fața blocului, eram încălzit de-a binelea, am luat-o așa spre părculeț fiindcă acolo, lângă cișmea, în stratul de flori, creșteau cele mai frumoase lalele din oraș. Eram fără tata de mai mult de jumătate de an, deși era vorba că pleacă doar pentru o săptămână, la mare, într-o stațiune de cercetări, cu o misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și nici nu știau dacă mai e în viață. Am luat-o prin spatele blocurilor, pentru că nu voiam să mă-ntâlnesc cu nimeni, n-aș fi vrut să mă întrebe cineva unde am pornit-o așa, în zorii zilei. La cișmea, spre norocul meu, nu era picior de om, așa că am sărit peste lanț, în stratul de flori, printre lalele, am scos foarfeca și am început să tai florile, le-am tăiat de jos de tot, la nici un deget de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
roșu de la creta roșie, nu arăta deloc a sânge și nici nu mirosea ca sângele, așa că ne-am dat seama că trebuie să născocim altceva, și atunci Szabi a spus că cel mai bine ar fi să ne ducem la cișmea și să încercăm să bem apă, cât putem de multă, că dacă bem apa aia de izvor, rece ca gheața, suficient de repede, atunci garantat ne alegem cu o pneumonie de toată frumusețea, care sigur ne bagă trei săptămâni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gheața, suficient de repede, atunci garantat ne alegem cu o pneumonie de toată frumusețea, care sigur ne bagă trei săptămâni în spital, iar în plus toată lumea o să ne compătimească și nimeni n-o să se mai gândească la banii ăia. La cișmea erau puțini, doar patru inși stăteau la coadă la apă, până să-și umple bidoanele, noi ne-am urcat pe soclul statuii dispărute și, pe rând, când Szabi, când eu, o făceam pe Purtătorul Făcliei Revoluției, esențial era să-ntindem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
degeaba tot ciocăneam nitul, în afară de faptul că mi-am murdărit mâna și pantalonii de uniformă, n-am reușit nimic. După-amiezile, poteca era neumblată, stăteam acolo de vreo juma’ de oră și numai pe nea Miki l-am văzut mergând spre cișmea, l-am salutat, mie nu-mi era frică de el, deși ceilalți povesteau despre el tot felul de lucruri pe care, cică, le-ar fi făcut în timpul războiului, înainte să rămână orb, dar nu conta, cu mine fusese mereu drăguț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi-a zis, servus Dzsátá, recunoștea din prima pe oricine după voce, deși era orb, știa mai bine decât mulți alții pe unde umblă, avea în mână damigeana lui de trei litri, știam că merge să-și ia apă de la cișmea, l-a prostit careva că dacă timp de un an o să bea zilnic trei litri de apă de la Fântâna Crăiască, o să-și recapete vederea, deci în afară de el n-am întâlnit pe nimeni, stăteam acolo și-mi bibileam briceagul, gândindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dus degetul la gură, făcându-mi semn să tac, deși nu mai vroiam să spun nimic, m-am uitat în spate, peste umăr, pentru că voiam să văd de ce tăcuse Prodan așa, deodată, păi, pricina era nea Miki, se întorcea de la cișmea, tatonând cu bastonul lui alb poteca. Prodan m-a apucat de braț, să nu mă mișc, și atunci, deodată, mi-am adus aminte unde mai văzusem eu acordeonul ăsta, păi, la gâtul lui nea Miki, era acordeonul lui nea Miki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un pol, urcând treptele ca să intru în clasă, mă gândeam că n-o să scap așa ușor, eram sigur că, în drum spre casă, o să încerce să-mi vină de hac. Am plecat de la școală pe căi ocolite, luând-o spre cișmea, peste deal, pe poteca din spatele blocurilor. Lângă vechiul teren de fotbal, am părăsit poteca, pentru că nu voiam să trec pe lângă șanțul de canalizare, săpat doar pe jumătate, de teamă să nu-l întâlnesc pe muncitorul zis Csákány, fiindcă atunci când muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai rău, se știa prea bine ce pățesc cei pe care-i urmărea Securitatea, nimeni n-ar mai fi îndrăznit să stea de vorbă cu mine. Din fericire, nu mă urmărea tot timpul, de multe ori, mergând la școală, la cișmea sau la terenul de fotbal, o vedeam doar staționând la margine de stradă, avea număr mic de înmatriculare, din trei cifre, după care mi-am dat seama că numai a Securității putea fi, că cine altul ar mai putea avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cine. Cum, nu mai ai de la cine? Fiindcă l-am terminat. Cum, pentru numai două amărâte de milioane, să omori, un ditamai ghiuj? Și-l trântește, cât de tare poate, cu capul de betonul peretelui. Capul geamănului devine o puternică cișmea arteziană, de sânge. Se rostogolește, se zbate, puțin, după care, sucombă. Speriat, se precipită, criminalul, dulcele prim;îl buzunărește, rapid. Nu găsește nimic. Iese, pe scări. Afară căzuse un ger cumplit. Umiditatea de pe trepte se transformase într-un polei nemilos
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
nu l-au acoperit. Lumina dimineții care pătrunde prin stratul de petale e roz. Trandafirie. Peste Helen, Mona și Stridie, care dorm. În josul străzii, un cuplu în vârstă lucrează la răzoarele de flori de lângă casă. Bătrânul umple o stropitoare la cișmea. Bătrâna îngenunchează ca să plivească. Îmi deschid pagerul, care începe să sune imediat. Helen se trezește, tresărind. Nu recunosc numărul de telefon de pe pager. Helen se ridică în capul oaselor, privindu-mă. Se uită la ceasul minuscul și strălucitor de la încheietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
o cană smălțuită, cât să Înghită o aspirină, și se apropie de fereastră. Nu doar gustul aspirinei era cel cunoscut, ci și inventarul sumar al lucrurilor pe care memoria le restituia Într-o ordine Întâmplătoare: mărul care se usca lângă cișmea, pereții scorojiți ai casei de peste drum, pe care tremura umbra dantelată a viței de vie, pisica gestantă și chioară a doamnei Lang În drum spre răcoarea stătută a magaziei de lemne, gardul smolit al curții de păsări, sânii strălucitori și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
floare, i-a lipsit Întotdeauna. Așeză cutiile pe măsuța de răchită de sub geam, apoi deschise ușa cabanei. Valul de căldură care năvăli afară umplu grădina cu un miros de mentă. 4. Coriolan Moduna Împrăștia cu generozitate sare pe trotuar Între cișmea și grădină. Netezea În felul său calea capitalismului În propria ogradă. Aflase de planurile fiului său cu câteva ore În urmă, la ceaiul de dimineață. N-a avut nici o obiecție, ba dimpotrivă, spre bucuria Martei care făcuse focul În cabană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în schimb toți erau foarte vânjoși. — E cantina noastră, cantină fruntașă, spuse tractoristul când ajunse lângă hangar. Acum trebuie să vă duc responsabilului. Sări jos din cabină și se apropie de un mediocru blond, tânăr, care se spăla la o cișmea. — Salut, măi PQ paișpe! zise tractoristul. Unde-i responsabilul? Cred că la ciorbe, răspunse blondul. Da’ ce-ai cu el? — Am găsit în orz doi extramediocri, zise vesel tractoristul. — Prost să fii, noroc să ai, zise blondul. Te-ai învârtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mie prăjitura. Da’ ce, tu mi-ai dat-o atunci când i-ai găsit p’ăia trei în porumb? făcu tractoristul, apoi se-ntoarse spre cei doi pământeni care așteptau stânjeniți mai în spate: Poftiți încoace, vă rog! O luară printre cișmele spre un grup de cazane masive în jurul cărora roboteau câțiva mediocri îmbrăcați în halate albe. Cei veniți de la câmp îi priveau curioși și cu vie simpatie pe eroii noștri care, cu un cap mai înalți decât toți, se vedeau cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]