1,193 matches
-
Levit, Înaintea marii cotituri, „Nistru”, 1967, 3; Istoria literaturii moldovenești, II, Chișinău, 1988, 621-623; Sava Pânzaru, Un scriitor puțin cunoscut: Gh. Todorov, RLSL, 1990, 6; Chiril Aldea-Cuțarov, Un animator al culturii basarabene - Iorgu (Gheorghe) Tudor, „Glasul națiunii”, 1992, 1 mai; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 26. S. P., R. Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290282_a_291611]
-
cu S. Vangheli); R. Gamzatov, Daghestanul meu, I-II, Chișinău, 1972-1976; I. Kohanovski, Versuri, Chișinău, 1972; S. Mihalkov, Nenea Stiopa, Chișinău, 1974 (în colaborare cu Grigore Vieru); S. Brant, Corabia nebunilor, Chișinău, 1979; Villon, Poezii, Chișinău, 1982. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Disocieri, Chișinău, 1969, 203-208; A. Hropotinschi, Revelația slovei artistice, Chișinău, 1979, 118-125; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 203; I. Ciocanu, Reîntâlnirea cu Petru Cărare, LA, 1998, 3, 4; A. Moraru, [Petru Cărare], în Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări, Chișinău, 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
Versuri, Chișinău, 1972; S. Mihalkov, Nenea Stiopa, Chișinău, 1974 (în colaborare cu Grigore Vieru); S. Brant, Corabia nebunilor, Chișinău, 1979; Villon, Poezii, Chișinău, 1982. Repere bibliografice: Mihai Cimpoi, Disocieri, Chișinău, 1969, 203-208; A. Hropotinschi, Revelația slovei artistice, Chișinău, 1979, 118-125; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 203; I. Ciocanu, Reîntâlnirea cu Petru Cărare, LA, 1998, 3, 4; A. Moraru, [Petru Cărare], în Literatura română postbelică. Integrări, valorificări, reconsiderări, Chișinău, 1998, 96-108. M.Dg.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
incluse în diferite culegeri și lucrări colective, dintre care notabile sunt cele care se bazează pe materiale de arhivă puțin cunoscute. SCRIERI: Bogdan Petriceicu Hasdeu, Chișinău, 1957; Confruntări literare, Chișinău, 1973. Repere bibliografice: George Meniuc, Scrieri alese, Chișinău, 1970, 360-362; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 274-275. V.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289308_a_290637]
-
Un Creangă basarabean: George Madan, ST, 1991, 12; Vasile Badiu, Sinteza activității lui Gheorghe V. Madan, RLSL, 1992, 6; Sava Pânzaru, Ziarul „Moldovanul”. Câteva constatări preliminare, REF, 1993, 1-2; N. Băieșu, Gheorghe V. Madan, „Revista de etnologie”, 1995, 1; Mihai Cimpoi, Un romantic tradiționalist, L, 1995, 13; Un om, un destin, îngr. Grigore Botezatu, Vasile Ciocanu, T. Macovei, pref. Haralambie Corbu, Chișinău-Trușeni, 1997; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 115-116; Datcu, Dicț. etnolog., II, 51-52. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287946_a_289275]
-
Câteva constatări preliminare, REF, 1993, 1-2; N. Băieșu, Gheorghe V. Madan, „Revista de etnologie”, 1995, 1; Mihai Cimpoi, Un romantic tradiționalist, L, 1995, 13; Un om, un destin, îngr. Grigore Botezatu, Vasile Ciocanu, T. Macovei, pref. Haralambie Corbu, Chișinău-Trușeni, 1997; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 115-116; Datcu, Dicț. etnolog., II, 51-52. I.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287946_a_289275]
-
nu însă și din punct de vedere social și mental, fiindcă videosfera nu asigură unitatea omenescului prin globalizarea telespectatorilor. Chiar în Occident și sub ochii noștri se instaurează o geografie paradoxală prin alianța directă a globalului cu localul. America și cimpoiul breton. Pămîntul și ogorul dublă articulare a sentimentului ecologic. Cablajul, posturile regionale sau locale, noile televiziuni numite de proximitate sau de atmosferă contribuie la eliminarea majusculelor mediatizatoare stabilite mai înainte de Homo typographicus între individ și umanitate, precum Națiunea, Clasa, Partidul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
la ele și le rostesc mental: cavitatea bucală și fosele nazale îmi sunt invadate instantaneu de un puternic fluid aromatic și amețitor alcătuit din mirosuri de pâine proaspătă și uleiul de floarea-soarelui abia presat, plămânii mei umflându-se ca niște cimpoaie irlandeze de nesațul acestei mixturi olfactive, în timp ce organul vizual pictează în eter silueta morarului-șef ca pe un apostol al vremilor îmbelșugate ce va să vină, ținând sus de tot cu palmele desfăcute pâinea proaspătă, aburindă și bine mirositoare, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ș.a. Bulgar de origine, ca și poetul Teodor Nencev, Iacob Slavov, Chiril Cuțarov, Vladimir Cavarnali, ca poet „face figura eseian-maiacovskiană de dinamitard al erei și incendiator al zărilor, pe cât de insolită pe atât de linia poeziei basarabene și ardelene. ” (Mihai Cimpoi, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, ed. ARC, 1996). S-a născut la 10 august 1910 în orașul Bolgrad, județul Izmail (azi, Ucraina) și a decedat la 17 iulie 1966 la București. Vladimir Cavarnali s-a afirmat pe
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
bulgari în anii 30 ai secolului XX. Printre operele sale poetice menționez: - Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă, Bolgrad 1939. - Poezii, București 1934. „Poet planetar, cu gesturi largi democratice în stil Whitman, Vladimir Cavarnali, cum apreciaza Mihai Cimpoi, este producător de chiote și țipete înfricoșătoare, colorate în chip expresionist”. (Chiui ca un scit în stepă). Poezia lui este viforoasă, eruptivă, dominată de o imaginație, „aprigă” și „învolburată de enigme.” Cavaler al hiperbolei, poetul aleargă „în căruțe de foc
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
istoric al eminescologiei, Cornel Munteanu e de părere că după momentul maiorescian și apoi cel călinescian, o a treia etapă apare după anii 70, când se impun cercetători ca Ioana Em. Petrescu, Constantin Noica, Svetlana Paleologu Matta, Th. Codreanu, Mihai Cimpoi și, aș mai adăuga eu: George Munteanu, Edgar Papu, N. Georgescu, Marin Mincu apoi încă alții din valul cel mai recent al tinerilor critici literari. După părerea lui Cornel Munteanu, canonul criticii literare actuale reflectă "o criză de metodă", și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sinteză, ontologică, modelară, formalistă, eminescologia izvoarelor și cea consacrată biografiei. Discuția în cadrul acestei sistematizări îi are în obiectiv pe D. Popovici, Rodica Marian (cu Luminile Luceafărului), Dan Mănucă, Constantin Amăriuței, Doru Scărlătescu, Mariana Neț, Cristian Tiberiu Popescu, Gheorghe Glodeanu, Mihai Cimpoi, Theodor Codreanu, Dumitru Micu, Ioana Bot la drept vorbind, o serie de cronici în care sunt luate în analiză, pe-ndelete, cărțile acestora, alese după criterii aleatorii, totuși. În fine, cel de pe urmă capitol al cercetării are în vedere postumitatea culturală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de așteptare al generațiilor de cititori și cercetători din secolul acesta, al douăzeci și unulea, demonstrând actualitatea ideatică a unei opere fundamentale pentru cultura noastră, zămislită cu două secole mai înainte. INTERPRETĂRI DIDACTICE Mihai Rusu * Victor Crăciun * Tudor Nedelcea * Mihai Cimpoi METODICA PREDĂRII (Mihai Rusu) De modul în care opera lui Mihai Eminescu este predată în școală depinde, fără îndoială, în primul rând înțelegerea ei de către cititorul de azi. Lucru deloc lesnicios întrucât tinerele generații de cititori sunt mult prea ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
D. Popovici, D. Murărașu, Petru Caraman, Ion Rotaru, Ovidiu Vuia, Gh. Bulgăr, Ștefan Badea, I. Negoițescu, C.G. Ursu, Fănică N. Gheorghe etc., deopotrivă critici și istorici literari din Moldova, asupra cărora se impune a lua aminte în mod aparte: Mihai Cimpoi, Pavel Balmuș, C. Popovici (e adevărat, cu studii mai vechi, din 1959), M. Prepeliță, Dragoș Olaru, F. Cotelnic, Elena Țau, V. Coroban, V. Dolgau, Gh. Mazilu, Lucreția Bârlădeanu, B. Rabii, L. Ciobanu, L.I. Curuci, N. Dabija, Aurelia Silvestru, Ion C.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sale, preluate după ediția Perpessicius, un studiu aferent acestuia, apoi texte referențiale de interpretare critică datorate unor D. Murărașu, G. Călinescu, I. Rotaru, D. Vatamaniuc, Gh. Bulgăr, C. Popovici, H. Corbu, A.O. Nedelcea, V. Crăciun, Gh. Florea și Mihai Cimpoi. Sunt preluate traducerile Doinei în limbile albaneză (Perikli Jorgoni și Kopi Kycyka), aromână (Ionel Zeană), engleză (Corneliu M. Popescu și Kurt W. Treptow), franceză (Elisabeta Isanos), germană (Konrad Richter), maghiară (Kibedi Sandor), olandeză (Gerard de Rideer), portugheză (Victor Buescu, Carlos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
astfel că Doina ca orice operă capitală "viața ei nu a putut fi curmată prin decizii arbitrare, de moment, servind interese străine de neam și de cultură. Pentru că Doina reprezintă o secvență de luptă pentru durata românității". DICȚIONAR ENCICLOPEDIC (Mihai Cimpoi) Unul dintre cercetătorii cei mai consecvenți în comentarea și interpretarea critică a operei și vieții lui Mihai Eminescu este Mihai Cimpoi, autor a numeroase studii și volume publicate de-a lungul anilor (Căderea în sus a Luceafărului, 1993; Narcis și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
străine de neam și de cultură. Pentru că Doina reprezintă o secvență de luptă pentru durata românității". DICȚIONAR ENCICLOPEDIC (Mihai Cimpoi) Unul dintre cercetătorii cei mai consecvenți în comentarea și interpretarea critică a operei și vieții lui Mihai Eminescu este Mihai Cimpoi, autor a numeroase studii și volume publicate de-a lungul anilor (Căderea în sus a Luceafărului, 1993; Narcis și Hyperion, 1979; Spre un nou Eminescu, 1993; Mă topesc în flăcări, 1999 etc.), ambiționând o cuprindere cât mai vastă și cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
încă de la începuturi, impunându-se ca o realizare unică în literatura noastră, atât prin dimensiunea abordării cât și prin capacitatea de a cuprinde, în puține (totuși!) pagini, un material de o vastitate impresionantă. Dicționarul pe care îl realizează astfel Mihai Cimpoi nu este doar o simplă glosare de date și informații (este și așa ceva, evident, urmând regula de alcătuire a unor asemenea instrumente de lucru) cât, mai ales, o interpretare personală, tematologică, adesea polemică, a creației eminesciene, făcând trimiteri de substanță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
-se doar momentele semnificative ale evoluției acesteia. Urmează apoi un Portret-sinteză, ce-l încadrează pe poet în mediul existențialității sale și mai ales în circuitul amplu al mișcărilor ideatice universale, la care vibrează. "Eminescu ține să precizeze, oarecum concluziv, Mihai Cimpoi nu este propriu-zis "un ultim romantic" european, cum s-a zis, așezat la coada unui mare curent poetic, ci este un poet care reformulează dintr-o perspectivă proprie miturile romantismului în pragul modernității și le îmbogățește ca experiență culturală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Capitolul acesta este unul dintre cele mai ample și mai mult exemplificatoare în privința contribuției estetice a lui Eminescu, pe toate planurile angajamentului său literar, de la poezie la articolul de ziar și de la proză la teatru. "Ambiția lui Eminescu punctează M. Cimpoi este să reflecte creația universului și epopeea lumii într-o oglindă românească [...] are ceea ce se numește o viziune asupra lumii și o poziție clară în privința societății românești [...]. Are toate motivele să apere ceea ce el consideră a fi durabil și sănătos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai apoi, patronimul Iminovici, parcurs până în 1907 când se înregistrează moartea Anei Eminovici, sora căminarului, tatăl poetului, ultima persoană în descendență directă a familie). Un capitol interesant este și următorul, cel consacrat creionării Anturajelor poetului (Cernăuți-Viena-Berlin-Iași-București). Discuție incisivă susține Mihai Cimpoi în subcapitolul intitulat Mitul Eminescu ("e un mit ce crește piramidal pe baza personalității puse sub semnul deplinătății culturale"), dedus de către unii comentatori după decalcul coordonatei esențiale a mitului romantic al Tânărului Geniu. O percepție prea puțin satisfăcătoare pentru Mihai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în subcapitolul intitulat Mitul Eminescu ("e un mit ce crește piramidal pe baza personalității puse sub semnul deplinătății culturale"), dedus de către unii comentatori după decalcul coordonatei esențiale a mitului romantic al Tânărului Geniu. O percepție prea puțin satisfăcătoare pentru Mihai Cimpoi care consideră, expunând argumente demne de luat în seamă, că "Eminescu preschimbă evenimentele conjuncturale în destin, dând vieții sale o redirecționare originală, valorizând toate însușirile sufletești cu care l-a înzestrat natura, astfel ca să le transforme "în cultură, plăsmuire vie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Peste Moartea civilă a scriitorului se trece relativ în grabă, considerându-se că nu trebuie luate prea în serios ipotezele lansate de câțiva pătimași adulatori, care dau vina pe "masoneria și conjunctura politică europeană", pentru care gazetarul devenise incomod. Mihai Cimpoi rămâne la opinia, devenită de-acum clasică, conform căreia "sunt indiscutabil greșite diagnosticările bolii (lues, alienație mintală, paralizie generală) și a fost contraindicat tratamentul cu mercur". Încadrarea unui scriitor într-un curent, într-o mișcare artistică, într-o școală sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mintală, paralizie generală) și a fost contraindicat tratamentul cu mercur". Încadrarea unui scriitor într-un curent, într-o mișcare artistică, într-o școală sau grup de creatori uniți prin idee, într-o... generație, ține de convenționalitate, e de părere Mihai Cimpoi și pe această linie își conduce discursul critic în secțiunea Integrări tipologice și categoriale. Eminescu este în bună măsură un clasic ("Clasicitatea eminesciană se identifică azi cu canonicitatea"); coordonatele acestei apartenențe sunt expuse în subcapitolul intitulat Clasicismul. La fel sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Un alt catalog, de Păsări, plante, copaci și animale mitice completează universul abordărilor mitologice ale poetului. Filosofia lui Eminescu nu o găsim în tratate, dar ea răzbate de pretutindeni, încorporată în operă: "Dacă privim opera eminesciană în ansamblu comentează Mihai Cimpoi unele din poemele și nuvelele sale sau chiar în articolele publicistice având formă de dezbatere filosofică (Immanuel Kant este chiar prototipul bătrânului dascăl din Scrisoarea I și personaj-referent în Archaeus), găsim o implicată sau explicită situare în problematicitate sau ridicare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]