1,031 matches
-
să mă admire ori să mă tacă. Ea Însă râde. Cu gâțele ei pe care rău a făcut mama că nu i le-a tăiat. Sunt gata să dau În plâns - dar Moș Iacob al meu găsește: - Pi fimeili istea cin’ le apără, ’n codru? Di tal’ari? Trebui’ ș-acolo-on bărbat! Așa da. Chiar dacă femeile râd, mă las luat de mână de mama. Duda mă apucă de cealaltă - cu ochii mereu la mama: o lasă?, i le taie? Mama n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
căruțaș; care Întreabă tot timpul: - Da’ un’e-o să staț’ la noi, la Gusu? - Găsim noi o gazdă, răspunde mama pentru a zecea oară. Deocamdată, ne duci la școală, să vorbesc cu directorul. Mai mergem ce mai mergem: - Da la cin’-o să staț’ la noi, la Gusu? - Găsim noi - până atunci, la școală. Întuneric. Căruța oprește undeva, În mijlocul unui iaz mare: noaptea. - Aci-i ișcòla, aud glasul omului cu căruța. Da-i o țâr’ cam Încuiată... - Dacă-i cam, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că onoarea unei femei o constituia păstrea virginității până la căsătorie (în caz contrar, devenea rușinea mahalalei și era numită femeie „cu ponos“, „cu nume și zvonu“), că preacinstitele fețe bisericești nu erau întotdeauna așa de cinstite pe cum le cerea cinul („grecii când tămâiază în bisărică, pe muieri, stau câte un minut înaintea fieștecăruie muieri de o tămâiazi și o din talpe pân-în cap, puind gând rău în capul lor asupra acelor muieri“), că, în goana lor după potrivirea cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
face, dom'le, dar cam peste tot unde dăm gaura (nu era bandit dar îi plăcea să vorbească șmecherește) lucrurile stau nici că se poate mai prost. Toți sînt datori, dom'le, au ghiftuit depozitele cu marfă și n-are cin' s-o cumpere. Apoplexie, ascultă la mine Leonard băiatule, asta-i apoplexie. O să crape inima, o să crape ceva în creieraș, ceva o să fie dacă nu se urnește căruța". Cu greu puteai crede că unul ca George Stan, care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l poreclească - avea, înainte de toate, darul vorbirii, cu care-i cicerea. “Nu stă ăsta prea mult aici! Nu face el prea mult purici pe la noi! E bun de deputat, senator sau ministru. Ori, măcar protopop, episcop și tot așa, în cinul lor cel preoțesc.” Dar, nu, “părintele” n-avea să-i părăsească vreodat’. În primul rând, pentru că în satul acela câștigase destul de frumos. Apoi, începuse să-și facă rost, să-și înjghebeze o gospodărie, să cumpere pământ... Apăruseră copiii... Și, înainte de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lui, “noroc, noroc, hai să trăiești, nene, încotro?, ia, mă duc pe Branciu, să aduc niște nisip pentru Ion a lu’ Moise, ai grijă, să nu se stârnească furtuna și..., las’ pe mine, chiar dacă știu să înot ca toporu’, are cin’ să mă salveze, ia, uită-te la năzdrăvanii ăștia!, și, dac-o fi ș-o fi, ..., oi face rost și de niscavai boi, bine, nea Fănică, să trăiești, să trăim cu toții...” “Foaie verde maghiran Ca Gheorghe, băiat mai rar: Scoate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se mire-ntreaga lume. Ce spui matale că e vechi cântecu’ ăsta, nea Fănică?! Noi nu l-am auzit până acuma de la nimenea. Aoleu, unde-oi fi pus eu reteveiu’ ăla, dom-le? Păi ce mă eu sunt nimenea? Ai? Cin’ ți-a dat ție și covrig, și nuci, și sarailie, și bomboane, și bani, ai? Nimenea? Ia, dă-i încoace, dac-așa ne e vorba! Stai, nea Fănică, nu te supăra pe noi... Auzi, colo, cică să nu mă supăr
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a mai putut să facă nimic... că a frânat, da’, din cauza poleiului, n-a ținut frînili...” “Așa o fi, maică. Păi, ce, miliția n-a zis tot la fel? Și să vedea bine atuncea, noaptea, cum a patinat mașina zece, cin’ș’pe, io crez că să tot fi fost douăzeci dă metri. Păcat că bietu’ Marin a nimerit agățat dă bara dă direcție. L-a târât tot timpu’ și-l bătea, așa în viteză, cu capu’ dă șosea. Că, ai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și el întorcea capu-napoi, parcă amândoi am fi avut ceva în suflet care n-avusese timp s-ajungă și la minte. Parcă inimili noastre ar fi știut ș’-ar fi vrut sî ne spuie că e pentru ultima dată, da’, cin’ să le auză și să le-nțeleagă. Și, iacă, îi fac dă nouă zile. Ia și mătale asta” “Bogdaproste, maică, să fie primit și dă sufletu’ bietu’ Marin să fie!”... ...“Dar până acum am vorbit numai despre mine. În afară de faptul
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
ofițer povestise la popotă: „Domnilor, tînărul Esterhazy a dormit buștean astă-noapte, fără suflare, de parcă-l așteapta Însurătoarea, nu execuția. Vă dau cuvîntul meu de ofițer! Domnilor, să-i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sîngele rece prin rugăciune, cu Îndîrjire, cu dinții Încleștați, ÎnfrînÎndu-și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
povestise la popotă: „Domnilor, tînărul Esterhazy a dormit buștean astă-noapte, fără suflare, de parcă-l așteapta Însurătoarea, nu execuția. Vă dau cuvîntul meu de ofițer! Domnilor, să-i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sîngele rece prin rugăciune, cu Îndîrjire, cu dinții Încleștați, ÎnfrînÎndu-și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura, instruindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
după ce le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcîie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvîntul meu de onoare, nu-i tremura mîna mai mult decît Îmi tremură mie, cînd țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca-n cripta unui sfînt dintr-o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
le amestecase, le scuipase În față, călăului. Ofițerul bătu din călcîie și Îi oferi tabachera sa de argint. („Domnilor, vă dau cuvîntul meu de onoare, nu-i tremura mîna mai mult decît Îmi tremură mie, cînd țin paharul ăsta. Cin! Cin!“) În lumina răsăritului, soarele cădea pieziș, ca-n cripta unui sfînt dintr-o ilustrată veche, iar fumul brumăriu al țigării se Înălța precum zorile. Condamnatul simți cum fumul, superbă iluzie, Îl moleșea pentru o clipă, auzind parcă din depărtări sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
năvodari,/ Tot feciori de boieri mari”, le e frică să-l însoțească pe Antofiță în această expediție eroică. Spaima îi face să plângă : Nevodarii mi-auza, Unu la altu se uita, Lacrimile-i podidea, Toz’ din gură că-i zicea : Cin’ la Vidros ne-o mâna, La toți capu ne-o mânca ! (47, p. 73). în unele variante, Antofiță e obligat să-l narcotizeze pe vătaful Vioară cu vin dres cu opium („Paharul cu vin umplea,/ Cu afion l-împlinia,/ Și da
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
te tai,/ grijă să ai,/ să nu sai/ din coajă,/ din lemn,/ din rădăcină ;/ să stai chircit,/ înghesuit,/ turtit,/ în rădăcină,/ la nelumină...” (47, p. 173) ; sau un exorcism oltenesc menit să alunge dracul din lemnul copacului : „Bradule,/ frumosule,/ voinicule,/ cin’ te-a tăiat,/ te-a despicat,/ te-a desciotit,/ cin’ te-a bătut/ par în pământ/ ca să scoată pe dracu ;/ cin’ te-a bătut/ cu nuiele de alun/ să-l scoți pe nebun/ să se ducă/ nălucă” (47, p. 175
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din lemn,/ din rădăcină ;/ să stai chircit,/ înghesuit,/ turtit,/ în rădăcină,/ la nelumină...” (47, p. 173) ; sau un exorcism oltenesc menit să alunge dracul din lemnul copacului : „Bradule,/ frumosule,/ voinicule,/ cin’ te-a tăiat,/ te-a despicat,/ te-a desciotit,/ cin’ te-a bătut/ par în pământ/ ca să scoată pe dracu ;/ cin’ te-a bătut/ cu nuiele de alun/ să-l scoți pe nebun/ să se ducă/ nălucă” (47, p. 175). Ridicarea unei coloane a cerului, bătutul cu nuiaua de alun
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
la nelumină...” (47, p. 173) ; sau un exorcism oltenesc menit să alunge dracul din lemnul copacului : „Bradule,/ frumosule,/ voinicule,/ cin’ te-a tăiat,/ te-a despicat,/ te-a desciotit,/ cin’ te-a bătut/ par în pământ/ ca să scoată pe dracu ;/ cin’ te-a bătut/ cu nuiele de alun/ să-l scoți pe nebun/ să se ducă/ nălucă” (47, p. 175). Ridicarea unei coloane a cerului, bătutul cu nuiaua de alun („nașul șarpelui”) sau de paltin, bătutul în toaca din lemn de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și de doctor, după care studii de specializare la Universitățile din Bonn și Viena, München și Würzburg), continuând apoi cu viața de mirean (s-a căsătorit cu profesoara Aurora Țurcan cu care a avut cinci copii), cu intrarea sa în cinul monahal (în urma decesului soției sale Aurora, în 1918, tunderea în monahism având loc la Mănăstirea Putna ) și funcțiile deținute în Biserica din Bucovina (mai întâi bibliotecar, apoi director al bibliotecii Universității din Cernăuți, după care profesor titular la catedra de
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
profesori, a caracterizat activitatea sa de dascăl în învătământul teologic. De cealaltă parte, în cler, Cotlarciuc rămâne diacon până în anul 1914, când primește punerea mâinilor întru cele ale preoției, în anul 1919 devenind protopresviter, iar în anul 1921 arhimandrit stavrofor. Cinul călugăresc l-a primit la Sfânta Mănăstire Putna, în 1923 și odată cu noul statut, primește rangul de arhimandrit mitrofor. Despre viața lui în mănăstire nu avem nicio informație, dar acest lucru este lesne de înțeles ținând cont de faptul că
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
fusese nașă, întrebase râzând pe Lică cum o chema pe mama fetei, pentru a-i da numele ei. Lică, din respect pentru ceremonie, mestecase în gât înjurătura destinată mamei misterioase. Cum era ziua Sfântului Athanasie, preotul îi zi-- - An.^tasia. Cin i apucase a vorbi, fata zise duduiei Mari: ,,M.-trnicou, fără să lege de acel cuvânt nici o idee precisă. Pentru a-i încîlci noțiunile, mai era pe lume și "mă-la doica" - cam bruscă dar de treabă, femeie de dulgher
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
borșul, dulăi zdraveni răsturnînd tarabele cu bragă și cu halva urmăriți cum erau de hingheri, mulțimea de moși de pe o anume Cale a Moșilor, pompa de apă iarna Înghețînd În curte de atîta ger, tramvaiul tras de cai și cîntecul „Cin’ te mîncă, mielule? / Dumnea voastră, domnule“. Dacă ar fi luat-o În serios, regimul comunist ar fi putut s-o condamne pe mama Floare și pentru agitație mistică, și pentru propagandă capitalistă. Era bunica maică-mii. Bărbatul Îi murise nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tot felul de cutii de conserve, printre pungi de plastic goale și prin buruieni chiar În clipa când Margaret trecea pe lângă un șir de magazine cu jaluzelele de bambus coborâte ca să ferească de soare. În urmă cu o sută și cin cizeci de ani, pe când Batavia olandeză ajunsese În culmea gloriei, aceste magazine erau pline cu saci de mirodenii, ceai și lemn parfumat, purtate apoi În Europa, unde deveneau de neprețuit. Acesta era portul unde fanteziile europene se Îngrămădeau cu o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Este greu și uriaș, Văr cu micul iepuraș. El în junglă are casa Și-n savane își ia masa, La amiaz' se bălăcește Căci căldura nu-i priește. Are nasul mare, mare! Cin' să fie dânsul oare?
Elefantul () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83639_a_84964]
-
părțile Covurluiului. Sprijin de calic tot bunul Vanea Uzunov, contabilul revizoratului. Mâncam la "Trezirea", un local mic, curat, înființat de "Temperanța", o societate antialcoolică. Era condus de doi bătrânei ruși care se descurcau mai greu cu vorbirea dar de o cin ste și o bunătate greu de întâlnit. In local serveau două dintre fete, cea de-a treia fiind învățătoare și măritată cu un inginer agronom, Ivanov, la Caracurt, o comună de albaneji. Se servea cu o jumătate de porție, numai
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
povestise la popotă: „Domnilor, tânărul Esterhazy a dormit buștean astă‑noapte, fără suflare, de parcă‑l așteapta Însurătoarea, nu execuția. Vă dau cuvântul meu de ofițer! Domnilor, să‑i aducem omagiul nostru!“ Atunci se auzi (el auzi) clinchetul cristalin al paharelor. Cin! Cin! Extazul morții, ca și autocontrolul Îl vor ține Încordat toată dimineața, Își va păstra sângele rece prin rugăciune, cu Îndârjire, cu dinții Încleștați, Înfrânându‑și viscerele și sistemul simpatic, În ciuda pornirii lor trădătoare, căci Își călise În timp bravura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]