7,304 matches
-
ceea ce marele astrolog Însemnase pe hărțile zodiacului. Ciclurile planetei Venus. Studiul conjuncțiilor cu Soarele pe arcul eclipticii. Totul se afla acolo, sub ochii săi: din opt În opt ani, Soarele și Venus se apropiau de cinci ori În mișcarea lor circulară, iar urma acestor conjuncții pe bolta cerească alcătuia vârfurile unui pentagon perfect. Steaua cvintuplă. Așa cum descoperiseră vechii babilonieni. Acum, sunetul acela șuierător, numele invocat de Antilia și de ceilalți, căpăta un sens. Ishtar, zeița iubirii care le dăruia adepților ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Paradisul terestru ar fi putut să semene Într-adevăr cu paiațăria aceea. Cel puțin acela al Monnei Lagia așa era. Cine știe dacă nu cumva saltimbancii nu Își găsiseră inspirația, pentru reprezentația lor, Într-un popas făcut la curve. Orbitele circulare, cerurile, Mercur, Luna, Soarele, Venus, cerul al treilea... În acea clipă unul dintre Păcate, care se aplecase să Înșface fantoșa, se roti brusc, sărind cu un mârâit spre public. O exclamație de teamă străbătu masa spectatorilor. Omul de lângă Dante țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
din car și ar fi străbătut străzile orașului, n-ar fi Întâlnit decât niște orbi la fel ca ea. Cu ce se deosebea Florența de iadul desenat pe pânza care flutura În vânt deasupra creștetului său? Infernul era și el circular, o cetate Înconjurată de ziduri care găzduia poporul perverșilor. Harta Întregii ferocități posibile. Se smulse din acele gânduri. Se lăsau primele umbre ale serii. În mintea lui se aliniau fragmentele unei lucrări, așa cum piesele din mozaicul lui Ambrogio desenaseră figura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își depusese cupa pe masă. Fixa metalul lucitor, luminat de reflexele torțelor, ca și când obiectul acela scânteietor i-ar fi captivat Întreaga atenție. Tot În tăcere, Își sprijini un deget de baza pocalului, făcându-l să alunece Într-o Înceată mișcare circulară și urmărindu-l din ochi. Dintr-o dată, Își reveni din visare. — Și totuși tot ceea ce trăiește nu-i decât un palid reflex a ceea ce este În ceruri, conchise el. — Vorbești de slava lui Dumnezeu? Întrebă Dante. — Mă refer la forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
aflam trântit În realitate, visând că sunt culcat pe acea canapea și că visez că dorm și visez că dorm culcat În aceeași poziție, pe aceeași canapea, și visez, și sunt conștient că Înot Într-un vis scalat, labirintic și circular, din care vreau să mă trezesc, dar n-o pot face decât parcurgând În sens invers succesiunea de vise și faptul se Întâmplă, dar extrem de lent, intru În panică fiindcă nu știu niciodată dacă voi reuși să refac Întreg traseul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pași Înaintea noastră ca să vedem pe unde călcăm, a ridicat-o cu o mișcare bruscă, menită evident să mă surprindă, după care a plimbat Încet modestul proiector pe pereții incintei. Ieșiserăm din tunel, ne aflam acum Într-un uriaș spațiu circular. Mi-am dat seama de dimensiunile sale observând că raza lanternei, Îndreptată drept Înainte, se pierdea treptat, dar iremediabil, Înghițită de Întuneric. În schimb, dezvelea cât de cât inteligibil geografia rotondei pe lateralele noastre imediate. În dreapta și-n stânga ieșirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
un radar sofisticat de ultimă generație i-au permis pilotului să stabilească, fără nici o urmă de îndoială, că survolează exact punctul ales pentru lansare. Când ușa din spate se deschise complet și aparatul începu să se deplaseze pe o traiectorie circulară cam de douăzeci de kilometri diametru, profitară ca să arunce în gol, în primul rând, trei mari bidoane cu apă. Aproape imediat, șaisprezece oameni le urmară fără ezitare și la un interval de circa cincisprezece secunde, nu mai mult, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bunului gust sînt un pigmeu cu un inel de alamă În nas am descoperit În sfîrșit ceva care strălucește. La Șosea, pe o alee Între două rînduri de vile cu balconașe cochete la stradă și cu mansardă, ale cărei ferestre circulare par niște hublouri de vapor, se află o grădină de vară. La o masă mai retrasă Niki Bârsan este absorbit Într-o discuție cu amicul său mai vîrstnic, domnul Algazi. Bătrînul pare o apariție din alt secol; poartă pălărie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
opriți pe alți ochi, buze oprite pe alte buze. La ghișeul de informații reîncepe forfota. Orice neregulă ia proporțiile unui cataclism, implorări, disperări ascunse sub formule politicoase: dacă Îmi permiteți, please, versuchen Sie bitte, izvenete, prego signora... LÎngă o banchetă circulară, capitonată cu vinilin roșu, un grup tăcut În mijlocul căruia perorează un bărbat robust cu fața congestionată, Între două vîrste, Îmbrăcat Într-un blaser gri; o femeie elegantă cu păr roșu se scotocește În geantă, vrea să-și ascundă fața; tînărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și va plescăi cu creierul tău Între fălci. Creierul tău, această mică delicatesă, acest mizilic În care se reconstituiau toate jocurile de scrabble ale unui Dumnezeu-copil, sunetele care mișcau caruselul eternității, creierul tău unde somnul muta dunele Într-o mișcare circulară dezvelind caravane adormite și carcase vechi și palmieri și mici prinți rătăciți din stele mai reale și mai durabile decît un oraș În care lumina se stinge brusc și reapariția ei nu depinde nici de viteză, nici de distanță, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de fum, iar lămpile mici luminau într-o ceață difuză. Dar fumul se ridica și pe podea aerul era mai curat. M-am uitat la cei care dansau într-un nor de ceață de la mijloc în sus. Făceau mișcări lente, circulare ca și cum ar fi pe fundul mării încercând să împingă apa din jurul lor, dar fără să ajungă undeva, tinuți în loc de metrii cubi de apă. Nu vorbeam, doar stăteam jos, pasând un joint din mână în mână ca și cum ne-am fi jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
-l ușor, alintându-mi urechea. Eram gata să explodez în orice minut. Nu mai rămăsese nimic din ceea ce fusesem decât dorința. Mâinile lui se mișcau în sus pe corpul meu, cu degetele lungi și sigure, atingându-mi gâtul, cu mișcări circulare. Și-a trecut un deget sub bucata de catifea. Apoi și-a aplecat capul și i-a urmărit conturul cu limba. Asta poate să rămână pe tine. * * * M-am trezit imediat, cu capul greu. Pe moment, dezorientată, am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ora nouă și n-am început încă să lucrez. Iau mănușile de plastic galben și șterg praful de pe pian. Praful - peliculă fotografică din înalt, sau piele vrând să ascundă o realitate. Un context nevăzut coexistă cu mine. În timp ce fac mișcări circulare cu mâinile îmi amintesc brusc visul: e ca o mișcare fină în creier. După asta, totul devine clar precum ziua. Visul mă duce mulți ani înapoi. Dar totul e ca și cum s-ar fi petrecut ieri. Părinții mei m-au vizitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ridicase foarte mult, iar lumina lanternei abia răzbătea până sus. Aici nu se mai vedeau urme de la unelte, stânca era netedă, semn că acolo nu lucrase mâna omului. Se afla într-o peșteră săpată de ape, cu o formă aproape circulară. De undeva din stânga lui, din perete, țâșnea un șuvoi de apă ce străbătea toată peștera și apoi dispărea printr-o gaură în partea cealaltă. Șinele coborau ușor în față, urmărind panta pardoselii cavernei, iar ca să poată trece dincolo de albie, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în vagonet ultimii bolovani ce ascundeau capătul galeriei. Se afla în fața unui perete neregulat, aproape vertical. Urme adânci rămase de la sculele de forat se vedeau pe suprafața acestuia. La partea de sus, imediat sub tavan, era o gaură strâmtă, aproape circulară, ce părea să ducă spre inima muntelui. Crișan plimbă repede lumina lanternei de o parte și de alta pe pereți și tavanul galeriei. Nici o urmă de filon nu se vedea acolo. Se scărpină în cap dezamăgit, nu se așteptase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pirostrii deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați erau băgați în apă până la genunchi. Stăteau aplecați și țineau în mâini niște talere ciudate pe care le agitau cu mișcări circulare sacadate. Toma și Pohoață erau sus, la nivelul stâncii ce forma barajul natural, ascunși de privirile celor din vale de copaci. De acolo de unde se aflau, Cristi avea impresia că aceștia vântură apa, lucru care i se părea absurd. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
departe. Se opri și, cu mâna streașină la ochi privi în sus. Nici caprele de munte nu s-ar fi putut cățăra acolo. Pereții urcau vertical cam cincisprezece metri. Apoi urma un fel de brâu foarte îngust, ca o poliță circulară peste care se înălța vârful propriu-zis de formă piramidală. Până acolo, piatra era netedă, fără striații ori alte rugozități care să ajute pe cineva să cuteze o ascensiune. Nici o scobitură nu se vedea în granitul cenușiu. Porni să dea ocol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
departe. Se auzea un fâșâit neplăcut de la ierburile peste care treceau și care se frecau de burta mașinii. Inspectorul conducea încet, atent să nu nimerească în vreo groapă ascunsă de vegetație. Apoi, în fața lor se deschise o poiană largă, aproape circulară. Soarele strălucea intens, deasupra muntelui, aruncând o lumină crudă peste pădure. Sânzienele crescuseră în pâlcuri înalte până la nivelul capotei, iar printre ele se vedeau smocuri de mierea ursului. De sub umbra copacilor, tijele lungi ale ferigilor se aplecau spre lumină. Opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înainte de a veni la lucru cu minerii, el era acolo, blestemând și amenințând ca de obicei. Nu se poate! Înțelegi, nu se poate, insistă Mihailovici. Individul acesta se plimbă ca la el acasă, prin curtea noastră! făcu el un gest circular cu mâna. Asta înseamnă că toate măsurile tale de pază sunt varză. Bomboana pe colivă o reprezentase momentul când se trezi seră cu el la sediul companiei. De fapt, acesta era și motivul ce declanșase discuția dintre cei doi basarabeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
țăranii își treierau cerealele pe o arie pregătită pe un teren tare, argilos, care se curăța de iarbă și rădăcini, după care se stropea cu apă și se bătea cu tăvălugul pentru a se obține o suprafață netedă. Aria era circulară, în centru era un par bine înfipt în pământ de care era legată o funie de care era prinsă un jug special pentru doi cai. Pe arie erau așezați snopii cu spicele spre interior, fiind călcați de copitele cailor pânăă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fost unul din turnurile exterioare de pază, al cărui vârf se prăbușise de demult. Acum răsărea dintre rămășițele zidurilor ca o ultimă santinelă a unei armate dispărute, Înecată de clădirile mai recente care Îl depășiseră spre zona rurală. În jurul structurii circulare, la nivelul solului, fusese construită o sală Încăpătoare, cu grinzi solide din lemn, unde se afla bucătăria și unde erau găzduiți drumeții mai săraci, pe niște paturi grosolane, destul de late cât să Încapă trei persoane. De partea cealaltă, străduța se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de țară ce se Întindea printre desișuri și tufișuri, urcând ușor pe la poalele unor coline mărunte. La ieșirea dintr-o pădurice de stejari, În fundul unei văi, le apăru În sfârșit În fața ochilor locul pe care Îl căutau: o mare arie circulară de vegetație arsă, din care se iveau rămășițele unor stâlpi și ale unor grinzi carbonizate. Clădirea arsese până la temelii. Orice s-ar fi petrecut acolo, În mod cert fusese ceva de proporții. În jur, văzduhul era Încă impregnat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
păgânilor, Începu să declame. Oare sunteți surzi la plânsul acelor oameni care, ca și mine, și-au primit pedeapsa pentru că au fost credincioși singurului Dumnezeu adevărat? Apoi, dintr-o dată, Începu să Îi fixeze pe cei de față cu o privire circulară, arătând cu mâna spre călugărul mut de lângă ea. - Și sunteți surzi la chemarea lui Dumnezeu Însuși, care, prin glasul unor oameni sfinți, precum călăuzitorul nostru, vă cere să răscumpărați pământul nașterii Sale și al martiriului Său? Călugărul Își plecase capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sentiment contradictoriu, de ușurare și de dezamăgire În același timp. Relicva trebuie să fi fost cu adevărat prețioasă, dacă nu fusese lăsată nepăzită nici măcar Într-un spațiu protejat, ca acela. Întinse mâna și ridică țesătura. Dedesubt se afla o gaură circulară prin care se zăreau pereții cutiei. În minte Îi Încolțea din nou Îndoiala care nu Îl părăsise niciodată. Cu siguranță, acea deschidere din postament putea explica aparentul miracol: restul trupului se ascundea sub piedestal, trecând prin gaură. Dar cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o latură a mecanismului. O mână iscusită Încrustase În jurul deschizăturii desenul stilizat al unui ochi omenesc. Aruncă spre poet o privire Întrebătoare, ca și când s-ar fi așteptat la o explicație din partea lui. Dante se apropie ca să vadă mai bine. Gaura circulară corespundea exact cu pupila figurii Încrustate. - O invitație de a privi prin gaură? aruncă el la Întâmplare. Dincolo de deschizătură se găsea o ramă de alamă, fixată astfel Încât să poată fi orientată după un unghi variabil. Îi evaluă dimensiunile, În timp ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]