842 matches
-
dată peste neam, a oprit în dreptul meu o mașină lungă, lungă, semănând perfect cu dricul motorizat din anii ’40 ai veacului trecut al fostei primării de Galben. O blondină, cu o căciuliță de Moș Crăciun, a deschis portiera dinspre mine, ciripind ceva ca un chițăit. De pe scaunul șoferului, m-am auzit strigat, răspicat: — Profesore! Ce faci, bre, profesore! Nu mai trebuiau alte cuvinte. Îl recunoscusem: era popa Țandără. Vocea lui inconfundabilă de bas profund și felul lui neobișnuit de a rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se desprindă. ― Ce-o fi făcând la ora asta? Locotenentul îl privi dintr-o parte. ― Cine? Doru Matei? ― Nu, Melania Lupu... ― Doarme, mănâncă fondante sau conversează cu Mirciulică. ― Îhî! Parcă o văd în capotul ei de lână învîrtindu-se prin casă, ciripind de una singură, punând la cale bazaconii. E ca într-o carte cu poze... Cărțile acelea cu foi groase și litere mari, cu vigniete naive la început și sfârșit de capitol, unde "parcă" se mai scria cu apostrof, iar "capodoperă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
te ascunzi după deget căci concluzia se impune: domnul Cristescu se află acum la tine în ca-li-ta-te o-fi-ci-a-lă! "Bună seara, Melania!" Vreau să spun că ai devenit pentru el altceva decât un simplu martor. Te implor, Melania, fii atentă!" ― Mirciulică, ciripi, avem musafiri. Ți-ai fi închipuit? Maiorul se uită în jur fără să-și ascundă uluirea. Încăperea avea un aer sărbătoresc. Pe pat, bătrâna întinsese o cuvertură albă de tul, cu broderiile cam ciuruite, dar încă foarte frumoasă, umpluse câteva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avem o șansă. Gîndește-te bine! Bătrâna îi aruncă o privire ștearsă. Ușa se deschise și expresia i se schimbă brusc. Redeveni amabilă, senină și zâmbitoare. Maiorul Cristescu salută distrat. În spatele lui se zărea silueta masivă a locotenentului Azimioară. ― Ce plăcere! ciripi Melania Lupu... Tocmai îl întrebam pe domnul Vâlcu dacă nu dorește o dulceață. Verișoara mea trebuie să sosească din moment în moment... Unul din principiile ci este ca oaspeții să fie primiți așa cum se cuvine. Azimioară o privea buimac. Personajul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
draga mea, Când trec p-îngă casa ta Plînge-mi ochiul de-a stânga; Când trec, mândră, p-îngă voi Plîngu-mi ochii d-amîndoi. 134 {EminescuOpVI 135} {EminescuOpVI 136} {EminescuOpVI 137} 8 Turturea privighitoare, Ce-mi cânți sara pe răcoare? Îmi cântă și-mi ciripește De amor se tînguește. Dar amorul cel viclean Și la inimă tiran Îmi vorbește viclenește, Ca să nu-i mai trag nădejde; Că nădejdea de la tine Ca și ghiața cea subțire Când te sui și nu te ține. 9 Pentru mândra
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Draga mea, nu fi jenată. Toată lumea la New York e drogată 24 de ore din 24, șapte zile pe săptămână, șopti Marci, trăgându-mă Într-un colț mai Întunecat. Nu Botox-ul le netezește ridurile dintre sprâncene, ci medicația antidepresivă. — Vii sus? ciripi vocea lui Phoebe din spatele nostru. Avem masa de la fereastră... Ignorând-o pe Phoebe, am luat-o la picior pe ieșirea pentru caz de incendiu și apoi În jos, pe scări. În secret, eram bucuroasă că aveam pilula de Klonopin de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
i-a schimbat poziția față de noul hotel Existența. Începe să creadă că se poate. Începe să spere. Întâmplarea face ca telefonul să sune exact când pun piciorul să intru în holul mare. Ridic receptorul și îl aud pe Brightman însuși, ciripind vesel la capătul celălalt. Îi povestesc aventura cu mașina, despre Chowder Inn, despre dorința lui Stanley de a cădea la învoială cu noi. — E locul căutat, continui. Ideea lui Tom poate a sunat cam straniu într-un restaurant din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
studente ce frecventau des biblioteca respectivă, pe care le cunoștea din vedere. Voia neapărat să facă cunoștință cu ele, mai ales că una din cele două i se lipise de suflet. Pândea pe furiș, cum pândește un motan vrăbiuțele ce ciripesc printre ramuri, și aștepta cu stoicism clipa potrivită. Din când în când, își întrerupea activitatea pentru câteva secunde și se și vedea plimbându-se cu ea la braț prin Cișmigiu. Doamne, ce fericire! Tocmai de aceea voia să apară în fața
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pentru a fi mai convingătoare, arăta cu mâna stângă spre cer, iar cu dreapta făcea cu pioșenie semnul crucii. Nimeni nu mai asculta sfârșitul povestirii. O îngrijorare vizibilă, generală se instală pe chipurile tuturor ascultătorilor. Dacă cineva dintre noi ar ciripi ceva, ne-am trezi cu toții în Deltă la tăiat stuf sau cu domiciliu forțat la Periprava. Se zice că acolo, dacă ai un prieten devotat, îți poate arunca o dată pe lună cu praștia, peste gardul din nuiele, un pachet de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
hogeag, împingând fumul înapoi în vatră. O pală de vânt lovi crengile gorunului din fața ferestrei și o deschise în lături. - Parcă se sfârșește lumea... nu alta! ...zise mai mult gemut bătrânul. Deodată, prin fereastra deschisă de vânt, intră o rândunică ciripind, tivit-tivit... tivit-tivit. Bătrânul tresări; urmări păsărica cum făcea roate, prin odaie, cu o iuțeală că abia o prindea ochiul, și, se gândea... „Dacă‟i un sămn!? și tot el îi răspunse: „Da, da... rândunelele aduc noroc la casa omului“. Așa
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca prostănacii, în fața majurului nostru, pentru că nu putem să te liniștim sau să te facem să ciripești melodios despre ce puneți voi, vipere drăcoase, la cale?... Nici nu lua primul cetățean bine pauză, că se și repezea celălalt... Pune-ți limba la muncă, scorpion spurcat ce ești, c-o să spui și ce-ai supt clandestin la cățelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vital și nu mai concurează la nimic Își regăsesc curajul de a se opune? Ei nu mai au ce pierde, nu pentru că ar fi mai demni - sînt liberi! Domnul D, urmărește cu atenție o vrabie care se tăvălește În nisip ciripind vesel. Liber ca păsările cerului, Își spune În gînd și involuntar, zîmbetul acela ironic Începe să-i Îngusteze ochii, să-i subțieze buzele, Îl simte pe față ca pe un corp străin țce dracu am nu-mi pot stăpîni reflexele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aerul e încă rece, semiîntunericul domnind încă în cotloanele de pe margine. O briză joasă, stăruitoare, vine și se duce, iscând vălurele pe apă și legănându-vă ușor, pe tine și barca ta, în vreme ce plutiți prin fâșiile yin-yang ale dimineții. Păsările ciripesc. E-un sunet ascutit, clar, curat, fără zumzetul de fundal al zilei care mai are până să înceapă. Din când în când se aude foșnetul vântului printre frunze și clipocitul unui val mai mare, care se lovește de barca ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Pe aripi de zori tremură vantul, Vestea de sus alină pământul. -Hristos a-nviat, strigă vesel o floare! -Da e viu, zic și munții- ce sărbătoare! -E viu, murmură Milcovul rece Sub soare blând câmpia petrece -Mărire Lui Isus, păsări mii ciripesc! Și cerul și-oceanele îi spun "te iubesc"! -Hristos este viu cântă orice făptură! Știrea curge ca mierea în gură. A sfântă-nviere răsuflă pământul Și vestea aleargă mai iute ca gândul. E viu din vecie, El, Dragostea, Viu va
De Pa?ti by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83296_a_84621]
-
fel de chițcani și, mai rar, niște păsări grase care nu zburau și care erau ușor de vânat. Enkim ne spuse că păsări ca astea trăiau și pe lângă satul lui de câmpie, numai că cele pe care le știa el ciripeau nebunește, de ziceai că-s femei ce se ceartă, În timp ce păsările de aici erau la fel de mute ca și Krog. Tot În pădurea aceea am văzut un soi de copaci cu trunchiul gros și răsucit, În care creșteau niște fructe verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un gest de parcă ar fi Îmbrățișat toată poiana, o să apară alte și alte vorbe, și tot așa. Atunci, o să mai fim noi siguri că ele, cuvintele făcute și spuse de oricine, sunt pe potriva lucrurilor pe care le denumesc? Adică: o să ciripim, sau o să rostim cuvinte apăsate? Eu unul eram tare mândru de cuvântul suflet, cel pe care Îl pusesem la cale după ce mă bucurasem de Bodolona. Dar, spunea cuvântul suflet chiar ceea ce denumea, sau puteam să punem În locul lui alt cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Înnebunite după el, iar de atunci ne amintim mereu de el și glumim. Era un bătrîn pe nume Singvogel, iar cînd domnișoara Watson, o fată din grupul nostru, l-a Întrebat ce Înseamnă numele lui, ne-a răspuns că Înseamnă „ciripit de păsărele“, și după aceea i-am spus Ciripel. La tot ce spuneam, domnul Singvogel avea veșnic ceva de zis. Parcă știa toate răspunsurile pe dinafară. De-atunci, de cîte ori ne amintim de domnul Singvogel, ne distrăm grozav. — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
scara are trei sute sasezeți si ținti trepte, cîte unul pentru fiecare zi din an, cu numele de la fiecare cetațean care dat banii sapat În el. Daca doriți să număraț acum, puteț se urcaț, dar eu aici remîn. Deși numele meu Ciripit de peserel este, prea batrin zint ca se zbor. Domnul Singvogel glumește tot timpul. Ei, și-am urcat pînă-n vîrful turnului, iar cînd ne-am Întors domnișoara Powers a spus că domnul Singvogel n-are dreptate, pentru că ea a numărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pagină, cum îți săreau în față 100 de lei ". Un tip mai atletic și care de aceea își permite să fie înțepat, m-a luat la rost: „Ia ascultă, bă nene, dar de ce aș spune eu întâi chestia asta, ia ciripește matale unde ții banii și apoi întreabă pe alții". Cu acesta am cam încurcat-o, dar la mine nefiind nici o problemă, i-am spus sincer unde țin eu banii: la nevastă-mea, frate! Cum adică, n-o cunoști pe nevastă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
doi, te executa cu zâmbetul pe buze. Marii fanatici au un surâs irezistibil. Așa și ăsta. Îi spunea unei studente însărcinate în luna a șasea: drăguță, văd că ai știut să-ți umfli burta, dar despre predarea frontală nu prea ciripești mare lucru. Un gentleman, ce mai, și un asiduu umflător de burți, din ce se zvonea. Așa că Ionicii fixau un capăt al scândurii de cercevelele ferestrei, iar pe celălalt îl propteau de cadrul sticlei mate, care îi separa pe cititorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lungul râului lat și leneș de câmpie. Urcă dealul nu prea Înalt, Îndepărtându-se de râu. Traversează un câmp abia semănat, ajunge În marginea pădurii Golovna. Este o după-amiază de duminică. Își vătuiește urechile cu un anume fel de liniște (ciripit de păsări, vânt ușor printre frunzele abia născute, crengi uscate și frunze din toamna trecută trosnind sau foșnind sub picior). Început de mai Într-o pădure bătrână din câmpie. Cuvintele „potecă, ierburi Înalte, poiană, păsări“ sunt evident inutile, neputincioase, stupide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tot ziceam: mai bine flămând și însetat în padure decât cu de toate acolo, în colivie! — Și ce făceau oamenii cu tine? — Nimic, cucule; mă țineau așa. Le plăcea să se uite la mine și la culorile penelor mele. Când ciripeam, îmi vorbeau și ei. Și le plac oamenilor păsările pădurii? — Cum de nu! Întruna vorbesc despre măiestria viersului privighetorii, despre fala vulturului. Despre aurul penelor grangurului. Se mai afla acolo și un pitpalac; tare le mai plăcea să-l asculte
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să fie deopotrivă și toate să aibă strălucirea soarelui... Regele vrea să se bucure ca toate din țara asta: firul ierbii, apele, florile, rodul viilor, spicele, cântarea păsărilor, frunțile oamenilor i se vor supune de-acum înainte... Dintr-un cireș ciripi o pasăre și alta îi răspunse, și apoi alta vesti ceva în depărtări. Pe un arac uscat se ivi o floare roșie, apoi alta răsări pe stâlpul porții și alta mai încolo, și alta și multe se înșirară ca un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
așteptam să-l recapăt. Și acum se întâmplă. A început.Voi, toți - arătă spre cercul de fețe atente -sunteți personaje din filmul meu, înțelegeți. Fie că vă dați seama sau nu, asta sunteți. — Exact ca Alice și visul Regelui Roșu, ciripi Tabitha. — Exact. — Michael, ți-aș sugera, spuse Hilary pe un ton dulce care se acri rapid, să te retragi cu mătușa Tabitha într-un colț liniștit la o întrunire personală a asociației Țicniții Anonimi, în timp ce noi ceilalți ne stoarcem mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și mai primejdioasă. Se uita pe fereastră și se gândea la ceva. Nu se întâmplase nimic, era doar vară din nou. Plopii fremătau și se despuiau de lâna lor pe care cu atâta sârg o torc în fiecare an. Păsărelele ciripeau. Florile răspândeau miresme. Știți prea bine cum e. Ce mare lucru? Jos în stradă un băiat și sora lui, așa cel puțin și-a închipuit ea, că era sora lui, cerșeau printre mașini. Băiatul era frumușel, un profil arămiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]