811 matches
-
tot, Leon? De tot, Luci! Și pe urmă anii fără servici și boala și pensia. Ea se făcea tot mai imaterială, vorbea tot mai rar și mai stins, cînd Încerca să scrie mînca literele, pe urmă chema păsările să-i ciugulească nasturii sau cerea bomboane să se frece cu ele pe picioare. Băiatul se făcuse mare, avea poluții, Îi Încălzea apă Într-un lighean și o spăla cu o cîrpă pe gît și pe brațe, apoi stătea zile și nopți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o deplină Împietrire peste care se cerne continuu o bură albă, scămoasă. Oamenii nu s-au trezit, dorm care Încotro pe saci de ciment, pe ziare. În vagonete sticle goale de lapte, de vodcă, cutii ruginite de conserve. Turturele rapace ciugulesc din Încheieturile metalice fărîme de hrană. Haite de cîini dau ocol de la distanță acestor resturi promițătoare. Într-o dimineață de iunie betoniera e scheletul unui animal preistoric. Parcă au trecut milioane de ani de cînd Își dezvelește aici la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
spuse doctorul. — Miau, făcu motanul. Se uită apoi la mine pentru a-mi da de știre că nu era deloc mulțumit de zgomotul alarmei sau de faptul că bătrânul acela îi ocupa spațiul personal. — Bancurilor de fry le place să ciugulească virgulele și literele mai demodate. Nimic sesizabil la început. Doctorul se mișcă repede într-un soi de super-mers cu picioarele țepene, ca un director de școală care a întârziat la o ședință. A trebuit să grăbesc serios pasul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
veniți Încoace, drăguțelor, zise omul Întinzîndu-și o mînă, care deveni numaidecît teren de aterizare pentru vrăbii. SÎnt „Nenea“ lor, Îl ele cunosc pe „Nenea“, adăugă individul, și-și vîrÎ o bucățică de pîine Între buze, astfel Încît vrăbiile Începură să ciugulească din ea, ca și cum l-ar fi sărutat. — Îmi Închipui că e cam greu să ai grijă de atîția nepoți În timp de război, Își dădu cu părerea Rowe. — Da, e destul de greu, răspunse individul, dezvelindu-și dinții stricați, negri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
domesticus), Împiedicată să-și obțină hrana de o plasă din sârmă, va face eforturi din ce În ce mai frenetice ca să treacă prin această Împrejmuire. Totuși, puțin câte puțin, acest comportament va fi Înlocuit cu altul, aparent lipsit de obiect. Astfel, porumbeii ( Columba livia) ciugulesc frecvent solul atunci când nu pot obține hrana râvnită, chiar dacă pe sol nu există nimic comestibil. Și nu doar că ciugulesc fără noimă, dar adesea Încep să-și netezească aripile; un asemenea comportament aberant, frecvent În situațiile ce comportă o frustrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Împrejmuire. Totuși, puțin câte puțin, acest comportament va fi Înlocuit cu altul, aparent lipsit de obiect. Astfel, porumbeii ( Columba livia) ciugulesc frecvent solul atunci când nu pot obține hrana râvnită, chiar dacă pe sol nu există nimic comestibil. Și nu doar că ciugulesc fără noimă, dar adesea Încep să-și netezească aripile; un asemenea comportament aberant, frecvent În situațiile ce comportă o frustrare sau un conflict, este numit activitate de substituție. La Începutul lui 1986, puțin după ce Împlinise vârsta de treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la purtător. În vremurile acelea apropiate de cele din urmă, o septuagenară din Idaho s-a măritat cu bacilul Perez, declarând că niciodată nu s-a simțit atât de plină de viață decât atunci când mititelul În formă de bastonaș Îi ciugulea tandru ficatul. Au urmat, evident, decesul și un proces intentat numitului bacil de către urmașii băbuței milionare, care, ce oroare!, Îi lăsase Întreaga avere criminalului. În alte cazuri, gazda a căzut pradă propriei slăbiciuni. Un cetățean din Liverpool și-a păstrat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Cum n-a fost nimeni care să mă ridice, iar ambulanța n-a venit pentru că n-avea cum să vină, am sângerat Înăbușit pe asfalt, bâzâit de muște curioase, În bătaia periscoapelor ridicate din iarbă de șerpi sâsâitori, cu palmele ciugulite de pliscuri și linse de boturi umede. Era o zi minunată, pe cuvânt. Fără oameni, fără Întrebări, fără direcții de mers, fără proiecte și drumuri musai de făcut, doar cu soarele și frunțile Înalte ale caselor dimprejur. Am rămas cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cărei moștenire gigantică o vânez mă va Înghiți pe loc. Un fulger luminează bolta, apoi Încă unul și-ncă unul, iar când mă trezesc văd o corolă de chipuri bărbătești și simt cum sunt stropit cu apă, În timp ce blițurile Îmi ciugulesc retina. Naufragiasem Într-una dintre fundăturile rețelei care unea toate calculatoarele din lume implicate În VirtualEve. Se aflau aici mulți navigatori plecați să vâneze sirene În realitatea care nu exista, fiecare după dotare, dorință și conexiune. Unii fuseseră aduși aici
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
157 telefonul În furcă, de parc-ai fi vrut să protejezi nu carcasa de ebonită neagră sau cele două clape de plastic transparent, ci chiar vocea care tocmai Își luase rămas-bun de la tine. Îți văd Încă ochii mijiți și mâinile ciugulind șuruburi și sârmulițe, când reparai un aparat electric. Atât, doar detalii, piese rămase dintr-un puzzle incomplet, pentru că nu-mi amintesc aproape deloc, ce ciudat, contururile feței tale. Ca picăturile de lapte din cafea, un timp, ani? secole?, ele s-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și băltoace farmecul zilei - păpădiile dispar una câte una alți fluturi în zbor - pierduți printre-aceiași tei se țin de mână plimbări tot mai lungi printre cireși în floare - bătrâni, de mână priviri materne - în fiecare mugur o nouă viață vrăbii ciugulind - repetiții timide la muzicuță hoinăreală-n parc - căile petalelor nebănuite drum prin Voroneț - de jur împrejur cerul tot mai albastru țarcul fără miel - cântecul învierii printre morminte sfârșit de mai - tot mai puține cireșe ispitind grauri
Note de prim?var? by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83679_a_85004]
-
netede și lucioase, ca niște spinări de bouri grași. Se auzeau zgomote potolite de peste tot, de parcă neamul lor n-ar fi cunoscut niciodată necazul, furtuna, sau fuga de vrăjmași. Păsări de toate felurile se opreau fără frică printre casele lor, ciugulind fără ca nimeni să Încerce să le prindă. Până și mistreții mergeau În voie - Îi auzeam cum grohăiau liniștiți prin pădurea apropiată și nici un vânător nu se repezea să le ia urma. Îți venea să crezi că toate lucrurile erau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când, bourul Încolțit dădea câte un muget. Sângele Începuse să-i șiroiască pe picioare și pe burtă, dar fârtații lui pășteau fără grijă - Îi vedem doar cum Își scutură când și când mușchii, alungând câte un muscoi gras care Îi ciugulea. Erau la numai câțiva pași de lupta de sânge În care unul de-al lor fusese Încolțit, dar niciunul nu-i alerga În ajutor. Dacă ar fi pornit măcar doi sau trei peste lupi, i-ar fi jucat În copite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Da’ ce faci bre, cu ele, nu vezi că e găurite? - Îl Întreabă, Îngrijorat, un vânzător de oglinzi de buzunar. — Ehe, zice țăranul și pleacă. Într-adevăr, câte nu se pot face cu o anvelopă uzată. Puii de o zi ciugulesc cu mare plăcere mălaiul amestecat cu urzici dacă e pus Într-un sfert de anvelopă care arată ca un mic jgheab, oile, vacile și caii beau apa numai din jgheaburi mari făcute din anvelope de tractor. Copiii din numeroase sate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
împărțit, apoi, în tot atâtea părți câte litere are alfabetul. Pe fiecare literă se presară boabe de grâu. Când totul e gata, e adus un cocoșel alb căruia i se dă drumul, iar prezicătoarea sau prezicătorul înseamnă literele de unde pasărea ciugulește grăunțe. Împăratul Flavius ar fi apelat la acest mod de a desluși viitorul pentru a cunoaște numele urmașului său. Cocoșul a mâncat grăunțele de pe literele THEOD, determinîndu-l pe împărat să creadă că numele urmașului său va fi Theodor, drept care ar
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
3. Folosește cele mai moderne metode intensive. Dorothy vorbește cu tot mai multă pasiune, cum Mortimer n-a mai văzut-o niciodată vorbind. Îi sticlesc ochii. Și în acest timp, nătărăul ăsta de George își lasă în continuare găinile să ciugulească pe afară ca și cum ar fi niște animale de companie. Ca să nu mai pomenim de vițeii lui, care sunt lăsați să doarmă pe paie și fac mai multă mișcare decât câinii lui nenorociți, probabil. Și se mai miră că nu scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
duceam acolo nu uitam niciodată să aducem cu noi o pungă de hârtie maro plină cu pâine veche pe care o aruncam în apă sau, uneori, cutezam s-o legăn prin gardul de sârmă până când gâștele se apropiau și o ciuguleau dintre degetele mele întinse. — Asta trebuie să fie ferma care se vede din drum, a spus tata când am dat de ea prima oară. Cea pe lângă care trec cu mașina în drum spre serviciu. — Oare au și o prăvălie? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întoarce nemulțumit la Evenimentul zilei. Muiere țâfnoasă! zice. Hm! Prin zarva șoselei răzbate radioul țigăncii care vinde semințe. S-a făcut și două, poftim! Un sticlete - același? altul? - vine ca săgeata dinspre zăvoi, se învârte pe lângă ceas, coboară la nisip. Ciugulește precis, cu atenție neștirbită, firimiturile de napolitană. Burtică galbenă, gât stacojiu, aripi albăstrii, da’ știi mata că ești frumușel? Domnul Popa gândește deseori cu glas tare. Dinspre Tei vine un nor mare, cenușiu. A acoperit soarele și totul se zgribulește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vine un nor mare, cenușiu. A acoperit soarele și totul se zgribulește la loc. Serafimul nu mai e. Oricum, ce păzea el acolo? A început să ningă. Ninge peste găinile, șapte la număr, trei bălțate, una albă, trei roșcate, care ciugulesc mai departe urcând malul râpos, decorat cu resturile civilizației. Și în tot parcul, numai ele au mai rămas, parcă a sunat trâmbița zilei de apoi și pământul s-a mântuit de lume. Țipenie! Nici casierițe, nici mape, nici Costache Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
vreme, bodogăne și el la fel ca maică-sa, luând gumarii în picioare și pornind prin noroi după cele șapte galițe. Știe unde le va găsi. Trece ulița, dă un ocol pe lângă sifonărie, coboară malul spre parc, dă de ele ciugulind pe maldărele de gunoaie. Se va auzi tramvaiul. Se vor aprinde felinarele cu lumina lor verzuie. De jur împrejurul parcului, parcă l-ar împresura deodată un gând înspăimântător, se vor aprinde becurile cetățenilor întorși de la muncă în tihna domiciliului familial, pe șoseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o șchioapă? Și nici nu se poate spune că ai fi cine știe ce frumusețe. Pascal își vâră un deget printre gratiile coliviei, în semn de prietenie. Hai, mușcă-mă, dacă vrei. ─ Chiu-hiu! Cinteza apucă zdravăn în cioc arătătorul astronomului și-l ciugulește ca pe-un os de sepie. Au! Ce peruș rău ești! Și Pascal își trage repede mâna. ─ Nu așa de tare! ─ Oamenii! Eu am pene verzi! Pene verzi albastre! Și nu sunt peruș, nu peruș! Tangara mă cheamă! Tangara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
canarul Își scutura penele În soarele dimineții care lumina prin fereastra deschisă, iar trenul se apropiase și mai mult de Paris. — E-nnebunit după soare, spuse americanca. O să-nceapă imediat să cânte. Canarul Își scutură penele și Începu să le ciugulească. Mi-au plăcut mereu păsările, spuse doamna din America. Pe el Îl duc acasă fetiței mele. Uite...a-nceput să cânte. Canarul ciripea și penele de pe gât i se umflau. Trenul trecu peste un râu, apoi printr-o pădure foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nici un cadavru care să plutească. Și dacă ai o vestă de salvare plutești mult timp, să știi. Probabil c-au stat Înăuntru. Ei, și au luat grecii totu’. Totu’. Chiar că tre’ să fi ajuns repede și ei. L-au ciugulit până la ultima fărâmă. Întâi au fost păsările, pe urmă eu și pe urmă grecii, da’ până și păsările s-au ales cu mai mult decât mine din toată povestea asta. Un loc curat și bine luminat Se făcuse târziu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe strada îngustă din fața gării tot înainte, o luă la dreapta urcând o pantă abruptă, până-n dreptul unei clădiri cu adevărat frumoase, pe fațada căreia remarcă înscrisul cu litere aurii: ,,Hotel Traian”. Doi bărbați înalți, eleganți, discutau privind porumbeii care ciuguleau fărmăturile de pâine aruncate de copiii care-i fugăreau, iar și iar. Păsările nu păreau speriate, și parcă intraseră în jocul lor fiindcă, deși alergate, nici gând să-și ia zborul. Se fereau, până când copiii renunțau, plictisiți. Auzi: - Hotelul ăsta
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
conștiință nemijlocită le-a dublat însă impotența. - Care impotență? Ce mă-ta, mă! Ăi fi și tu vreun pui de filosof ateu! Mă tot belești cu platonismele astea ieftine! Ăă... arhaic împănat ce ești! Mai că-mi venea să-i ciugulesc un ochi, dar noroc c-a plecat, tot el supărat! Conversațiile noastre se terminau din ce în ce mai prost, așa că i-am propus să punem capăt subiectelor religioase asupra cărora eram mai mult decît edificat! - Sau să mi se dea un alt intermediar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]