862 matches
-
un manechin cu efigia califului, purtând În mână un șirag de baligi, manechin care este plimbat prin anumite mahalale, În timp ce se cântă: „De pe când numele tău era Omar, ai locul tău În iad, tu, căpetenie a nelegiuiților, tu, uzurpator mârșav”. Cizmarii din Kom și din Kashan au luat obiceiul să scrie „Omar” pe tălpile pe care le confecționează, catârgiii Își botează animalele cu numele lui, fiindu-le pe plac să-l rostească la fiecare ciomăgeală, iar vânătorii, când nu le mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
știți! Vă codiți, cu nazuri de-astea parșive, ca Mantinela asta la acadeaua de-a luat-o în păpușoi, fără să știe ce-i aia, de i-a distrus viitorul și i-a schilodit caracterul destinului! Și-acuma umblă după cizmarul ăla de la Poștă. Îl știi de cum arată Gentimir ăsta? Plătești, să nu te vezi pă înserat cu el. Se ridică și se apropie de masă. Privi gânditor pozele risipite. Cercetă îndeosebi portretul regelui Mihai. Oftă, apucându-l pe Băcănel pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
după ce trimișii lui Cangurașu își luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi oftat: - Bine, am înțeles. Da’ n-am timp acu’. A venit un client. Treci că îți dau paraii, pe la cinci. Privi absent sacoșa bătrânului. Trei pâini, o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prin atelier. Un muscoi verzuliu se lipise de hârtia galbenă cu soluția aceea cleioasă de omorât gângănii și, cum se zbatea să scape, părea că se leagănă pe o curea lucitoare atârnată de bec. - Așa și cu nea Trandafir, oftă cizmarul. A plecat cu sculele. Și te mai miri de ce vezi la televizor. Se fură, tataie, în România asta de după democrație, de zici că ce-i aia. Lihneală de hoție! Uite, că eu încă mă dau de tânăr, aici, la calapod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prelucra politrucul Ștanță, de-ți venea atunci să pleci la război cu rușii, dacă venea careva să ne atace țara. Mai punea și discuri cu marșuri! Uite că n-am uitat. Celularul se răsti de câteva ori din buzunarul șorțului cizmarului: „Răspunde, boule! Te sună un fraier!“ Studie telefonul concentrat, zâmbi și-l închise. Oftă: - Am auzit că a fost o chestie... Nu le-am trăit că eram prea mic. Dar credeam că a fost când atunci cu Cehoslovacia. Tata, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
satului, cu cireada. Așa era indicația pe-atunci, ca ăștia ca alde noi, care n-avem copii și lucram unde lucram, să înfiem câte un copil, să-l lăsăm acasă, când eram noi la post. Locuiam în București p-atunci. Cizmarul deveni dintr-o dată atent. Îl știa pe Tomnea văcarul. Murise demult, pe câmp. Îl trăznise când se întorcea cu cireada. - N-a vrut băiatul să stea prea mult la mine, continuă bătrânul. Nu i-a plăcut că-l țineam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
simbol al tinereții. Ca un mesaj al idealurilor noastre. Am avut alta, din Franța, de-am purtat-o, da-ncepuse să ruginească. Îmi păta cămășile la buric. Am luat-o pe-asta. În fond, la ce s-o mai țin. Cizmarul răsucea cureaua, prefăcându-se interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău, n-am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
așa de experiment. S-a deschis o listă chiar la noi pe stradă. De curiozitate m-am trecut. Să văd, îi mai spune ceva numele meu? Că nu cred că știe că m-am retras aici. Mă știa în diplomație. Cizmarul surâse, îngăduitor. - M-am trecut și eu. S-a făcut liste la noi la cooperatvă. Poate îmi dă niște bani, cu ce mai am și eu puși de-o parte, să fac de-un împrumut să cumpăr o casă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nu rămânea, ce să mai fi furat ăștia de’acu? Bătrânul părea iarăși că nu-l aude. Rămăsese cu cureaua în mână și o privea, parcă-i măsura lungimea, îi număra găurile, sau ce-o mai fi văzut la ea. Cizmarul îl studia concentrat. Ezita parcă să continue. Zâmbi complice, în cele din urmă. - Cât eram io de puști, când am intrat la meserie, da tot m-am prins cum e chestia cu turnatul. Mai venea unul, altul și ne trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ridică din umeri. - Da știi, dom’ Pancras, ce-am învățat eu de la Ralița? Mi-a arătat o chestie la calculatorul ei de rămâi mut. O șmecherie. Ripleiso îi zice. Adică, dacă vrei, schimbi totul dintr-o mutare. Scrii, de pildă, cizmar, p-ormă dai ripleiso și... Faci secretar general al partidului. V-ați prins? Nu-i răspunse. Nici nu-l urmărea. Mângâia îngândurat cureaua. Gentimir perora înfocat: - Sau scrie ieri și-o-ntorci pă azi. Ați priceput? Asta am înțeles, dom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
el, mai să stricăm prietenia. Și el mi-a spus atunci cum stă chestia. Toate erau recrutate să facă rapoarte și să vadă ce și cum. Știa la sigur, nu o zicea de gelos. - Păi io ce spuneam, se veseli cizmarul. Io nu le-am trăit, da am mai discutat și io, mai mă uit la televizor, mai cu unul, mai cu altul. Înveți, așa cum stau io la calapoade și pingele, prinzi mai multă istorie, de-asta, adevărată, mai pă bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tușești și dacă mai și slăbești dintr-o dată, e clar. E pe-aproape dricul . Io unu, slavă Domnului, nu m-a luat încă tusea. Da’ de slăbit, slăbesc de la o vreme. Și m-am operat înaintea lui Lazarovici... Dinspre odăița cizmarului răzbătea un miros înțepător, de cauciuc ars. Veni și meseriașul. Ținea nedumerit cureaua în mâini. O privea intrigat. - Nu-i piele, bre, surâse el scârbit. Nu-’ș ce e, dar e presată. Și pute, nu vezi? Când am băgat cuiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tot orașul popa cu povestea lui. A ajuns lumea de vede din ăia peste tot. Nu l-a deturnat și pe Pancratz, diplomatul, de vorbește acuma peste tot cum a venit unul din ăia să-și pună potcoave la Gentimir, cizmarul de pe Străduinții? Vă dați seama, potcoave! Dar nimeni nu spune că e halucinații de lume dezorientată! Aulius sforăia ușor. Îl podidise un somn molcom, răsfăț de depărtări și duh de tihnă. Vergilică îl trase ușor de halat. - Dom’ Aulius, Goncea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în parlamentul viciaților, să se întrupeze din nou, cu condiția de a forma un partid al bețivilor în care el să le fie lider. Legrade Boxerul își fractura antebrațele prin pădurile din Insula Mare a Brăilei, unde nu mai era cizmar, ci paznic la porcii de la Ferma Băndoiu, în timpul liber practicând fără îndoială sporturi care îl trimiseseră fără îndoială în lumea cealaltă. Roby, evreul, împreună cu sora lui, Harietta, erau acum soț și soție, el pe nume Robynson și ea, Hanna, legumicultori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și cremă la cutie, marca Eg-gii Timișoara, cutii cu placheuri și ținte de lemn sau de fier, sifoane din sticlă verde protejate cu plase de sârmă, țigle din cărămidă arsă pentru orice fel de casă, de avocat, de cioban, de cizmar sau vatman, nu mai spun de blugii timpului: de tercot, pânză de întăritură apretată, tanganezi care la prima spălare deveneau, din albastru închis, bleu spălăcit, valize de lemn cu limbă și belciug pentru lacăt, destinate recruților, ca după lăsarea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Radu Negru. Putem admira și acum în arhitectura cu design modern a peisajului citadin: caii cu trăsuri, alături de Cielo, Volvo, Espero și Nubira. Bodegile, covrigăriile, cuptoarele pentru cozonaci, alături de pizzerii, cazinouri și cluburi de noapte. Meseriile dispărute își făcură loc: cizmarii, pălărierii, croitorii, ceaprazarii, ghicitorii în palmă, alături de zodiacul pe internet, poștalionul în paralel cu Prioripost și coletăria prin poșta rapidă, pompele de gaz lampant vizavi de buteliile cu gaz metan pentru autoturisme, lopata lângă excavator, șpițul și varacula lângă picamer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în fantasmele trecutului. Există și fantasme ale viitorului? Da! zise Mioara de 42 de ani, dar acelea sunt improbabile, independente de voința noastră, dar posibile. Așteaptă să fie alese pentru a fi viabile. Și să aibă istorie. Apăru Fane Legrade cizmarul și Sanda, soția sa. Era o scenă desprinsă parcă dintr-un manuscris cu foi rupte, pentru că fiecare apărea când mic, când foarte bătrân, mai puțin Sanda, umbră ștearsă fără chip, tăcută, într-un colț, cum fac de obicei umbrele. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
clientul, dar tot nea Legrade i-l dregea pe calapod. Talpa o lipea cu adezivul cel mai bun: pap. Făină cu apă și clei de oase, dar și salivă pe ținte de fier și mai ales pe cele de lemn. Cizmarul nostru avea niște enzime specifice care înglobau dorința, dragostea și rezistența în timp. Morții veneau la el să le confecționeze cizme pentru drum lung. Tot ce fac e pentru drum lung! spunea el. Și plodului dacă crește, ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
simptomele: -In fiecare noapte mă visez într-un orășel sud american.Nu cunosc nici țara,nici orașul. Vorbesc curent limba spaniolă și sunt președintele unei bănci importante.In realitate nu cunosc limba spaniolă;nu mă pricep la finanțe și sunt cizmar. Doctorița îl privi cu atenție și-l întrebă discret: -Și cum decurg operațunile la banca dumneavoatră? -Bine.Avem profit și dobânzi decente. Primesc felicitări și mulțumiri pentru operațiunile bancare,pe mobil. In realitate nu am mobil. -Urmăriți serialele sud-americane? Va
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
României. Tăticul lui Sorin A. Toma, „academicianul”, A. Toma avusese grijă în acele vremuri să-i treacă la dos mai pe toți marii poeți și scriitori români, cum ar fi Eminescu (!!!), Blaga, Rebreanu, George Călinescu și impusese în loc pe poetul cizmar Theodor Neculuță (???). Tudor Arghezi a rămas, cu tot cu bătrânul Zdreanță, la Mărțișor ca să se hrănească biblic, doar din sudoarea frunții, să sape pământul, să crească găini și bibilici, iar bani de sare și gaz pentru lampă să-i procure prin vânzarea
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ca să-mi facă suportabilă întoarcerea acasă din plecarea ratată. De fapt și Bucureștiul, după atâția ani, mi-e încă un oraș nou - mi-am dat seama ieri, când a trebuit s-o port o după-amiază lungă pe Zina la un cizmar. Nu mă mai satur să repet drama personajului dintr-o povestire, cred că a Graziei Delleda, bărbatul mic care-și face curaj pe marginea străzii pentru traversare, privit curios de milițianul gri, își coboară chiar piciorul în pantof fin de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
margine pe sinucigașii care trec printre, paradoxal părând să se bucure de viață, lăsând impresia că exact trecerea asta a lor înseamnă viață... Delleda am zis, fiindcă ea era scriitoarea sărăciei egale din Sardinia. Cu Zina ajunsesem deci, căutând un cizmar, pe bulevardul cu fântâni, în capul căruia Casa Poporului îți dă iluzia că artera e mult mai scurtă decât în realitate. Pașii sună dur ca într-un burg transilvănean, pe piatra albicioasă peste fosta groapă comună a victimelor ciumei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
răstălmăcesc totul, căutând nereguli la tot pasul. Deci sunteți eretici, complotiști și pe deasupra mai furați și bomboane de la prăvălie. De unde ai scos asta? Păi de la cei cărora trebuie să nu le-o spun. Dar presupun că se referă și la cizmari, negustori, la tapițeri, la apicultori, de frizeri să nici nu mai vorbim. Așa că de ce nu e secret? Deci ai început greșit. Ai vrut să mă protejezi și mie mi-e teamă de asta. E o superstiție. Dacă pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
n-am discutat nimic despre asta, dar cred că fiecare a hotărât în sinea lui să renunțe la săptămânile sau lunile de horcăială. Cred că și Iosif, care nu numai că iubește viața, dar o și respectă. Poate că și cizmarul, apicultorul sau tapițerul. Eu, în orice caz. De aceea am spus că nu discut. Liniște. Deasupra lacului, un nor. Peste noi, umbra lui. Știu cu ochii închiși că e toamnă. — Iar sacramentul eutanasiei nu înseamnă decât că - îmi spune el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
urât meșterului ori numai pentru a-i risipi timpul; se spun tot felul de nimicuri; sunt dezvăluite lucruri extraordinare. Nici un jurnal nu cuprinde atâtea știri, multe nu ar trece de cenzură. În atelierul unui croitor sau în cel al unui cizmar tot cam așa se scurge vremea. În cel al Ceasornicarului, în afara ticăitului câtorva ornice agățate pe o planșetă ori înșirate pe masa de lucru, nu prea se auzea nimic. Tușea, uneori, jupânul; mai schimba, de nevoie, câteva vorbe cu vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]