1,020 matches
-
era loc de nedumeriri. În fața atâtor lucruri neobișnuite, nimic nu îl mira mai puțin decât absența mirării. Așa și casa. Era la fel, cu tencuiala neîngrijită peste pereți înjghebați din chirpici, cu acoperișul din păpuriș cenușiu, cu ușa scundă și clanța încovoiată, de parcă sta tristă, cu colțurile buzelor lăsate, cu stâlpii prispei dând întregii case înfățișarea unei femei gârbovite, cu bărbia rezemată în coate. Și totuși, casa părea nouă ; toate culorile ei palide, muchiile șterse și ferestrele mici și tulburi erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nu citi numele de pe avizier, ochii lui deprinși cu întunericul ar fi putut să o facă, dar, după cum simțise vibrațiile, știa că acela e locul. Ușile apartamentelor, pe toate cele cinci etaje, rămăseseră închise, oamenii nu se dumiriseră încă. Apăsă clanța și ușa pe care o căuta se deschise. În locul acela era rânduială, camera aparținuse cuiva care știa că pleacă. Deschise ușa de la balcon, auzea aerul nopții, dar și foșnetul aripilor care se strânseră lângă el, pe balustradă. Orașul se întindea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umbrele se preschimbară într-o lumină orbitoare ce trecu peste singura umbră care rămăsese agățată de șine și care, dintr-odată, dispăru și ea. Ușa se trânti de perete. Nu se făcea așa în cârciuma lui Coropciuc. Nimeni nu smucea clanța și nu izbea cu piciorul în ușă. Întoarseră capetele, fetița țipă și scăpă cartea din mână. Doar bătrânul Coropciuc rămăsese nemișcat la tejghea, poate pentru că stătea, oricum, cu fața spre ușă sau poate pentru că, păstrător al sfintelor taine fiind, nimic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din ascunzișurile lor și să se zvârcolească, holbând ochii țintă spre el. Întinse degetele, dar atingerea lozurilor îl furnică, de parcă ar fi fost conectate la priză. Când sună clopoțelul de la intrare, nou-venitul nu-și vârî decât capul, ținând mâna pe clanță, așa încât clopoțelul continuă să sune în ritmul cuvintelor. — Este deschis ? Avea un accent ciudat, pe care Jenică nu reuși să-l identifice. — De ce întrebați ? răspunse, într-un fel care sugera că el nu e un vânzător oarecare. — Eram în trecere
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și încheieturile în ritmul cântecelor de copii care i se stingeau în urechi. „Mai naște-mă o dată, măicuță“, șopti. „Hai să-l căutăm pe tata, să mă mai nașteți o dată...“ Se apropie de ușa interzisă și îndrăzni să apese pe clanță. Ușa se deschise înainte de a o atinge. Întunericul îl învălui mistuitor. Se deprinsese să înjure și să blesteme în gând. Atunci când nimerea o sudalmă năstrușnică, zâmbea satisfăcut. Probabil că așa făceau și poeții pe care inspirația îi ajungea te miri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strunguri se legănau în întuneric, ca niște bărci pântecoase. Podul rulant își întindea brațele, atât de lacom, încât în jur se făcea vid. Maca le privi cu compătimire, dar nu mai simți nevoia să le reînvie. Pipăi până dădu de clanță. Ușa se deschise repede, de parcă cineva îl aștepta înăuntru. În camera lipsită de ferestre, întunericul era deplin. De acolo nu se mai putea merge mai departe. Având această putere, întunericul parcă respira, ca într-un fel de vortex, căci se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un coteț sistematic de găini, ridică scara și o întoarse pe partea cealaltă, apoi coborîalizat de cotcodăcitul păsărilor și ieși pe poartă. În răspântie, de unde se vedea și strada lui, avu gustul de a privi ce face Gonzalv. Acesta zgâlțâia clanța, apăsa soneria (stricată), părea foarte contrariat de solitudinea imobilului. Ioanide plecă nu se poate mai satisfăcut. Însă la prânz se întoarse acasă foarte supărat. Se întîlnise pe drum (zi plină de accidente dezagreabile) cu un individ, Oprescu, mai vârstnic cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dormea. Din cauza unei trosnituri de pași în coridorul lui, Hagienuș se sfii a deschide ușa și se mulțumi a privi pe gaura cheii. Nu vedea însă nimic și i se părea că aude un fel de frământare pe loc dinapoia clanței. Deodată simți o înțepătură în ochi și zări un pai de mătură ce ieșea din gaura broaștei. Deschizând brusc ușa, văzu pe guvernanta lui, care, neputând să fugă la vreme, se făcea a mătura pe jos. Aceasta, întîmpinînd în observațiile
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
adolescent de astăzi ce a însemnat comunismul? Pentru că dincolo de atrocitatea inventariată în cărți de istorie, era vorba și acolo de o stilistică a cotidianului, de împuțirea inefabilă a fiecărui atom de viață, de la mutra obiectelor care ne înconjurau (chibrituri, haine, clanțe, pantofi, tramvaie, caiete, uși de bloc, magazine, pixuri, mașini și nasturi ― pe scurt, tot ce se numea "produs socialist"), trecând prin cărți, filme, muzică ușoară, ziare, programe de radio și televiziune, defilări de 1 mai și 23 august, și până la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
responsabili. Într-o anume măsură, trebuie să punem în acțiune efectul de domino al Norocului, până când Știința și Norocul nu vor mai putea să dea înapoi. SCHWEINDI: Victoria finală a Responsabilității stă foarte probabil de mult în fața ușii și ține clanța în mâna sa victorioasă. FOTZI: Păi atunci să facă bine să intre, Victoria finală cu norocul ei, și nu să lase să vină o asemnea rușinoșenie. Aici poate să intre oricine care are bani. CÂRCIUMAREASA: Dar chiar pe moment închizi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se mănâncă friptură de miel, drob și cozonac. În ziua de Paște nu se ia sare direct cu mâna, deoarece se spune că vor transpira mâinile tot anul. Pentru a fi ferit de acest neajuns, trebuie să pui mâna pe clanța ușii, când vii de la biserică și să rostești: „Cum nu nădușește fierul și e rece așa să nu nădușească mâinile mele tot anul la lucru”. Înroșitul ouălor este o adevărată artă, se îmbină culori și se trag linii desăvârșite, că
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
se roagă și Ioana. Înduioșătoare uneori, această conductă directă către înălțimile cerului, unde sălășluiește duhul Domnului cel Veșnic. Acum și pururea, și-n vecii, vecilor, amiiiiiin! Viol general Tare poznaș mai este locatarul de la Cotroceni! Continuu în mișcare, continuu cu clanța bine unsă și funcționabilă, continuu pus pe hârjoană cu legile țării, indiferent de calibrul lor, mereu hăhăitor cu tot ce nu este în intențiile sale, mereu cu gâtul făcut pâlnie la coniac de calitate, care să-i alimenteze tupeul devenit
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
eu, că ei au tupeu să explice tot, cu obrăznicie, având dispensă de la stăpânu’. Și o vor face! Pe principiul, cum e turcu-i și pistolul. Legiferăm și siktirul? Tare poznaș mai este locatarul de la Cotroceni! Continuu în mișcare, continuu cu clanța bine unsă și funcționabilă, continuu pus pe hârjoană cu legile țării, indiferent de calibrul lor, mereu hăhăitor cu tot ce nu este în intențiile sale, mereu cu gâtul făcut pâlnie la coniac de calitate, care să-i alimenteze tupeul devenit
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
te simți bine, nu fi îngrijorat, îți va trece.” Un Funeriu, două Funerii De o săptămână, presa noastră toacă. Toacă nu la toacă, fiindcă n-are, dar toacă. Toacă și ea cu ce are, unii presari cu pixul, alții cu clanța. Clanța este valabilă numai la televiziuni, dar cică tot presă este numită și ciorba asta modernă. Subiectul, bacalaureatul din anul de grație 2011, an care se speră că va rămâne adânc încrustat în istoria învățământului românesc, rămas de la Funeriu citire
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
simți bine, nu fi îngrijorat, îți va trece.” Un Funeriu, două Funerii De o săptămână, presa noastră toacă. Toacă nu la toacă, fiindcă n-are, dar toacă. Toacă și ea cu ce are, unii presari cu pixul, alții cu clanța. Clanța este valabilă numai la televiziuni, dar cică tot presă este numită și ciorba asta modernă. Subiectul, bacalaureatul din anul de grație 2011, an care se speră că va rămâne adânc încrustat în istoria învățământului românesc, rămas de la Funeriu citire. Cine
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu sunt atât invenții modificante semantic cât niște intarsii plasticizante în textura sentimentelor și ideilor: "Ascultă / cutremurul aerului când izbucnește lumina" (Resurecția). O femeie "cu picioare infinite (...) aștepta cântând / casa noastră cazarma noastră / însă eu urmăream o idee devenită obsesie" (Clanța). "O mireasă nebună / dansează pe pleoapele mele / până când mă trezesc" (Nupțiile). Efecte incantatorii provin din reiterația insistentă a unui cuvânt-temă; într-un text intitulat Dumneavoastră, toate versurile încep cu acest denominativ iar strofa ultimă sună astfel: "dumneavoastră nu vă spun
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
deschide (4); închis (4); de lemn (4); rai (4); veche (4); cetate (3); cheie (3); deschis (3); închisă (3); portar (3); raiului (3); rochie (3); roșie (3); siguranță (3); șansă (3); ușa (3); în casă (2); căciulă (2); cercei (2); clanță (2); a deschide (2); destin (2); drum (2); fericire (2); de fier (2); gaură (2); gînd (2); ieși (2); a intra (2); mama (2); oaspeți (2); părintească (2); plecare (2); protecție (2); roșu (2); sărut (2); schimbare (2); stîlp (2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
arcul; arie; cu arma; cu armă; din armă; arme; aspirație; atinge; atracție; ața; a auzi; avansa; a avea; bate; bătaie; o bătaie; bou; brusc; bruschează; din butoi; camion; capăt; carul; căra; a căra; căruța; căzut; în cineva; cheamă; chinui; chinuie; clanță; cleampă; de coadă; concluzie; convinge; crimă; cruce; cuvîntul; a da drumul; dă; de; decădere; a se deplasa; deschidere; destin; a direcționa; doare; dori; dorință; draperie; la dreapta; drum; a duce; dulce; eșec; face; de fiare; fîntînă; forțele; frică; fuge; fum
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
tocilar; trăsături; tricou; țigan; țipătură; umilit; unic; ură; vedenie; verde; vesel; viață; vînt; vopsea; vorbe; vorbește; vorbitor; vreme friguroasă; vulnerabil; zace; zălud; zîmbet (1); 782/335/79/256/0 ușă: intrare (100); casă (62); deschisă (48); ieșire (47); poartă (40); clanță (34); lemn (34); geam (27); cheie (16); închisă (16); plecare (15); mare (14); deschidere (13); cale (12); oportunitate (12); toc (9); deschis (7); închis (7); mîner (7); șansă (7); cameră (6); fereastră (6); de lemn (6); biserică (5); deschide (5
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
amuzat; Maria, tot la masă, cu bărbia în palme și-atît; Mihai, înregistrează pe rînd fiecare din aceste puncte ale încăperii; ascunzîndu-și starea de agitație, se îndreaptă de cîteva ori spre ușa de la intrare, o dată vrînd chiar să pună mîna pe clanță; renunță și se întoarce cu un plus de nervozitate și neputință; spre sfîrșitul acestui moment, vine bunica și udă florile) Bunica: (vorbindu-și) Că repede v-ați mai blegit și voi, dragele bunichii! Lasă că vă face bunica iar mîndre
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
duc și o să vă reclam că ați venit... că ați blocat ușile și ferestrele... Vecin 1: Oricine poate să vadă că nu-i așa. Care ușă blocată, care ferestre închise?! (Mihai, încordat, se duce spre ușă, ezită, pune mîna pe clanță, ușa deschide; e umilit) Ei vedeți? Val: (rîzînd cu poftă) Bună! Excelentă lovitură! Dragi vecini, sînteți dați dracului! Finețe nu glumă! Mare finețe! Mihai: Mă duc să vă reclam. Sînt un om cu reputație. Am luptat, am muncit, am făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Pe fereastră se vindea copilul, abia născut, unei rude sau unor străini pentru a-l feri de moarte; fetele erau răpite, pe fereastră, de la părinții care se împotriveau căsătoriei cu un anumit flăcău. De sărbători se ungeau cu usturoi ușile, clanțele, ramele ferestrelor și "ghizdurile" hornului pentru a le proteja de "duhurile pământului dezlănțuite în lume" 80 3. Meta-imaginea De la reprezentarea omenescului, ca structură antinomică ( divin-non/divin), casa capătă valențele unui instrument de cunoaștere a identității proprii; ca alteritate gnoseologică, casa
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nesărate i se vor roși mînile. Femeia care ia focul ori mucul cu mîna - semn că nu se va teme de bărbat. Ca să nu ne nădușească mînile, în ziua de Paști, după ce vii de la biserică, întîi să pui mînile pe clanța ușii. Cine șade cu mîna la falcă și gîndește trage a rău. Cînd vezi un mort, să nu lucrezi nimic pînă cînd îl înmormîntează, că ți se înmoaie mînile. Spălîndu-ți mînile cu apa de pe fereastra casei unui mort, nu-ți
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
după moarte. De după ușă s-a auzit o voce feminină, îngroșată de vîrstă și țigări: Copii, știu că sînteți acolo, v-am auzit șoaptele. Nu vă mai prefaceți că n-auziți și dați-mi drumul. Nu i-a răspuns nimeni. Clanța se mișca, de parcă cineva s-ar fi grăbit să-i deschidă. Sper că nu faceți năzbîtii, copii. Am auzit gălăgie, ce se-ntîmplă pe-acolo? Ce-ați stricat? Alin a îngălbenit. Oare ce gălăgie a auzit femeia? Oare ce-o să spună
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
să amintesc faptul că, nu putem prețui la Întâmplare, chiar dacă, de exemplu, postmodernismul Îți dă voie (ce-i drept, doar cu partea aceea a lui de trei parale, adică cu aia ce stă sub sintagma „cine a pus căcat pe clanță?”. Să mai spun că sub umbrela expresiei și izul emanat, stă rangul de mare creator? Nu, o las pentru altă dată! Ori aici e aici! În chestiunea cu prețuirea, stă, un fel de premergere, povestea cu Înțelegerea, concept complicat și
PreȚ pe dispreȚ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1485]