1,628 matches
-
să ai dreptate. Se Întoarse către asistentul lui Isobel, Brian, care era ocupat să așeze zgârciurile Într-un tub mic de plastic. — Ai grijă să fie trimis pentru analiza ADN. Ignorându-i, Isobel deschise gura copilului, se folosi de un clește pentru a privi Înăuntru și făcu un pas Înapoi. Pare să fi ingerat un fel de detergent. Destul de mult, judecând după starea gurii ei. Dinții și pielea sunt decolorate din cauza arsurilor. Vom avea o imagine mai bună după ce vom vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doar o dată de când se știa. Și asta numai pentru că frații McLeod Îl vânaseră pe tipul care dăduse buzna În magazinul tatălui lor, fluturând o armă cu pat scurt și-l torturaseră până murise cu o brichetă cu gaz și un clește cu vârf ascuțit. Conform declarațiilor. Imobile ale primăriei Înconjurate de magazine - blocuri de beton cu trei sau patru etaje, ridicate În grabă și lăsate În paragină. Dacă aveai urgent nevoie de-o casă și n-aveai bani și pretenții, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
supusă unor chinuri pline de sadism, în insula Pandataria. Nero, fratele cel mare, care iubea viața cu pasiune, cel care îl ridica de la pământ, îl lua în spate și fugea, obligat să se sinucidă după ce văzuse instrumentele de tortură, flagrum-ul, cleștii, fierul înroșit pe care călăul i-l arăta râzând. Iar Drusus, care scrisese jurnalul acela, murise de foame chiar în subteranele palatului, unde era singurul prizonier și unde, vreme de nouă zile, încercase să supraviețuiască mestecând paiele saltelei. Timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Însă nu se mai auziră decât gemete. Anchetatorii insistau, ca și cum n-ar fi înțeles: — Numele, toate numele... Omul plângea, amenința, implora: — Ajutați-mă! Implora sau acuza? Anchetatorii îl îndemnau, fără să țină seama de călăul care îi zdrobea pulpele cu clești adevărați, tanacula. Omul urla, plângea, voma. — Numele, repetă toate numele, insistau ei. Celălalt se zvârcolea - strigă: — Ajută-mă, du-mă de aici... îți vorbeam în fiecare zi, dar acum nu te văd... Împăratul îngheță; se întrebă dacă anchetatorii se prefăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
am mai scos sârmulițele colorate, insignele primite În dar de la alții, fiindcă le spusesem cum se rezolvă problema la aritmetică, avioanele de hârtie pe care erau scrise cuvinte obscene, bărcuțele și alte forme ale jocului de imaginație, șuruburi, cuie, pioneze, clești, pătrățele de tablă, mosoare, sfoară de manelă subtilizată de la atelierul de tâmplărie, nasturi de toate mărimile, briceagul minuscul primit În dar de la unchiul meu din Germania spre disperarea mamei (când l-am pus pe masa aceea inchizitorială, am avut atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
s-ar putea să mă ajute dacă reușesc să explic altcuiva și-mi pot scoate asta din cap o vreme, dar mi-am dat seama că nu înțelege cât de important e. Arăta foarte drăguță, cu părul prins cu un clește din ăla - și-mi tot zâmbea când încercam să îi explic. Când măsori ceva, i-am spus, hotărând că trebuie să pornesc de la chestiile elementare - Holly face limbi străine la nivel superior, iar științele exacte nu au fost niciodată punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
baie. Arătând absolut superb. Emmy se uită rapid la fotografiile cu fericitul cuplu care stătea la soare, pe o plajă cu nisip alb, desfătându-se în ceea ce părea o piscină de pe o proprietate privată și zâmbind lângă niște grămezi de clești de crabi consumați și pahare goale de cocteil. Nu erau explicații la fotografii, ceea ce o înnebunea. Unde erau? Când? Erau în luna de miere? Parcurse toate e-mailurile de pe partea dreaptă, scurte misive vioaie de la prietenele Briannei, înțesate cu emoticonuri, elipse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Arătau spre sobă și spre sacii de brichete. CÎnd se vor ocupa de fierberea orezului și a cartofilor, nu-i vor mai da lui Jim rații corecte. Va vedea din nou avionul american și va muri. — Basie...? Jim aruncă jos cleștele. Ultimii deținuți care plecau Își ocupaseră locurile În camion. Soldatul japonez de la coada camionului o lăsă pe olandeză pe podeaua de lemn. Basie ședea Între cei doi băieți englezi, modelînd o jucărie dintr-o bucată de sîrmă. Camionul porni, Înaintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prizonierii eliberați după luni de temniță În celulele de sub pămînt de la cartierul general al poliției din Bridgehouse. Pieptul și umerii Îi erau acoperiți de cicatricile a zeci de arsuri de țigară, de parcă trupul lui ar fi fost scurmat cu un clește În Încercarea de a-l aprinde. Încuie porțile alea! Îndreptă o mînă Însîngerată spre Jim. Aruncă-l afară! — Price, Îl știu pe băiatul ăsta. Ai lui au cumpărat un Packard. — Scapă de el! O să primim aici pe toți care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lași acolo până se-nroșesc! Așa, de vii? De vii, sigur că de vii! Păi altfel cum crezi? Apa fierbe, Într-adevăr apa fierbe, aburii inundă mica Încăpere, bucătăria improvizată În camera de trecere, În prima cameră, vietățile mișcându-și cleștii inofensivi sunt introduse În cratiță (cafenie, cu smalțul spart) una câte una și Încremenesc martirizate Într-un roșu violent. Pentru racul scăpat sub chiuvetă, pe podeaua murdară din lemn, Încercarea de a evada este o chestiune de instinct. Căci ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
consiliului... Dă, dragă, difuzorul ăla mai Încet! Apoi În șoaptă: Doarme fi-tu! Uite ce ți-am adus! și ia pânza de pe coșul de nuiele. În coș, Încălecați, unul peste altul, colcăie mormanul de raci În necontenită și molcomă zbatere, cleștii se Încurcă, mustățile se ating, adulmecă, un rac mai mare Încearcă să răzbată la suprafață și reușește după un lung efort. Cu banii, dacă n-ai, altă dată. Da’ cum să-i prepar? Ei, și tu acuma! În pat el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
imensă manta roșie. Era suspendată În aer, Încremenită ca o draperie. Deasupra acestei mulțimi erau doar cerul din care mantaua roșie se coborî În liniște și atinse caldarâmul, lin, ca o statuie de piatră incandescentă. Din mâneci Îi ieșiră doi clești uriași de rac, din guler, un imens cap cu ochi diabolici, cu două mustăți sinistre. Se așeză În spatele lor și Începu să le reteze capetele, unul câte unul. Nu era nici acrobație, nici pedeapsă. Era, cred, altceva. Nu se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu l-a durut că el s-a spânzurat cu nojițele de la opinci. Dar și mai tare l-a durut pe Gheorghe Doja când i-au pus pe cap o coroană Înroșită În foc și i-au smuls carnea cu cleștele și le-a dat-o tovarășilor lui de răscoală să o mănânce. Un, doi, trei, și! Leșeasca! Ce viață splendidă! În regiunea Caucazul de Nord s-a terminat forarea unui puț la o adâncime de 3385 de metri. Forarea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din Brazilia. Azi au venit țiganii. Așa că te-ai plictisit să vezi cum calcă mama ta cămășile apretate și te duci În curte să-i vezi pe țigani cum spoiesc lingurile de fier ale Doamnei Ursu. Totul este fierbinte, focul, cleștii, cositorul, aerul, țigara madamei care supraveghează spoirea. Doar capacul de fontă al canalului pe care te-ai așezat ca să privești cum se topește bara de cositor este rece. Seara vei pleca cu trenul, departe, În Ardeal. Va trebui să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dealuri și văi. Fima cunoștea și iubea expresia „metale nobile“, cu toate că n-avea nici cea mai vagă idee care erau acestea. Odată, În casa tatălui său din cartierul Rehavia, Baruch și Dimi se străduiseră să-l prindă ca Într-un clește și să-i impună prima lecție de chimie. Ca un copil Încăpățânat, Fima Încercase să le scape printre degete, cu glume și jocuri de cuvinte. Până când Dimi spusese: Lasă-l, bunicule, asta nu-i de el. Și amândoi navigaseră fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fier care zăcuseră înainte de a fi topite pe terenul de fiare vechi. Acolo, pe muntele ăla de fierărie, se găseau inelele plitelor, ușile sobelor de teracotă, robineții, clanțele ușilor de la casele dispărute; cuțitele plugurilor, târnăcoapele, greblele, lanțurile grele din șoproane; cleștii, pilele, o nicovală, roțile propulsoare din atelierele dezafectate. Și, numai bun de fier vechi, ca un adevărat monument ce ar fi trebuit arătat în diferite localități, pe pajiște, la trecerea peste terasament, nu departe de casa noastră, se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Chestia e, Jen, că Phil face 40 de ani. E primul dintre noi care împlinește vârsta asta și voiam să fie o ocazie cât mai specială. Și ți-e teamă că dacă venim și eu și Mark o să aruncăm cu clești de homar unul în celălalt sau o să vă plictisim de moarte cu texte de genul „ea a spus“ și „el a spus“? — Ei bine, ar fi puțin jenant, trebuie să recunoști. Deci vrei să spui că nu putem veni amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trăgea și măselele. Trăgea, zic, căci nu le scotea totdeauna. La spărgea și până să nimerească pe cea cu pricina, scotea câteodată și două. Mi-aduc aminte de o slujnică venită în consult la Marcu Fișic. Când i-a zărit cleștele de fier în mână, tot curajul îi pierise. Zădarnic se răsti Marcu la ea. Fata ținea morțiș că măseaua n-o mai doare și că nu vrea s-o mai scoată. Bărbieritul o stropi atunci pe bluză cu apă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
vrea s-o mai scoată. Bărbieritul o stropi atunci pe bluză cu apă de colonie albăstrită cu câteva picături de cerneală și, după ce i mai șopti ceva la ureche, fata zâmbi și deschise gura, hotărâtă. Marcu îi prinse măseaua în clește și trase de ea până îi se umflară vinele de la tâmple. De scos, tot a scos-o, însă cu gingie cu tot. Sângele țâșni, roșu și abundent, din gura fetei în ligheanul de tinichea, ca din beregata unui porc înjunghiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de rost nocturna lui marină: O bate cineva, o bate, O mână nemilos din spate, Plesnesc în largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin groaznice să-mi împlinească strofele Cu scârbă-n suflet, mână-n mână, Stă trupul meu culcat pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dacă ne-ar permite-o clima, am fi mult mai fericiți dacă am putea umbla fără Îmbrăcăminte. Trupul omenesc nu are nimic rușinos sau indecent, de la natură. — Vremea din Yorkshire Împiedică fără discuție un asemenea experiment, zise Henry, desfăcând un clește de homar. Dar nici măcar În Samoa - unde Înțeleg de la Louis Stevenson că băștinașii o scot la capăt cu foarte puține veșminte -, nici măcar acolo nu cred că mi-ar plăcea să Îmi Întâlnesc prietenii Într-o stare absolut naturală. Unii dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
orașului - între Weichsel și Haff, la numai două sate de căminul de la țară al Conradinum-ului, creștea și tot creștea lagărul de concentrare Stutthof -, nu mă indignau decât crimele domniei papistașe și torturile Inchiziției. Dacă, pe de o parte, instrumente precum cleștii, fierul încins și mecanismele de zdrobit degete îmi erau familiare, pe de altă parte mă vedem răzbunând vrăjitoare și eretici arși pe rug. Ura mea se îndrepta împotriva lui Grigore IX și a altor papi. În spatele frontului, în vestul Prusiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să facă vreun comentariu, iar Barnes spuse: — Să căutăm dispozitivul de comandă. Obiectivul video al robotului se deplasă spre stânga și spre dreapta, oprindu-se pe imaginea unui panou dreptunghiular montat la stânga ușii. — Poți deschide panoul ăla? — Încercăm, domnule. Zumzăind, cleștele robotului se Întinse până la panou. Dar, prea grosolan pentru această manevră, nu reuși decât să zgârie peretele metalic. Panoul rămase Închis. — E ridicol, pufni Ted. E ca și cam ai supraveghea un copil. Cleștele continuă să zgârie panoul. — Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
deschide panoul ăla? — Încercăm, domnule. Zumzăind, cleștele robotului se Întinse până la panou. Dar, prea grosolan pentru această manevră, nu reuși decât să zgârie peretele metalic. Panoul rămase Închis. — E ridicol, pufni Ted. E ca și cam ai supraveghea un copil. Cleștele continuă să zgârie panoul. — Ar trebui să facem noi treaba asta, zise Ted. — Folosiți aspirația, indică Barnes. Se Întinse și celălalt braț, care avea atașată o ventuză de cauciuc. — Aha, iată și mâna dreaptă a instalatorului, comentă disprețuitor Ted. Ventuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și privi plictisit ecranele monitoarelor. — Nu știu de ce În viitor oamenii ar face așa ceva, spuse Harry. Nu am ajuns Încă acolo. Poate că a fost un accident. Neintenționat. — Să mergem mai departe și s-o deschidem, zise Barnes. Deschidem, domnule. Cleștele robotului se mișcă Înainte, către butonul „Deschidere“, pe care-l apăsă de câteva ori. Se auzi un sunet ascuțit, dar nu se Întâmplă nimic. — E ceva În neregulă? se interesă Barnes. — Nu putem anclanșa butonul, domnule. Brațul extensibil este prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]