3,262 matches
-
plus, el cultivă un umor discret și savant, uneori ironia, calitate, trebuie să recunoaștem, destul de rară printre coreligionarii săi. Recapitulare și concluzie Cartea a V‑a din Adu. haer., în care este inserat mitul Anticristului, se adresează unui grup de clerici din Asia Mică, atrași de exegeza spiritualistă a Scripturilor. Firul roșu al demonstrației sale este constituit de ideea armoniei celor două Testamente, armonie respinsă de eretici, îndeosebi de Marcion și discipolii lui. Această idee este reliefată în cartea a V
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
spus, un proces de „cristificare” a sufletului, anticriștii sunt interpretările false, limitate, autosuficiente și în consecință, nerodnice pentru viața spirituală. Anticristologia se unește în acest punct cu ereziologia. Origen deplânge faptul că pseudoexegeții se află mai ales în interiorul Bisericii, printre clerici, pe care îi împarte în două mari categorii: 1) pseudoexegeți care lucrează împotriva adevărului, contrazicând dogmele fundamentale (ca, de exemplu, discipolii lui Marcion și cei ai lui Valentin, ofiții etc.); 2) pseudoexegeți care sunt în preajma adevărului, arătându‑se de acord
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
etichetă, cu alaiul care marca „ieșirile” domnești, afișând, în plus, semnele durerii (plângeau chiar și caii, „căci știau să le stoarcă lacrimi din ochi cu zeamă de ceapă”): boierii, care purtau, pe rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales orientali eclesiae usitatos accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o înșirare solemnă de cântări și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
simplă groapă săpată în pământ - și l-au acoperit cu acel pământ, se întorc acasă ...” 45. Să-i fie pomeana...” Voievozii înălțau - ziceam - lăcașuri de închinăciune (boierii i-au urmat; apoi, treptat, odată cu trecerea timpului, cercul ctitorilor s-a lărgit: clerici, negustori, breslele de meseriași, comunitățile - „obștile”- din sate etc.) în care își rezervau lor și membrilor propriilor familii locuri de odihnă netulburată și înconjurată de făgăduieli, căci era avantajos să aștepți Judecata de Apoi nu departe de altar, refăceau biserici
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sârmă”, „cu șireturi de fir”, „cu mătăsuri”, duhame cu blănuri de preț, rochii, sucne, ghiordii, brăie, zăvaste pe toate strălucind aurul și nestematele) la tot ceea ce însemna podoabă și auxiliar de înfrumusețare al toaletei feminine (cosmeticele atât de iubite de clerici; îl evoc iar pe Antim „adică întăi, pentru că se-mpodobesc și-și înfrumusețează trupul lor cu vopsele, ca să arate mai frumoase decât fireasca podoabă, care le-au dat Ziditorul”). Bijuteriile făceau opulența „zestrilor” (nici „zestrile” fetelor de boieri nu se
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tiraje, unul dintre ele fiind destinat Ardealului (prefața poartă iscălitura mitropolitului transilvănean Ghenadie). în tirajul pentru țara Românească, predoslavia aparține mitropolitului Theofil (care o destinează în exclusivitate Bisericii - în ciuda prezențelor laice, minore, e adevărat, despre care vorbeam - și le atrage atenția clericilor să vegheze pentru ca această carte „întru mână de mirean să nu se dea, nici la măscărici să nu fie tocmélele sfinților apostoli, și a sfinților Părinți batjocorite...”) și reproduce - era de părere P. P. Panaitescu -, cu câteva adăugiri și omisiuni
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
se încununează; ci i se dă chiar epitimia de a nu se împărtăși doi ani cu preacuratele taine; iar cel ce se căsătorește a treia oară, cinci ani”210)), amendată serios, iar petrecerea ce urmează va fi lipsită de binecuvântare, clericul, „la masă, când se cunună a doa nuntă, să nu meargă”. A treia căsătorie (de atâtea ori întâlnită) se află dincolo de lege („Trei nunte nu e dată de lége de la Dumnezeu, cine va intra în trei nunte, dîreptŭ acéia cine
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de o cununie discretă, căci pravila „învăța” - vedeam - „să nu stea înaintea sfântului oltariu, când vor veni să se blagoslovească în bisérică, nice cununile să le pue în capetele lor”, și de o petrecere reținută și lipsită de binecuvântarea unui cleric, fiindcă aceeași lege a Bisericii îi cerea preotului „la masă, când se cunună a doua nuntă, să nu meargă...” 253) și a reconstrui economia familială 254, cu un boier aflat în grațiile Voievodului Vasile Lupu, fiindu-i aliat „din toată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
câteva clipe de limpezime mintală (numărul lot va spori odată cu adăugarea anilor), reprezentanții elitelor sociale românești (trecerea timpului - care ar însemna aici consumarea secolului al XVIII-lea - face să sporească numărul testamentelor aparținând păturilor înstărite ale țăranilor, orășenilor bogați și clericilor), alcătuiau testamente grijulii când plecau la război (în conflagrațiile frecvente dispariția era cu putință) sau îi cuprindea teama de răufăcători ori de evoluțiile politice incerte, față de soarta patrimoniului și de traseul sufletelor lor după Marea Trecere. Arhivele noastre nu păstrează
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tărie inocentă și crede că întreaga tevatură se datorează unor conflicte din familia lui Dumitrache), despre care nu știa dacă „au murit sau s-au surghiunit”. Pedeapsa (tot „via” pare a fi cauza principală, ea reprezentând un „economic” ce „primează”; clericii din sobor se întreabă chiar dacă nu ar fi mai bine ca bucata de pământ să fie vândută, pentru a stinge orice urmări) va fi rezervată văduvei. Tudora și copiii ei vor fi surghiuniți dincolo de Olt. Era ziua de 22 decembrie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
semnificativă. Le putem bănui între cele ce au mâncat „carne de om”, adică „fetele și muierile ceale ce ș-au necat și ș-au lepădat feciorii cânilor” (ardeau „în focu până în creștetu”), între clevetitoare, între cei lipsiți de respect față de clerici (pedeapsa lor era specifică: „nește scaune de focu și șede pre ele năroade multe, bărbați și muieri, și pară de focu îmbla într-înșii de-i arde și-i munciia”), între „ocărâtorii, și blăstemătorii, și clevetnicii, și menciunoșii, și tâlharii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Mi-o Încredințaseră Într-o stare mizerabilă, aproape goală și Încătușată ca o sălbăticiune; acum era Îmbrăcată Într-o rochie albă și arăta chiar dichisită. Fără să fi fost invitată să stea jos, ea s-a așezat modest Între sherishtedari (clerici) și s-a purtat cu mare decență. Oamenii se uitau la Început unul la altul, iar apoi la femeie, ca și cum, conștienți fiind de identitatea ei, cu greu s-ar fi putut Încrede În evidența propriilor simțuri. Chiar maiorul MacGregor a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pedanții, În stil, „nu au altă credință, alt Dumnezeu decât sistemul gramatico-filologico-etimologico-ablativico-burlescetc., la care se Închină orbește ca bonzii din India În numele lui Vișnu”. E Îndreptățit așadar să invoce, după cholera-morbus, un pedanto-morbus3. În prefața cărții sale Aus dem Osten, clericul sas Bernhard Schwartz afirma tocmai despre Transilvania că ar trebui „numită, În ceea ce privește cunoștințele de ansamblu asupra ei, o Cenușăreasă geografică, o Chină a Europei”4, o nouă metonimie conclusivă a unei categorii de „Orient” care nu devenea premisă, nici argument
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
M.B. Clinard sunt următoarele: criminalii profesionali: hoții de buzunare, spărgătorii de bănci, falsificatorii, escrocii; criminalii organizați: „killer”-ii, rețele de prostituție, traficanții de droguri, muncitorii clandestini; criminalii profesionali obișnuiți: bandele de tineri, bandele de adulți; criminalii „gulere-albe”: oamenii de afaceri, clericii, politicienii și funcționarii guvernamentali; criminalii obișnuiți neînnăscuți: cei care comit furturi neînsemnate, vagabondaj; prostituatele și homosexualii: cei care comit conduite homosexuale, prostituție; delincvenții ocazionali: cei care comit omoruri, acte de vandalism; devianțele sexuale: exhibiționismul, violul; criminalii patologici: bolnavi mintal. În ceea ce privește
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
apare cărturarilor drept capitală pentru eliminarea „neînțelegerii” (barieră creată de limba străină), inteligibilitatea (cerută de renascentiști) fiind apoi premisa eradicării „neînvățăturii”. Nici un lucru nu li se arată mai „jalnic” și mai „plânguros” decât absența instrucției. Pentru acești cărturari, laici ori clerici, pregătiți în școli din țară (structurate însă după modele europene, cu programe didactice mobile, mereu cu disponibilități de adecvare, cum se întâmplă cu Academia Domnească din București în 1694 și în 1707) și din străinătate (la Stambul, la Padova, în
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
care o realizează Miron Costin spre a da substanță apelului „Cercetați scripturile!” începe cu textele sfinte, dar face loc imediat unor opere ale Antichității elene și latine. Ideile u., noua stare de sensibilitate ce se instaurează în mediile cărturarilor români (clerici sau laici, proveniți din rândurile unei aristocrații ce solicită compensații exercițiilor scriitoricești pentru frustrările pe care le acuză pe alte paliere, propulsați și din alte medii sociale, deloc înalte, în urma eforturilor de instruire făcute) au croit traseele pe care urma
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
lumii până la 1601 de Nicolae Costin. Fluxul de informații și sensibilitate umanistă, participant decisiv la desăvârșirea procesului de naționalizare a actului cultural început în epoca anterioară, îndemnător și inițiator al dificilului demers de laicizare a lucrărilor spirituale (la care scriitorii clerici participă din plin), a adus și acele atât de necesare deschideri prin care cultura română începe să comunice și să pretindă confirmări. Umaniștii Renașterii românești inițiaseră dialogul lăuntric cu conaționalii (șubrezind insistent temeiurile „lipsei de înțelegere” la care ducea folosirea
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
, protopopul (popa) (1577, Brașov - 25.II.1659, Brașov), cronicar. Fiu al protopopului Mihai, unul din traducătorii Cărții ce se cheamă Evanghelie cu învățătură, tipărită de Coresi în 1581, V. aparține unei vechi familii de clerici, cărturari și patrioți, traducători, organizatori ai școlii românești, în relații directe cu domnii Țărilor Române. Ultim vlăstar important al acestei familii, V., preoțit de tânăr, este din 1628 protopop al bisericii „Sf. Nicolae” din Șcheii Brașovului și totodată conducătorul comunității
VASILE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290449_a_291778]
-
de scriitor angajat, o direcție fermă publicației și a asigurat coeziunea grupului de colaboratori, iar Coșbuc a răspuns de aproape întreaga muncă redacțională. Scriu aici și V. D. Păun, Ion Russu-Șirianu, Virgil Onițiu, Gr. Sima al lui Ion, Sextil Pușcariu, clericul I. Moța, Maria Cunțan, toți ardeleni de origine, dar și bucovinenii Simion Florea Marian, Constantin Berariu, debutant în poezie, alături de mulți alții: Th. D. Speranția, Dumitru Stăncescu, N. D. Popescu, Ioan Adam, Jean Boniface Hétrat, H. G. Lecca, George Murnu, Petre
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
Ioan Moru sau, mult mai plauzibil, Ștefan Fănuță (însă diminutivul devine patronimic doar pentru urmașii cronicarului). Ștefan provenea dintr-o familie de boiernași fără nume de familie (într-o vreme când această recunoaștere nu era obligatorie), din care nu lipseau clerici și funcționari. Tatăl său, Ioan, „fiul popii”, ajunsese mare staroste de negustori, funcție ce pretindea cunoștințe juridice. De la cincisprezece ani, Z.R. intră, până prin 1814-1815, în serviciul clucerului Ștefan Conduratul, jurist pentru care, ca logofăt de cancelarie, copia în grecește
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
limba rusă erau concediați sau exilați În alte gubernii din imperiu. Cărțile de cult tipărite În românește au fost distruse. Pentru a se debarasa de preoții români, Lebedev a redus numărul parohiilor, sub aceste reduceri nimerind, cu preponderență, parohiile cu clerici români. În decurs de 12 ani, episcopul rus a Închis 340 de biserici. În consecință, ponderea clerului românesc din Basarabia a suportat o anumită diminuare. Slujitorii altarelor din cele trei județe sud-basarabene, reanexate la 1878, au fost obligați, În decurs
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
prea „umanistă” pentru a nu contraria pietismul creștin al vremii. Astfel încât, în 431, Conciliul al III-lea ecumenic de la Efes a condamnat-o, declarând-o eretică 15. Dar erau lérinienii eretici? Lérins a fost, înainte de toate, un spatium de asceză. Clericii și laicii care poposeau o vreme la mănăstire se îndeletniceau cu acest lucru 16. Dar nu este deloc bizar că sălașul adăpostea persoane foarte diverse: bărbați căsătoriți, adolescenți, rude ale monahilor și intelectuali. Este semnificativă prezența celor din urmă. Au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, p. 140. 16. C. Vogel (La Discipline pénitentielle en Gaule: des origines à la fin du VIIe siècle, Letouzey et Ané, Paris, 1952, pp. 134-135) susține că acești vizitatori, laici și clerici, veneau la Lérins în calitate de creștinați recenți, de convessi. 17. Martin Schanz, Carl Hosius și Gustav Krüger (Geschichte der römischen Literatur von den Anfängen bis zum Gesetzgebungswerk des Kaisers Justinian, München, 1914-1920, vol. IV, p. 511) subliniază înclinația lui Eucher pentru
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care nu trebuie să fie făcuți din laici”) (vezi Patrologia Latina, ed. Migne, Paris, 1844-1855, LVI, 407). Conciliul din Agde a întărit interdicția: Ut nullus ex laicis clericus ordinetur nisi ante aliquos annos vel unius spatio fuerit praemissa conversio („Nici un cleric să nu fie hirotonisit dintre laici decât dacă se va fi făcut convertirea lui câțiva ani mai înainte sau timp de un singur an”) (Caesarii opera, în U. Moricca, Storia della letteratura latina cristiana, vol. II, Torino, 1928). 28. Conciliul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Moricca, Storia della letteratura latina cristiana, vol. II, Torino, 1928). 28. Conciliul din Arles (524) a nuanțat interdicția: Tamen quia crescente ecclesiarum numero necesse et nobis plures clericos ordinare („Totuși, pentru că sporește numărul bisericilor, este nevoie să hirotonisim mai mulți clerici”) (Caesarii opera, ed. cit.). 29. Într-o scrisoare către Genesius, la sfârșitul secolului al IV-lea, Siricius se lamenta în legătură cu prostia cutremurătoare a preoților: De presbytero qui ignorat orationem dominicam („Despre preotul care nu cunoaște rugăciunea de duminică”) (Patrologia Latina
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]