799 matches
-
nemți, unguri și turci, cu care cocheta În costumul ei de amazoană, tolerată și Îndemnată de Mihai Berceanu, peze venghiul ei de soț și reformator moral al viitoarelor generații - care, observând stupoarea cu care priveam pe fereastră și bănuind - după clinchetul pintenilor și după larma voioasă a musafirilor săi și inamici ai țării - scena la care priveam, s-a repezit să mă tragă de mijloc la o parte, zâmbindu-mi dulce și interpe lându-mă cu ipocrite pretexte. În vremea asta, ceilalți
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
iată, îi fac să-și amintească de mine ca de o tâmpită. Fiindcă de ușa croitoriei sau cizmăriei spânzură un clopoțel, care pune pe note starea mea lăuntrică. și, mai înainte s-ajung în stradă, bătăile inimii mele reverberează în clinchetul clopoțelului prin tot atelierul. Un clopoțel de case mari, ce-mi amintește unde mi-e locul. Sau de unde vin. Adeseori mai sunt în preajmă și alți clienți, care și-apleacă un picuț pieziș capul și se uită la mine. Imediat
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
când de multă vreme n-am mai intrat în vreo sală de operații și când privesc cu dificultate scenele din filme cu cafturi prea sângeroase, visele mele cele mai coerente se desfășoară într-un bloc operator unde se aud doar clinchetul instrumentelor, ritmul respirației artificiale și șoaptele chirurgilor. Aveam mai puțin de opt ani când am intrat prima dată într-o sală de operații, în urma unui caz tipic de simulare căruia nimeni nu s-a obosit să-i facă diagnosticul diferențial
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
glasul bărbatului mai mare se auzi rostind aceeași întrebare pe care celălalt o mai auzise în nenumărate rînduri. Cu un gest sigur, primul întinse brațul, așa încît pe inelar se putea zări o extraordinară verighetă ; metalul galben străluci scurt, cu clinchet. Celălalt făcu un gest care însemna „se-nțelege !“. Apoi își continuară mersul în tăcere. Cînd o văzură de la distanță pe Aurora, tatăl îi aruncă peste umăr, fără să-l priveasă : „Vorbești tu !“. Băiatul răspunse cu un „O.K. !“ care nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
îi iubește și îi strunește ca pe proprii copii. Nu poate și nu vrea să-și imagineze ziua de septembrie viitor în care clopoțelul inaugural al următorului an școlar nu va mai suna și pentru el, după ce i-a auzit clinchetul mai mult de 40 de ani... Cu servieta, îmbătrânită și ea, burdușită cu caiete de teze, cu extemporale, cu manuale și culegeri, pornește pe jos spre casă. Vrea să simtă în plămâni aerul curat și rece, după orele petrecute în
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
par, iar alții sunt mai proști decât sunt, unii sunt neajutorați, iar alții sunt lași. Dar tu nu ești decât un laș. Promisiunile tale sunt exact ca o monedă aruncată într-o fântână adâncă după care se aude doar un clinchet. Pentru a te reabilita de un viciu umilitor, pentru a trece un prag greu, nu ai nevoie de bani, de dragoste sau alte mărunțișuri. Ai nevoie doar de forța și voința ta. Ai nevoie să renaști. Carlina vroia să fie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
proastă să nu îmi dau seama că ceva nu este în regulă. Regreți băiete că am venit la tine! Adevărata valoare din lumea asta este familia. Unde este esența ei? Ce crezi că este căsătoria noastră? Nu este decât un clinchet care zgârie tot ce atinge, tot ce a fost frumos și la urmă va dispărea. Norii se găsiseră chiar atunci să acopere soarele de amiază dând cerului o tentă cenușie ce părea o îmbrățișare vizibilă între cer și pământ. Această
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
după ce-i iau mîna și i-o sărut. De ce rîzi? o întreb mirat, privind-o cum își dezgolește albul dinților într-un zîmbet larg. Știi..., rîde ea în continuare, în viața oricui sînt clipe cînd... În spatele meu se aude un clinchet, apoi ușile metalice ale liftului se deschid automat. Urcați? întreabă cineva din lift. Nu-nu, răspund eu. Peste cîteva secunde ușile liftului se închid la loc, lăsîndu-ne iar singuri. Întind mîna și apăs pe butonul de apel al celuilalt lift. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
oraș în miniatură, organizat perfect, o mare albastră pe care câte o pată albă, semnala prezența vreunei ambarcațiuni, un cer limpede și totul în bătaia unui vânt răcoritor și sub semnul unei liniști tulburate doar de poveștile noastre sau de clinchetul declanșatorului aparatului de fotografiat. Imaginea Barcelonei îmi va rămâne veșnic întipărită datorită acestei ascensiuni și datorită acestor oameni drăguți care au îmbogățit ziua de ieri prin prezența lor. După ce am coborât din turn, ne-am așezat la o masă din
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
toți având un singur scop, toți având un singur țel, toți având un singur zeu, BANUL, a cărui simfonie nu cred că s-a gândit cineva s-o înregistreze pentru că de descris ar fi absolut imposibil s-o facă cineva. Clinchetul manetelor, zdrăngănitul mașinăriei când își rotește mecanismul, clopoțitul auzit destul de rar când a câștigat cineva sau zornăitul monezilor când cad în cuvele de metal, toate adunate într-o sală imensă, aparate nenumărate și zgomote neîntrerupte, aceasta este „simfonia banului” ascultată
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
franțuzești - brelan, pentru „trei cărți de același fel“, couleur, pentru toate cărțile de aceeași culoare și așa mai departe. Jocul cel mai popular pe atunci era pocherul cu cacealma la care jokerul Înlocuia orice carte și care era acompaniat de clinchetul banilor din pot. În oraș, mama juca deseori pocher În casele unor prieteni, până la trei noaptea, aceasta fiind o distracție de societate În ultimii ani dinaintea Primului Război Mondial; iar mai târziu, În exil, și-l imagina (la fel de uimită și de deznădăjduită
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ovală. Atârnată de frânghii bine Întinse, cu fruntea ei pură, plecată, ea Încearcă să rețină mobilele ce stau să cadă și sclipitoarea pardoseală Înclinată care se Încăpățânează să alunece din Îmbrățișarea ei. Țurțurii de cristal ai policandrului, care emit un clinchet delicat (se mută obiecte În camera de sus, unde va locui Mademoiselle). Creioane colorate. Spectrul lor detaliat afișat pe cutie, dar niciodată reprezentat integral de cele dinăuntru. Stăm la o masă rotundă, fratele meu, eu și Miss Robinson, care din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de unde se auzea un potpuriu de bătăi din picioare și zăngăneli. Acolo Îl găseam pe tata, un bărbat masiv, robust, părând și mai masiv În treningul alb, atacând și parând, În timp ce agilul lui instructor exclama vioi Battez! Rompez! acompaniat de clinchetul săbiilor. Gâfâind puțin, tata scotea masca de scrimă bombată de pe fața roz transpirată pentru a mă săruta și a-mi spune bună dimineața. Locul acela era o combinație plăcută Între erudiție și sportivitate, Între pielea cu care erau Îmbrăcate cărțile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din dormitoarele de la Cambridge făcea să Înghețe apa În cana de la lavoar. Ca să fiu sincer, nu se forma decât o pojghiță subțire de gheață la suprafață, care putea fi spartă ușor cu periuța de dinți, În multe ace, producând un clinchet, care, retrospectiv, are pentru auzul meu americanizat un farmec festiv. Altminteri, nu era nici o bucurie să te trezești. Simt și acum În oase frigul tăios În care parcurgeam dimineața distanța dintre Trinity Lane și băi, târșâindu-mi picioarele, făcând aburi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
urmă, luminate palid, cu becuri anemice, care sunt identice cu prăvăliile copilăriei mele, unde se vindeau, vorba lui Topârceanu, fitil de lampă și covrigi. Prăvăliile copilăriei mele erau totuși, pentru mine, niște locuri fermecătoare. Când deschideai ușa se auzea un clinchet de clopoțel care mă fascina. Pe urmă, erau mirosurile... Stăruia, în aer totdeauna, o odoare de scrumbie sărată și de gaz. Și, pe urmă, acolo găseai totdeauna niște "tocuri" (cine mai folosește cuvântul... nici "condeiul" nu mai este la modă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Odată, am visat că mi l-a trimis cineva, printr-o persoană mascată. Asta a fost ultima amintire despre clopoțel. Din când în când mi-l închipuiam totuși, cu o secretă plăcere, participând la slujbe, parastasuri, cununii, când, lovit ușor, clinchetul său comanda tăcerea pentru o slujbă sau pentru vorbele ritualice. Pe urmă l-am uitat cu totul. într-o noapte de toamnă urâtă, înfiorată de un soi de magie neagră, m-am trezit cu un vechi (nu știu cum să-i spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
al meu" și l-am confiscat, fără a avea sentimentul că l-aș fi furat. * Nu știu ce geometrie specială a decis această întâmplare. Dar, cum am spus, coincidențele nasc superstiții. Am așezat paharul la loc de cinste și aștept cu nerăbdare clinchetul lui, considerându-l un mesaj adresat mie. Numai că nu știu de unde, de la cine vine acest mesaj, nu înțeleg complicata geometrie a întâmplării. Dar nu îmi mai pun nici o întrebare. Din când în când, îl lovesc cu grijă și ascult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
-l un mesaj adresat mie. Numai că nu știu de unde, de la cine vine acest mesaj, nu înțeleg complicata geometrie a întâmplării. Dar nu îmi mai pun nici o întrebare. Din când în când, îl lovesc cu grijă și ascult firul de clinchet argintiu. Ascult Norocul... Un mic mesaj paranormal Sunt detașat pentru o vreme la Spitalul de psihiatrie din Câmpulung Moldovenesc. Am descoperit o instituție impecabilă, ochiul meu nu poate fi înșelat; îmi face plăcere să constat că mai există sanatorii ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
faptul că a fost păcălit și că a pierdut obrazul, pe făgașul obișnuit din care Aehrenthal ar fi vrut să o scoată, în timp ce organele de presă panslaviste, dezlănțuite, se străduiau să sape o tranșee, într-o atmosferă apăsătoare și în clinchetul armelor care se-ncarcă. Naționalismele locale, la sud de Dunăre, în Balcani, deja revigorate de descompunerea vechiului regim otoman, erau încurajate de acest gest austriac de preluare oficială a unor teritorii turcești, iar pentru organizațiile teroriste sîrbești constituia un semnal
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
îmi alunecă de la ceas la bradul din camera mea. Împodobit cu multe luminițe strălucitoare, cu o mulțime de globuri si beteală, e tare mândru și parcă ne urează tuturor: “Crăciun fericit!” Se aud zgomote la ușă: voci de copii și clinchete de clopoței. Au sosit primii colindători. Cu obrajii roșii de la gerul de afară, ei încep să cânte, vestind prin colindele lor, Nașterea Mântuitorului Hristos. - Ramona, ești gata de plecare? A venit Cătălina să mergeți împreună la colindat. - Vin imediat, îi
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare, Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. Romanticii cădeau în melancolii în fața lacurilor. Pe Alecsandri îl umple de o surdă spaimă șuierul vîntului: Ziua scade: iarna vine, vine pe crivăț călare, Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare. Boii rag, caii rânchează, cânii latră launloc, Omul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
meu, creanga va sta boltită asupră-mi cu teamă. Lipsite de elementul durerii, micile poezii din Flaute de mătase cultivă un serafism infantil într-un soi de paradis miniatural, făcut din substanțe pure și grațios sonore. Universul e făcut din clinchete, străfulgerări, unde, arome, elemente în genere diafane și impalpabile, ori măcar sublimate. Aci găsim: zăpadă, mătase brumată, pene albe, narcise, căprioare, tapete verzi, clopoței, șipote, garoafe, porumbei, fildeș, harfe, ametiste, opale, sicrie de aur, zurgălăi, clopote. Din ele poetul construiește
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de lucru: 1 oră I. Citește cu atenție textul următor: ̋Caietul se terminase, nu încăpea nicio îndoială. Mă uitam la coperțile uscate, ca niște aripi jumulite, fără puteri... și, în timp ce căutam să dezleg misterul, auzii chiar lângă mine un clinchet de bicicletă. Am tresărit. - Cine a intrat cu bicicleta în clasă? - Eu. Vorbea o foaie de caiet. Ciudat! O foaie cu pătrățele exact ca cele din caietul ce-l aveam în mână. - Mă plimb de alaltăieri, continuă foaia. Și nu
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
precum șarpele, vulturul, cavalerul. Definitoriu pentru întreaga ei creație, conflictul dintre cultură și viață, dintre trăirea livrescă și cea autentică, prin care poți avea acces la armonia cosmică, se percepe încă de pe-acum : „Vreau să alerg pe claviatură/ cu clinchet de glezne stelare/ să nu mai respect registrele orgii/ și praful gotic din propria-mi umbră,/ cu mâini floral deschise spre vânturi/ să-mi caut anii, să le caut oglinda,/ și s-o sparg într-o mie și unul de
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
că nu o poate Însoți În vizita la internatul unde Învăța fiica lui nelegitimă, Lilli, armonia căminului părea perfectă. Jaluzelele „ascundeau sclipirea camerei În care ceaiul curgea acum dintr-un ceainic argintiu satinat, lovindu-se de fiecare ceașcă cu un clinchet slab și imobilizându-se apoi, În aer, o translucidă coloană răsucită de culoarea paiului, de topaz imponderabil”. Fluiditatea (cumpănită), Înghețând În coloane de imponderabil topaz, ar fi semnul stabilității În care se cumpănește, durabil, iubirea. Exteriorul discordant nu Întârzie să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]