56,307 matches
-
Fundoianu mărturisește că se înscrie "în școala criticei moldovenești a lui Russo, Kogălniceanu și a "Junimei" "4). (Dar și critica practicată de Iorga, cum i s-a reproșat de altfel istoricului în atîtea rînduri, era o critică culturală.) Pentru o clipă Fundoianu însuși avusese ideea de a face critică literară " tentația "a bancrutat însă de la început", "covîrșită de necesitatea națională ș...ț de-a ne îndeplini rolul mai întîi ca importator de cultură europeană". Printr-o acțiune de critică culturală își
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
nici sub raportul elementelor de conținut, nici sub cel al formelor de exprimare stilistică, cu toate că acestea din urmă își atenuează întrucâtva corozivitatea, pe măsura înaintării în timp. Este evident că Lovinescu nu se gândea și nu ar fi dorit nici o clipă ca Agendele să i se publice vreodată. în sprijinul afirmației mele vine întregul său comportament deschis, în cvasitotală contradicție cu ceea ce divulgă notațiile jurnaliere, aspect de care mă voi ocupa pe larg mai la vale. Dacă Agendele au supraviețuit și
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
ia și nu realiza ce-mi determina comportamentul, închipuindu-și că trăiam cu capul în nori, când de fapt eu îmi căutam o compensație și un refugiu izbăvitor, în raport cu suferințele și umilințele pe care eram silit să le îndur din clipa în care nu mai profitam de ambianța benefică oferită de cadrul ospitalier al locuinței sale. A avut prezența mea la "Sburătorul" și contactul personal cu Lovinescu vreo consecință asupra formației mele? Iată o întrebare la care evocarea celor trăite și
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
Dorel: „Dar mai cerem!” VP-ul: „Hmmm.” O ospătăriță tocmai trecea pe lângă masa noastră. Dorel a interpelat-o prompt: „O carafă de vin roșu, vă rog!” Ospătărița: „Cu plăcere! Douăzeci și doi de dolari.” Dorel: „Ah!” VP-ul, după o clipă de tăcere: „Lasă, că plătesc eu!” Dorel, după o nouă clipă de tăcere: „Cum doriți.” În continuare, Cristina a Început o conversație antrenantă cu nevasta lui Pino, despre prețul caselor din Laval, loc În care ei aveau o casă care
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
pe lângă masa noastră. Dorel a interpelat-o prompt: „O carafă de vin roșu, vă rog!” Ospătărița: „Cu plăcere! Douăzeci și doi de dolari.” Dorel: „Ah!” VP-ul, după o clipă de tăcere: „Lasă, că plătesc eu!” Dorel, după o nouă clipă de tăcere: „Cum doriți.” În continuare, Cristina a Început o conversație antrenantă cu nevasta lui Pino, despre prețul caselor din Laval, loc În care ei aveau o casă care nu-i mulțumea pe de-a-ntregul și pe care ar fi
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
Thibaudet a plecat ofițer în primul război mondial, ca un adevărat umanist, el a luat și câteva cărți în raniță, între care și Războiul Peloponeziac scris de istoricul atenian Tucidide în secolul al V-lea î.d.Cr.. în timpul campaniei, în clipele de răgaz, Thibaudet îl citea pe istoricul grec; demobilizat, el și-a scris într-o carte intitulată La campagne avec Thucidide viziunea sa asupra primei conflagrații mondiale văzute prin prisma analizei făcute de Tucidide conflictului îndelungat care a opus în
TUCIDIDE și lumea bipolară by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12713_a_14038]
-
se așează mereu în centrul Universului, care dictează, după bunul plac, existenței și ale cărui toane, capabile să transmuteze lumea, îl scutură prin somn până și pe Creator. Ivănescu e câinele bătut, proscrisul, marginalul, exilatul care nu cere decât o clipă de consistență a existenței, călduțul domestic, consolarea contingentului și a banalului și eșuează, lamentabil, într-o "contabilizare a propriei nonexistențe". N.S. monopolizează propria generație literară, face victime și emuli chiar după patru decenii, are celebritate, glorie și trecere la "publicul
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
prolix și baroc, cu voce distinctă și ton ceremonial, care cântă "o melodie densă, narcotică și incantatorie". Un limbaj inconsistent, alienat, decăzut din "semnificanță", un vacuum și vacarm de vorbe, o "elegie a logosului" care surprinde o inefabilă "stenogramă a clipei". Ce mai, un poet pentru elite și un critic-fotograf (Cistelecan) cu instinctul formulei memorabile " flash-uri incomode și acide care cad pe detaliul esențial al unui portret literar. Trecând la discuția "modern-antimodernist-postmodern", în care artileria grea (Lyotard, Vattimo, Baudrillard) bombardează
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
cumințenie și discreție". Fapt e că masivul florilegiu a preluat și unele enunțuri patetice și inflamări neconvertite poetic, tip "tinerețea lor superbă"; "încă o iluzie de timp"; "apele-albastre ale neantului"; "vrăjite urmele tale"; "ascultam impactul dintâi"; "zbaterea din urmă a clipei"; "neliniștea așteptării", ceea ce nu poate anula frumusețea crepusculară, inventivitatea măștilor și codul etic tulburător care adie în majoritatea textelor. Iată un exemplu: "Eclipsă de lună de soare/ sau val de ninsoare/ umbrindu-te acoperindu-mă/ cu lumina din undă/ ruginie
Mater dolorosa by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12733_a_14058]
-
de importanță. O indispoziție de moment, o decizie luată ca reacție la teamă, o opțiune aleatorie, o vorbă aruncată în vînt pot schimba cursul unei vieți. Dar scoaterea în evidență a tuturor acestor amănunte, aparent anodine, capabile să reveleze, în clipa marilor bilanțuri, sensul unei vieți, nu duce, în final, la pierderea printre degete a chiar esențialului respectivei existențe? Iată o întrebare fundamentală care rămîne în urma lecturii acestei cărți. Biografie sau destin? Dilemei inițiale a lui Octavian Paler nu i se
Confesiuni rivelatorii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12715_a_14040]
-
din partea Uniunii Europene trebuie citite și în cheia dubitativ-condițională folosită de Bruxelles: vom intra în Europa în 2007 dacă vom fi pregătiți pentru asta... Bunăvoinței dincolo de orice așteptări a UE nu i se poate însă răspunde așa cum o face în clipa de față România: arătând chipul hidos al unor structuri schimonosite de ură, înspăimântate că a bătut ceasul retragerii ventuzelor din trupul secătuit al țării. Pesedeii n-au absolut nici o poftă să renunțe la stilul de vampir nesătul, la nesimțirea odioasă
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
e potolită periodic de carnea copiilor oferiți drept jertfă de locuitorii orașului, pentru a fi lăsați să trăiască în pace. Atunci cînd sosește momentul ca fiica împăratului să fie cea jertfită, aceasta e lăsată lîngă sălașul balaurului și, chiar în clipa în care monstrul e gata să o înghită, apare Sfîntul Gheorghe, ostaș roman din armata împăratului Dioclețian, care supune fiara și-i cere fetei de împărat să o ducă legată cu brîul ei, asemenea unui cîine îmblînzit, în cetate; locuitorii
Arheologie culturală by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12732_a_14057]
-
Mircea Mihăieș La români, balconul e locul unde începe pierderea puterii. Un prieten, specialist în psihologie, îmi spunea că în clipa când Ceaușescu a zvârlit spre români, din balconul comitetului central, cadouri cu nemiluita, puterea " simbolic vorbind " a început să i se scurgă printre degete. Câțiva ani mai târziu, tot într-un balcon, al Universității, Emil Constantinescu rostogolea spre noi râuri
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
ritmului reformelor. Există în România un astfel de personaj? Fără îndoială că există " n-are cum să nu existe. El trebuie doar căutat. În ce mă privește, știu doar că el nu poate fi printre cei care fac sluj în clipa de față pe la sediul partidului, încercând să intre în grațiile tot mai anemicului Theodor Stolojan. n
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
amestec de criterii, făcînd uz de o retorică ce se vrea conciliantă. Spicuim cîteva din pasajele ei: "Marxismul, doctrină generală, utilizată și de interesele unor partide burgheze rîvnitoare la votul muncitorimii, ca să devină organ, ca să capete viață,(...) trebuie să înțeleagă clipa socială pe care o trăiește. Nu un marxism " nouă religie, sterp și inutil, nu un marxism " satisfacție intelectuală, cu care să te prezinți în societate mai deștept și tare pe o poziție cucerită". Sau: "Numai așa poezia proletară își justifică
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
Totuși, de fapt, în situațiile concrete, scriitorul nu are în fața lui decât persoane, concrete și ele, care posedă câte o parcelă din puterea politică, iar în cazuri foarte rare o au pe toată, presupunând că scriitorul se află, pentru o clipă, chiar în prezența fizică a unui dictator. Dacă însă vom înlocui formula abstractă "puterea" cu denumirea aleasă de Machiavel, "principele", vom reduce confruntarea la o luptă între doi combatanți comparabili. "Principele" este înzestrat cu o anumită cantitate de putere politică
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
versurile în liniște și din veniturile căreia să trăiască. Superba Eneidă a lui Virgiliu este o comandă a suveranului, cu subiectul ei cu tot. Ovidiu face în exil o adevărată depresie, cum o va face și Racine după doar o clipă de dizgrație: în vremea sa, principiul regalității de drept divin prelungea vechea ambiguitate și dacă Ludovic al XIV-lea nu intervenea în chiar substanța scrierilor, dedicațiile și textele de mulțumire, tipărite pe vremea lui în primele pagini ale cărților, ne-
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
oarece efecte estetice, dar și pricinui altora prejudicii de nevindecat. Pe scurt, au aflat din propria lor experiență că de acum încolo, cei ce vor alege sacerdoțiul scriiturii, tinzând prin aceasta să devină exemplari, vor trebui să practice, din acea clipă, rostirea adevărului în locul minciunii, respectul celuilalt în locul violenței și - mai ales - curajul în locul resemnării.
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
întârziere. El a fost redactat cu prilejul difuzării pe piață, la începutul lui 2003, al celui de-al VI-lea volum din "Sburătorul" Agende literare, de E. Lovinescu, care încununează întreaga suită publicată începând din 1993. De atunci și până în clipa de față mi-au ajuns la cunoștință multe articole și cărți, îndeosebi Jurnale și opere de memorialistică, dar și evenimente, legate de memoria lui Lovinescu și de posteritatea sa, care m-au obligat să-mi revizuiesc unele opinii și atitudini
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
dovedească parte integrantă și definitorie pentru personalitatea lui Lovinescu. Abia după aceea ajungi să le poți pătrunde substanța, în toată complexitatea ei, și să-ți dai seama de dramele care îl consumă pe autorul lor; drame care nu sfârșesc nici o clipă. Se opune, fără cruțare, istoria. M-am străduit, pe cât cu putință (nu e posibil întotdeauna, contextul avându-și exigențele sale) să evit a confesa despre Lovinescu lucruri pe care le-au mai spus și alții. Unii se vor fi mirând
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
cea oficială mai ales, eram un neom printre oameni. Este o mare deosebire între a citi astăzi, după șase decenii și mai bine, despre ceea ce am simțit eu atunci, și a fi trăit cu adevărat în casa lui Lovinescu acele clipe tămăduitoare, restitutoare a respectului pentru om. E o senzație încărcată de recunoștință, însoțită de o exaltare care nu se poate descrie în toată intensitatea ei benefică, stare sustrasă contextului istoric care o genera. Nu poți trăi în planul unei relatări
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
Paustovski: dar nu se putea să nu știe că nu-i aparțin lui însuși. l Un documentat și pe alocuri savuros articol publică timișoreanul Cornel Ungureanu în EUPHORION (nr. 3-4) de la Sibiu despre Bacăul lui Bacovia și al celorlalți. O clipă am crezut că avem sub ochi Ateneul băcăuan. Nu-l mai avem de ceva vreme! Băcăuanul primar " o mai fi, n-o mai fi? nu știm cînd scriem aceste rînduri " sponsorizează fotbalul, nu cultura, de care el însuși nu s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12768_a_14093]
-
a unui parcurs artistic deja realizat și de aclimatizarea unor argumente estetice deja verificate. Mutarea accentului de pe umanismul absolut, luminos și abstract , pe unul circumstanțiat social și politic, nu constituie nici o abdicare de la principiile inițiale și nici o concesie făcută imperativelor clipei. Luîndu-și ca țintă absolută cadrele socialului, adică existența individuală și colectivă într-o anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
unui domn Florin Lobonț, în care mi se impută cu expresii contondente idei pe care nu le-am avut niciodată, îmi sugerează că ceva nu este în ordine. De aceea, îi rog pe ce doi polemiști să renunțe pentru o clipă la eleganții lor ochelari de cal, să bea câte un pahar cu apă rece și să recitească, fără idei preconcepute, articolul meu pe care îl rezum: ca orice om normal cu o anumită pregătire sunt totalmente pentru multiculturalitate și identități
Bucuria de a citi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12772_a_14097]
-
nu a plantat microfoane prin colțuri ascunse. Treburile astea le făceau alții. Misiunea lui consta în a stabili contacte, a pune la cale și a pregăti întîlniri, a calma temerile și a adormi bănuielile și, fără a-și slăbi vreo clipă propria precuație și prudență, a transmite interlocutorului o senzație de relaxantă intimitate, asemenea unui consilier matrimonial optimist, dar, în același timp, de a pătrunde cu agerime și răceală sub pielea străinului: Era oare un impostor? Un șarlatan amator? Sau un
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]